ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1626/2023

HOTĂRÂRE

22.06.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1626/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 22 iunie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2022, pe data de 21.06.2021 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. a formulat cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea facturilor emise în perioada 19.11.2021-31.01.2022, la prețul de 0,364 RON/kw, exclusiv TVA, conform ofertei primite și acceptate de la ultimul furnizor și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Râmnicu Sărat, motivat de faptul că între părți nu a fost încheiat un contract de furnizare gaze naturale, iar potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța unde își are sediul pârâtul.

Prin sentința civilă nr. 81 din data de 16.02.2023, Judecătoria Râmnicu Sărat a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă, prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, reținând în motivare incidența art. 107 alin. (1) C. proc. civ. și considerând că părțile nu au încheiat un contract.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 21.03.2022.

Prin sentința civilă nr. 5772/2023 din 18.04.2023 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, secția Civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu. A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat. S-a constatat intervenit conflictului negativ de competență, a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei se face în raport cu 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care prevede că, în afară de instanța prevăzută la art. 107 alin. (1), mai este competentă instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

Referitor la existența contractului, instanța a reținut că potrivit art. 25 alin. (1) din Ordinul ANRE nr. 173 din 30 septembrie 2020 pentru aprobarea Regulamentului privind furnizarea de ultimă instanță a gazelor naturale, furnizarea gazelor naturale în regim de UI este asigurată de către FUI clienților preluați în baza și cu respectarea contractului-cadru de furnizare a gazelor naturale în regim de UI, prevăzut în anexa nr. 2, prin urmare furnizarea gazelor naturale în regim de ultima instanță (UI) se face potrivit unui contract-cadru, iar obligația pe care pârâta o avea de executat, potrivit acestui contract-cadru se făcea la locul de consum al reclamantei din Râmnicu Sărat, fapt pentru care Judecătoria Râmnicu Sărat este competentă alternativ să judece cauza.

Totodată, dispozițiile art. 109 C. proc. civ. instituie o competență alternativă, în cazul persoanei juridice care are dezmembrăminte, în sensul în care, cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta. Potrivit art. 43 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, punctele de lucru sau alte asemenea sedii sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților și se menționează numai în cadrul înmatriculării societății în registrul comerțului de la sediul principal.

Pârâta are un punct de lucru în Râmnicu Sărat, pe strada x, nr. 13 A, motiv pentru care Judecătoria Râmnicu Sărat este deopotrivă competentă să soluționeze cauza, prin raportare și la dispozițiile art. 109 C. proc. civ., având în vedere că obligația de a furniza gaze în regim UI a fost executată în Râmnicu Sărat.

În consecință, în raport de normele de competență teritorială alternativă menționate anterior, instanța a reținut că atât Judecătoria Râmnicu Sărat, potrivit art. 109 C. proc. civ. sau 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. cât și Judecătoria Sectorului 4 București, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ.,ar fi deopotrivă competente să soluționeze prezenta cauza.

Or, potrivit art. 116 C. proc. civ., în cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea instanței competente aparține reclamantului, care are posibilitatea de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente, în speță, optând pentru învestirea Judecătoriei Râmnicu Sărat, astfel încât aceasta este instanța competentă să soluționeze cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Obiectul cererii de chemare în judecată vizează pretenții ce decurg din modul de derulare a relațiilor comerciale dintre părți, în speță furnizarea de gaze și energie electrică, reclamanta considerând că pârâta, în calitate de furnizor de ultimă instanță, a aplicat un preț diferit de cel agreat.

Relațiile comerciale s-au desfășurat în baza Ordinului ANRE nr. 173 din 30 septembrie 2020 pentru aprobarea Regulamentului privind furnizarea de ultimă instanță a gazelor naturale, furnizarea gazelor naturale în regim de UI fiind asigurată de către FUI clienților preluați în baza și cu respectarea contractului-cadru de furnizare a gazelor naturale în regim de UI, prevăzut în anexa nr. 2.

Așadar, raporturile juridice dintre părți au la bază un contract cadru având în vedere că activitatea de furnizare a gazelor naturale și de electricitate este reglementată prin acte normative.

Potrivit art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Art. 113 C. proc. civ. alin. (1) pct. 3. prevede că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

Dispozițiile art. 113 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că instanța locului stabilit în contract pentru executarea obligației este competentă să soluționeze cauza, fără a face distincție, dacă este un contract numit încheiat între părți sau un contract-cadru prevăzut de un act normativ.

În consecință, întrucât Ordinul ANRE 173/30.09.2020 stipulează în sensul în care furnizarea gazelor naturale în regim de ultima instanță (UI) se face potrivit unui contract-cadru, iar obligația pe care pârâta o avea de executat, potrivit acestui contract-cadru se făcea la locul de consum al reclamantei din Râmnicu Sărat, rezultă că, potrivit art. 113 alin. (3) pct. 3 C. proc. civ., Judecătoria Râmnicu Sărat este competentă alternativ să judece prezenta cauză.

Conform art. 116 C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Având în vedere că în cauză competența teritorială este alternativă, iar reclamantul și-a exercitat dreptul de opțiune între mai multe instanțe deopotrivă competente, fiind învestită Judecătoria Râmnicu Sărat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.