ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2696/2024
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2696/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2024
I. Circumstanțele cauzei:
Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc la data de 04.08.2023, sub numărul de mai sus, reclamanta Comuna Căpâlnița a solicitat obligarea pârâtei A. S.A. la recalcularea contravalorii serviciilor de furnizare a gazelor naturale, la prețuri reglementate de ANRE, conform prevederilor art. 144 alin. (1) din Legea nr. 123/2012, și stornarea facturilor fiscale: seria x nr. x din 21.02.2022, nr. x din 25.03.2022, nr. x din 25.02.2022, nr. x din 25.03.2022, nr. x din 28.03.2022, nr. x din 28.03.2022, nr. x din 03.05.2022 și nr. x din 03.05.2022.
Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la emiterea de noi facturi, în conformitate cu prețul reglementat și pe baza metodologiei de calcul aprobată de autoritatea de reglementare în domeniul energiei, potrivit art. 330 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, exonerarea de la plata contravalorii serviciilor de furnizare a gazelor naturale stabilite în mod nelegal, aferente perioadei 01.11.2021 - 31.01.2022, în cuantum total de 85.637,40 RON, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârile care au generat conflictul
2.1 Prin sentința civilă nr. 936 din 27 martie 2024, Judecătoria Odorheiul Secuiesc a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., reținând că sediul pârâtei A. S.A. se află în București, precum și că în cauză nu ne regăsim în prezența unei competențe alternative pentru ca alegerea să revină reclamantei, câtă vreme obiectul cererii este obligație de a face, iar nu executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau repararea pagubelor produse consumatorilor, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 sau 8 C. proc. civ. De altfel, reclamanta UAT oraș B. nu poate fi încadrată în categoria consumatorilor astfel cum este reglementată de art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind vorba despre o unitate administrativ teritorială, iar nu despre o persoană fizică.
2.2. Prin sentința civilă nr. 8686 din 21 octombrie 2024, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a făcut aplicarea dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., coroborat cu art. 116 din același act normativ, reținând că prezenta cauză privește executarea unui contract derulat între părți. Instanța a constatat că reclamanta a invocat răspunderea civilă contractuală (și nu delictuală) și că, indiferent de natura contractului încheiat între părți (întrucât textul de lege nu distinge), executarea contractului – respectiv furnizarea gazelor naturale – se face la sediul reclamantei, care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență
Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Instanța de fond a fost învestită cu cererea reclamantei Comuna Căpâlnița de obligare a pârâtei A. S.A. la recalcularea și stornarea facturilor fiscale considerate nelegale și la emiterea unor noi facturi.
Sediul pârâtei se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București, astfel încât aplicarea criteriului de determinare a competenței teritoriale de drept comun cuprins în art. 107 C. proc. civ. conduce la competența acestei instanțe.
Apreciind asupra aplicării normei de competență alternativă cuprins în art. 113 pct. 3 C. proc. civ. (instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie și în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract), la care s-a referit a doua instanță învestită, Înalta Curte observă că din lucrările dosarului nu rezultă că între părți s-a încheiat un contract în formă scrisă, pentru a putea examina prevederea într-un astfel de act juridic a locului executării obligațiilor deduse judecății.
Astfel, în speță serviciile prestate de pârâtă sunt reglementate legal și, chiar dacă se poate ajunge, în urma analizei raportului juridic dedus judecății, la concluzia existenței unui raport juridic de natură contractuală între părți, ceea ce este determinant pentru dezlegarea chestiunii competenței este că la dosar nu s-a depus un contract încheiat în formă scrisă.
Or, cum s-a arătat în doctrină și în jurisprudență, criteriul competenței alternative prevăzut de art. 113 pct. 3 C. proc. civ. operează numai în ipoteza în care locul executării obligației a fost prevăzut în convenția părților, iar această cerință nu se verifică în speță.
Având în vedere circumstanțele expuse,competența de soluționare a cererii deduse judecății aparține Judecătoriei Sectorului 1 București, urmând ca Înalta Curte să dispună în acest sens pe calea prezentului regulator de competență, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2024.