ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2633/2024

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2024

asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă la 2 mai 2023, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., C. și D., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța:

Prin sentința civilă nr. 181 din data de 04 aprilie 2023 a Tribunalului Cluj, s-a respi

S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâții C. și D. prin întâmpinare și, în consecință:

S-au respins ca fiind prescrise pretențiile deduse judecății prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., C. și D..

A fost obligată reclamanta la plata în favoarea pârâților C. și D. a sumei de 12.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.

S-a dispus ca suma de 8.090,6 RON, reprezentând ajutor public judiciar sub forma scutirii reclamantei de la plata taxei judiciare de timbru, să rămână în sarcina statului.

Prin decizia civilă nr. 152/A/2024 din 15 mai 2024, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B., C. și D. împotriva sentinței civile nr. 181/2023 pronunțată de Tribunalul Cluj; a schimbat, în parte, sentința, în sensul că:

A respins excepția prescriției dreptului material la acțiune invocată de pârâții C. și D..

A admis cererea de chemare în judecată formulată reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B., C. și D..

A constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/09.10.2017 de BNP E., încheiat între pârâta B. în calitate de vânzător și pârâții C. și D., în calitate de cumpărători, cu privire la imobilul înscris în CF x Cluj-Napoca, nr. cad. x, situat în Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj;

A dispus rectificarea CF x Cluj-Napoca, nr. cad x, în sensul radierii dreptului de proprietate asupra imobilului teren înscris pe seama pârâților C. și D., cu consecința restabilirii situației anterioare de carte funciară prin reînscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului teren în favoarea pârâtei B.

A dispus radierea dreptului de proprietate asupra imobilului teren reînscris în favoarea pârâtei B. și restabilirea situației anterioare de carte funciară prin reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea vechiului proprietar, respectiv Văduva lui F., născută G..

A respins cererea pârâților C. și D. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata în prima instanță.

A menținut în rest sentința apelată.

A obligat, în solidar, pârâții B., C. și D. la plata către Stat a sumei de 12.135,9 RON, reprezentând ajutorul public judiciar de care a beneficiat reclamanta în primă instanță și apel.

A respins cererea intimaților pârâți C. și D. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 152/A/2024 din 15 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă au declarat recurs recurenții pârâți B., C. și D..

La memoriul de recurs, recurenții-pârâți au atașat declarația recurentei-reclamante A. de renunțare la judecată și la dreptul pretins, autentificată sub nr. x/18.06.2024 de H., prin notar public I..

Prin rezoluția din 31 iulie 2024, s-a acordat termen la 21 noiembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului, când, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra cererii de renunțare și asupra cererii de restituire a taxei de timbru achitată în plus față de cea stabilită de instanță.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în raport de cererea de renunțare la judecată și la dreptul pretins, formulată de reclamanta A., Înalta Curte reține următoarele:

Prin declarația autentificată de H. sub nr. 1189/18 iunie 2024, reclamanta A. a precizat că renunță la cererea de chemare în judecată, precum și la dreptul pretins judecății în dosarul nr. x/2022. Declarația de renunțare a fost transmisă instanței de către recurenții-pârâți împreună cu memoriul de recurs, aceștia solicitând, în temeiul art. 406 alin. (5) și art. 408 alin. (2) din C. proc. civ., să se ia act de renunțarea reclamantei și să se dispună anularea hotărârilor pronunțate în cauză.

Ulterior, prin adresa înaintată instanței la 10 octombrie 2024, reclamanta a reiterat cererea de a se lua act de renunțarea la judecată și la dreptul pretins judecății, cu consecința anulării hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2022.

Conform principiului disponibilității consacrat de art. 9 din C. proc. civ., reclamantul are dreptul de a decide asupra cadrului procesual al litigiului și de a dispune de drepturile sale materiale și procesuale. Această prerogativă fundamentală îi permite să influențeze direct desfășurarea procesului, inclusiv prin acte de dispoziție, precum renunțarea la judecată sau la dreptul pretins, reglementate distinct de art. 406 și art. 408 din C. proc. civ.. Astfel, potrivit art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe la judecarea cauzei oricând, în tot sau în parte, verbal, în ședința de judecată, ori prin cerere scrisă, ori la dreptul pretins, potrivit art. 408 alin. (1) din același cod. Aceste două instituții procesuale, deși interconectate în practică, au naturi juridice și efecte diferite, impunând un tratament distinct din partea instanței.

Renunțarea la judecată este un act unilateral de dispoziție procesuală, prin care reclamantul retrage inițiativa procesuală, fără a afecta însă substanța dreptului material dedus judecății Acesta este un drept al părții, care poate fi exercitat în orice stadiu al procesului, cu excepția cazurilor în care legea dispune altfel.

