ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 36/2023

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 08.12.2020 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 1.415,005,20 RON (1.189.080 RON la care se adaugă TVA în valoare de 225925,20 RON), reprezentând compensație ca urmare a denunțării unilaterale a Contractului pentru vânzare-cumpărare de gaze naturale nr. x/04.12.2019, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1733 din 23.06.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost admisă cererea de chemare în judecată. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.415.005,20 RON reprezentând contravaloarea contraprestației ca urmare a denunțării unilaterale a contractului de vânzare-cumpărare de gaze naturale nr. x/04.12.2019. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 17.755,05 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxa judiciară de timbru).

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel B. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 860 din 25 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respins apelul ca nefondat.

Împotriva aceste decizii, B. S.R.L. a formulat recurs. Motivele de recurs sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-pârâtă solicită casarea deciziei recurate și a sentinței instanței de fond arătând că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale; hotărârea a fost pronunțată de un alt judecător decât cel care a luat parte dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată cu încălcarea legii; instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești; prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Totodată, recurenta-pârâtă arată că a solicitat primei instanțe efectuarea unei expertize de specialitate, care să stabilească întinderea obiectului cererii introductive și temeiul legal al sumei având în vedere contestarea acesteia sub toate aspectele.

Recurenta-pârâtă susține că a solicitat intimatei-reclamante A. S.A. diminuarea prețului la gaze naturale, față de scăderea comenzilor, cum s-a procedat și cu ceilalți parteneri.

De asemenea, recurenta arată că nu a avut cunoștință de existența clauzelor abuzive introduse de intimat în contract. Potrivit recurentei, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Totodată, recurenta solicită analizarea Contractului ofertat cu anexa nr. 1- Terminologie și următoarele unde nu se regăsește explicația prevederilor art. 14 alin. (1) din Contractul semnat și art. 15 pct. 3. În acest mod, intimata-reclamantă a procedat la utilizarea unor mijloace ilicite cu scopul obținerii unui folos patrimonial injust.

În final, recurenta-pârâtă solicită să se constate încălcarea unor norme de procedură imperative având în vedere că nemenționarea probei cu expertiză de specialitate poate fi asimilată cu nesocotirea principiilor contradictorialității, a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar, pe fondul cauzei, respingerea acestuia ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că recurenta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum total de 8.878 RON, potrivit chitanțelor aflate la fila x și dosarul de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că invocarea în mod formal a motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. nu reprezintă o argumentare în drept a vreunei critici care să permită încadrarea în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.. Redarea cazurilor de casare nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. deoarece în cuprinsul cererii de recurs autoarea căii de atac nu arată în concret dispozițiile legale pretins încălcate ori greșit aplicate de către instanța de apel.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, recurenta-pârâtă, în expunerea motivelor de recurs, a reluat critici exprimate în cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată. Astfel, susținerile recurentei cu privire la interpretarea contractului și a clauzelor abuzive, prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de apel, care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu permite determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, învestite cu verificarea legalității hotărârii instanței de apel.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel, recurenta-pârâtă tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menține hotărârea primei instanțe, al cărei raționament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanței de prim control judiciar.

Totodată, Înalta Curte reține că susținerile recurentei-pârâte referitoare la aplicarea greșită a normelor de drept procesual, nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece argumentele cu privire la principiile contradictorialității, a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil sunt invocate în mod formal, fără a se arăta în concret cu ce a greșit Curtea de apel și de ce normele procedurale nu au fost corect aplicate.

Nemulțumirile generale ale recurentei și susținerile legate de aspecte ce țin de modalitatea de administrare a probatoriului, nu pot constitui critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului. Administrarea probatoriului și stabilirea situației de fapt este atributul instanței devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluției cu normele de drept aplicabile.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 860 din 25 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 860 din 25 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2023.