ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1216/2024

Ședința publică din data de 28 mai 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighișoara la data de 26.09.2022, sub nr. x/2022, reclamanta UAT Comuna Ghindari în contradictoriu cu pârâta A. S.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la recalcularea contravalorii serviciilor de furnizare a gazelor naturale, la prețuri reglementate de ANRE, conform prevederilor art. 144 alin. (1) din Legea nr. 123/2021 și stornarea facturilor nelegale.

Prin sentința civilă nr. 510/2023, pronunțată de către Judecătoria Sighișoara, cauza a fost declinată în favoarea Tribunalului Mureș ca urmare a admiterii excepției necompetenței materiale.

Prin sentința nr. 115/28.09.2023, Tribunalul Specializat Mureș a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă prin întâmpinare și a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului București, reținând că este vorba de o competență teritorială relativă, reglementată de norme de ordine privată, că valoarea obiectului cererii depășește 200.000 de RON, iar sediul pârâtei este în București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 03.11.2023 sub același număr, iar prin încheierea din data de 06.02.2024 a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale a secției a IV-a Civilă, iar cauza a fost declinată în favoarea secției a VI-a Civilă.

Prin sentința civilă nr. 1128/10.05.2024, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.

În motivare, instanța a reținut, în esență, că deși pârâta a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței teritoriale a instanței, ulterior a înțeles să nu mai susțină această excepție, solicitând expres declinarea cauzei la Tribunalul Mureș, ceea ce poate fi asimilat unui acord tacit al părții de a deroga de la normele de competență relativă.

Pe de altă parte, instanța a reținut că în speță este vorba de o competență teritorială alternativă reglementată de dispozițiile art. 113 pct. 3 C. proc. civ., însă competența de soluționare a prezentului litigiu revine Tribunalului Mureș, având în vedere normele de competență invocate coroborate cu art. 116 C. proc. civ. care stabilește că alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului.

Cum reclamantul a ales ca cererea sa să fie judecată de instanțele de la domiciliul său (locul executării obligației contractuale), introducând cererea pe rolul Judecătoriei Sighișoara, declinată ulterior la Tribunalul Mureș, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Tribunalul București a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul Specializat Mureș.

Tribunalul Specializat Mureș și Tribunalul București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei ce are ca obiect pretenția reclamantei derivată din executarea obligațiilor contractuale, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la aplicarea unor norme de competență teritorială.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.", textul de lege reglementând competența teritorială de drept comun.

În conformitate cu dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din același act normativ, mai este competentă și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

În considerarea acestui temei de drept care reglementează competența teritorială alternativă, art. 116 C. proc. civ. prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Astfel, în toate cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea instanței competente aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial alternativ, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât, prin introducerea acțiunii, s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.

Pe cale de consecință, instanța nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenței de soluționare a cauzei din oficiu ori la cererea pârâtului, și nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii sale, în favoarea unei alte instanțe.

Înalta Curte reține că prin cererea introductivă reclamanta a invocat dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., arătând că înțelege să introducă acțiunea la Tribunalul Specializat Mureș, după criteriul locului de executare al contractului, ceea ce în cauză este instanța de la locul de consum.

Așadar, competența instanței trebuie stabilită cu respectarea principiului disponibilității, în limitele deduse judecății de către reclamantă, care a înțeles astfel să formuleze o acțiune în pretenții împotriva pârâtei în temeiul relațiilor contractuale/comerciale, fiind astfel în ipoteza unei cereri privind executarea unui contract.

Înalta Curte reține că deși pârâta inițial a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sighișoara motivat de faptul că are sediul în București, la termenul din 22.03.2023 a susținut excepția necompetenței materiale a instanței în raport de valoarea obiectului cererii, solicitând expres declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș, ceea ce echivalează cu un acord tacit de a deroga de la normele de competență relativă.

Pentru considerentele anterior expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș, căruia i se va trimite dosarul spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2024.