ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1900/2020

Ședința publică din data de 08 octombrie 2020

Asupra constatării perimării cererii de recurs de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, reclamanta A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 2510/2017 din 14 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații B., C. și D., având ca obiect pretenții, în dosar nr. x/2016.

Prin încheierea din 11.06.2018 Curtea de Apel Iași, secția Civilă a suspendat judecata cauzei în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I C. proc. civ.

Împotriva încheierii din 11.06.2018 a Curții de Apel Iași, a declarat recurs reclamanta A., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 25.06.2018 la Curtea de Apel Iași.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept astfel cum dispun cerințele art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, care au fost invitate să depună puncte de vedere.

Prin încheierea din data de 21 februarie 2019 recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 11 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă a fost admis în principiu.

Înalta Curte, constatând lipsa nejustificată a recurentei de la dezbateri, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 11 aprilie 2019, suspendarea judecării recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 11 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

De la 21 februarie 2019 și până în prezent nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură, cauza rămânând în nelucrare din vina părților.

În urma referatului întocmit la data de 24 iulie 2020, s-a pus în discuție necesitatea constatării perimării cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 416 C. proc. civ.

Înalta Curte, a luat în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., excepția perimării recursului și urmează să constate perimarea acestuia, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speța de față, cauza a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condițiile art. 417-418 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 416 alin. (1) și art. 420 C. proc. civ., va constata perimată cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 11 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părții, Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. și urmează să constate perimarea recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 11 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 11 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, CURTEA DE APEL MUREȘ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL MUREȘ.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2020.