Din punct de vedere procedural, instanța verifică doar caracterul voluntar și valabilitatea acestei manifestări de voință, fără a analiza fondul litigiului sau dreptul material invocat. Astfel, renunțarea la judecată conduce la încetarea procesului, iar atunci când se invocă în apel sau în calea extraordinară de atac a recursului, conform art. 406 alin. (5) C. proc. civ., instanța va dispune anularea, totală sau parțială, a hotărârilor pronunțate anterior.

Pe de altă parte, renunțarea la dreptul pretins este un act de dispoziție care afectează substanța dreptului material și presupune o analiză asupra meritelor cauzei, precum și o verificare a dreptului pretins, instanța pronunțând o hotărâre prin care respinge cererea în fond. Prin acest act, reclamantul renunță definitiv și irevocabil la dreptul invocat, ceea ce determină o schimbare fundamentală a raportului juridic dintre părți.

În cazul concret dedus judecății, reclamanta a solicitat instanței să ia act de ambele forme de renunțare: la judecată și la dreptul pretins. Cu toate acestea, astfel cum s-a dezvoltat anterior, cele două acte de dispoziție, prin natura și efectele lor juridice distincte, nu pot fi soluționate concomitent în cadrul aceleiași proceduri.

În acest context, prioritatea soluționării cererii reclamantei este dictată de principiul disponibilității, care obligă instanța să respecte limitele stabilite de partea care sesizează instanța. În speță, solicitarea principală a fost renunțarea la judecată, ceea ce impune instanței să înceteze procesul pe cale procedurală, fără a intra în analiza fondului litigiului sau a efectelor renunțării la dreptul pretins.

Renunțarea la dreptul pretins, deși invocată, nu poate fi soluționată în această procedură, întrucât încetarea procesului pe cale procedurală exclude orice analiză pe fond. Această abordare respectă cadrul procesual determinat de reclamantă și previne orice depășire a limitelor legale stabilite de aceasta.

În consecință, față de conținutul declarației nr. 1189/18 iunie 2024 autentificată de H., Înalta Curte constată că manifestarea de voință a reclamantei este neîndoielnică și neechivocă în sensul renunțării la judecata cererii de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Cluj, formulată în calea extraordinară de atac a recursului.

Dând eficiență dreptului intimatei-reclamante de a dispune asupra cererii sale, în contextul prevederilor legale aplicabile, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 406 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâții C., D., B. împotriva deciziei civile nr. 152/A/2024 din 15 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, va anula decizia recurată și sentința civilă nr. 181 din 4 aprilie 2023, pronunțată de Tribunalul Cluj – secția civilă, și va lua act de renunțarea reclamantei A. la judecata cererii de chemare în judecată.

Având în vedere soluția pronunțată, precum și dispozițiile art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 51/2008, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 19 alin. (2) din O.G. nr. 51/2008, cheltuielile procesuale avansate de stat, ca efect al admiterii cererilor de ajutor public judiciar formulate de reclamanta A., în fond și în apel, rămân în sarcina acestuia.

În ceea ce privește cererea recurenților de restituire a sumei de 362,72 RON din suma de 4045,30 RON, achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, Înalta Curte o va admite, având în vedere următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se pot restitui, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în situația în care s-a achitat mai mult decât cuantumul legal.

În speță, prin rezoluția de primire din 31 iulie 2024, recurenților-pârâți le-a fost stabilită, în solidar, obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.682,58 RON, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

Din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că recurenții au efectuat plata unei taxe judiciare de timbru în sumă de 4.045,30 RON, conform chitanței de plată online nr. x/02.08.2024, achitată prin platforma www. Ghișeul.ro și depusă la dosar la 7 august 2024.

Având în vedere că recurenții au achitat, cu titlu de taxă judiciară de timbru, o sumă cu 362,72 RON mai mare decât cuantumul legal stabilit, Înalta Curte constată întemeiată cererea de restituire a acestei sume. Prin urmare, va dispune restituirea sumei de 362,72 RON, reprezentând diferența dintre suma achitată și cuantumul legal stabilit al taxei de timbru, achitată prin platforma www. Ghișeul.ro conform chitanței de plată online nr. x/02.08.2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâții C., D., B. împotriva deciziei civile nr. 152/A/2024 din 15 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Anulează decizia recurată.

Anulează sentința civilă nr. 181 din 4 aprilie 2023, pronunțată de Tribunalul Cluj – secția civilă.

Ia act de renunțarea reclamantei A. la judecata cererii de chemare în judecată.

Cheltuielile procesuale avansate de stat, în primă instanță și în apel, în cuantum de 12.135,9 RON, rămân în sarcina acestuia, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008.

Dispune restituirea către recurenții-pârâți C., D., B. a sumei de 362,72 RON din suma de 4045,30 RON, achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, prin platforma www. Ghișeul.ro, prin chitanța de plată online cu nr. x/02.08.2024.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2024.