ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 688/2023

Ședința publică din data de 2 mai 2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă la data de 4 martie 2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B., C., D. și E. să se constate simulația prin interpunere de persoane a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP F. la data de 20 martie 2003 având ca obiect imobilul situat în Cluj-Napoca, județ Cluj, înscris în CF nr. x Cluj-Napoca, nr. topografic x în sensul că reclamantul este adevăratul proprietar al întregului imobil situat în Cluj-Napoca județ Cluj, înscris în CF nr. x Cluj-Napoca, nr. topografic x; să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului asupra întregului imobil situat în Cluj-Napoca județ Cluj, înscris în CF nr. x Cluj-Napoca, nr. topografic x și obligarea pârâților care se opun admiterii acțiunii la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 201 din 13 aprilie 2022 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr. x/2021, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., D. și E.. Reclamantul a fost obligat la plata sumei de 1200 RON în favoarea pârâților B. și C., cu titlu de cheltuieli de judecată și s-a luat act de manifestarea de voință a pârâtelor D. și E. în sensul de a solicita cheltuieli pe cale separată.

Prin decizia civilă nr. 382/A/2022 din 13 octombrie 2022 Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de către reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 201 din 13 aprilie 2022 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2021 și a obligat apelantul să plătească intimaților B. și C. suma de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 382/A/2022 din 13 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021 a declarat recurs reclamantul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 15 decembrie 2022, sub nr. x/2021, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2.

Prin cererea de recurs formulată de reclamantul A., depusă la registratura Curții de Apel Cluj la data de 7 decembrie 2022, recurentul a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată aferente tuturor etapelor procesuale. În cuprinsul memoriului de recurs formulat de către reclamant s-a invocat incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a procedat la expunerea petitului cererii introductive, precum și a soluțiilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel. Ulterior, a fost reiterată situația de fapt, fiind prezentată natura relațiilor dintre părți, considerentele pentru care s-a optat achiziționarea imobilului de către părinții fostei sale soții și evoluția raporturilor dintre aceștia. De asemenea, s-a făcut referire la probatoriul administrat în cauză, respectiv la interogatoriul administrat intimatului-pârât B. și răspunsurile intimatei-pârâte E., precum și proba testimonială constând în declarația martorului G., coroborat cu înscrisurile constând în extrase de cont care atestă plata unor sume de bani, pentru a concluziona că întregul preț al imobilului a fost achitat din veniturile proprii ale reclamantului. Ulterior, au fost prezentate comparativ veniturile realizate de părți în perioada de referință și totodată s-a reiterat împrejurarea că reclamantul este cel care a susținut costurile aferente investițiilor în imobil și în achiziționarea mobilierului acestuia.

În continuare, în memoriul de recurs sunt prezentate considerații de ordin general vizând instituția simulației, menționându-se imposibilitatea în care s-a aflat recurentul, prin prisma relațiilor existente între părți, să concretizeze înțelegerea lor reală într-un act scris, menționându-se că absența actului scris nu afectează existența simulației, câtă vreme sunt dovedite existența actului public, existența acordului simulatoriu și înțelegerea secretă a părților vizând persoana adevăratului cumpărător al imobilului. În continuare sunt citate dispozițiile art. 1289 și art. 1292 din actualul C. civ.. Concluzionând, recurentul arată că în raport de considerentele instanței de apel, în care se reține că ar fi achitat o bună parte din preț, s-ar fi impus admiterea în parte a acțiunii și stabilirea în favoarea acestuia a unei cote de proprietate.

Prin întâmpinarea formulată la data de 21 ianuarie 2023 și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 25 ianuarie 2023, intimații-pârâți B. și C. au solicitat respingerea recursului și au invocat excepția nulității recursului formulat de reclamant pentru neindicarea unor motive susceptibile de a fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. De asemenea, au solicitat judecarea cauzei în lipsa acestora și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial în etapa recursului. La data de 26 ianuarie 2023, intimații au înaintat la dosar dovada achitării onorariului avocațial aferent etapei recursului, în cuantum de 625 RON, potrivit chitanței seria CC nr. x din data de 23 ianuarie 2023.

Prin întâmpinarea formulată la data de 25 ianuarie 2023, intimatele-pârâte D. și E. au invocat excepția inadmisibilității recursului având în vedere că în această cale de atac nu se pot invoca decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, însă criticile recurentului sunt identice cu cele din apel. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că recurentul nu a făcut dovada existenței unui act secret concomitent ori anterior cu momentul achiziționării imobilului, astfel că nu sunt întrunite condițiile simulației. În continuare, procedează la expunerea situației de fapt și a susținerilor pe care intimatele-pârâte le-au avut în etapele procesuale anterioare, arătând că reclamantul procedează la o denaturare a situației de fapt, încercând să inducă în eroare instanțele de judecată. Au fost prezentate contraargumente pentru aspectele vizând situația de fapt expuse de recurent, cu accent asupra provenienței sumelor de bani cu care a fost achiziționat imobilul disputat, contribuției părților litigante, precum și motivului care a stat la baza contractului de comodat încheiat în favoarea reclamantului, respectiv necesitatea de a face dovada unei reședințe pe teritoriul României, acesta fiind cetățean străin. De asemenea, se arată că deciziile instanțelor de fond sunt legale și temeinice și în mod corect au surprins contradicția dintre petitul cererii de chemare în judecată și dezvoltarea motivelor de fapt, precum și împrejurarea că la momentul dobândirii dreptului de proprietate nu exista instituită nicio incapacitate legală, care să interzică cetățenilor străini achiziția unei construcții. În egală măsură, tot corect s-a reținut că în privința investițiilor pretins a fi fost efectuate de către recurent, în măsura în care acestea s-ar proba, sunt de natură a genera un drept de creanță, iar nu un drept de proprietate asupra imobilului, în vreme ce bunurile mobile cu care a fost dotat și mobilat imobilul nu fac obiectul dosarului. Concluzionând, solicită respingerea recursului, iar în privința cheltuielilor de judecată arată că își rezervă dreptul de a le solicita pe cale separată.

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 4 martie 2021, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin rezoluția din data de 9 februarie 2023, în temeiul dispozițiilor art. 471

1

alin. (5) C. proc. civ., completul filtru a stabilit termen de judecată la data de 2 mai 2023, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 382/A din 13 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Analizând recursul în condițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire, observând că argumentele invocate de către intimatele-pârâte D. și E. în susținerea excepției inadmisibilității recursului invocată prin întâmpinare vizează neîncadrarea căii de atac în motivele de recurs prevăzute de lege, procedează la calificarea excepției ca fiind excepția nulității recursului, expres prevăzută de art. 489 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ.

În noua lege procesual civilă, legiuitorul a reașezat căile de atac, recursul constituind o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulțumită pentru motive de nelegalitate și numai în condițiile prevăzute de lege. Astfel, în considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabilește că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanța de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, și concluzia că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată, nefiind suficientă mențiunea potrivit căreia hotărârea recurată este netemeinică și nelegală. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să conțină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Ca atare, instanța de recurs nu poate examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunțate în apel care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., normă de ordine publică.

În contextul reperelor enunțate, în ceea ce privește cererea de recurs formulată de reclamantul A., Înalta Curte observă că partea s-a prevalat în mod formal de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cât timp nu a circumstanțiat în niciun mod criticile sub aspectul încălcării unor norme de drept material, în considerarea soluției pronunțate de instanța de apel.

Astfel, prin calea de atac formulată, recurentul a procedat la expunerea petitului cererii de chemare în judecată, precum și la prezentarea soluțiilor pronunțate de către instanțele de fond, continuând cu expunerea situației de fapt care a stat la baza formulării acțiunii introductive, cu referire la probatoriul administrat în cauză, în continuare procedându-se la o analiză a condițiilor presupuse de instituția simulației, recurentul citând totodată dispozițiile art. 1289 și art. 1292 din actualul C. civ.

Prin decizia recurată, Curtea de Apel Cluj a reținut că se confirmă contradicția sesizată de prima instanță dintre petitul cererii introductive și motivarea cererii de chemare în judecată, indicând în acest sens ansamblul de susțineri și de probe pe care se sprijină această concluzie, respectiv pretenția de fi reținut unic proprietar al imobilului, ce intră în contradicție cu motivarea cererii de unde reiese că acesta a fost dobândit împreună cu fosta sa soție, ceea ce i-ar conferi calitatea de bun comun. Totodată, instanța a reținut răspunsurile reclamantului în ce privește destinația sumelor de bani trimise din Franța, care nu au fost direcționate exclusiv pentru achiziția imobilului, coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, reținând ca lipsită de relevanță realitatea afirmațiilor pârâților potrivit cărora imobilul a fost achiziționat din alte surse financiare provenind dintr-o moștenire a acestora, în contextul în care sarcina probei incumba reclamantului.

În ce privește condițiile de admitere a acțiunii, instanța de apel a reținut că reclamantul nu a făcut proba simulației și a plății prețului, astfel că acțiunea nu poate fi admisă, întrucât acesta nu a probat niciunul din elementele presupuse de acțiunea în simulație. De asemenea, a mai reținut instanța de apel că nivelul veniturilor reclamantului nu era un element pentru a proba simulația, dincolo de faptul că acestea au fost nedovedite. În ce privește imposibilitatea preconstituirii actului secret prin raportare la incidența relațiilor de rudenie, instanța de apel a reținut că nu prezintă relevanță de vreme ce nu acest element a condus la respingerea acțiunii, ci soluția instanței este expresia nedovedirii, prin orice mijloc de probă, a simulației și a plății prețului.

Referitor la critica recurentului potrivit căreia s-ar fi impus admiterea în parte a acțiunii și stabilirea în favoarea acestuia a unei cote de proprietate, de vreme ce din probatoriu a reieșit că reclamantul ar fi achitat o bună parte din preț, Înalta Curte observă că instanțele de fond au soluționat cererea prin raportare la cadrul procesual obiectiv stabilit de reclamant prin cererea introductivă. Astfel, limitele judecății au fost raportate la ceea ce constituie obiect al învestirii instanței, potrivit principiului disponibilității consacrat de art. 9 C. proc. civ., conform căruia obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererea de chemare în judecată și respectiv de art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit căruia: Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține că reclamantul, prin apelul exercitat, nu a criticat soluția instanței de fond din considerentul respingerii acțiunii astfel cum aceasta a fost formulată, ci dimpotrivă, prin calea de atac anterioară s-a cerut exclusiv admiterea apelului și admiterea cererii în sensul de a se constata că recurentul este unicul proprietar al imobilului. Drept urmare, critica potrivit căreia instanța de apel, reținând că există o contribuție la achiziționarea imobilului și din partea reclamantului, ar fi trebuit să stabilească o cotă proporțională din dreptul de proprietate în favoarea reclamantului, constituie un motiv omisso medio ce nu poate fi primit de instanța de recurs.

De asemenea, se reține că prin calea de atac formulată, recurentul evocă aspecte ce țin de reaprecierea probelor apte a determina o altă situație de fapt decât cea statuată în apel, aspect ce excedează cadrului procesual al recursului, în care controlul judiciar se limitează la verificarea legalității hotărârii atacate din perspectiva motivelor de recurs prevăzute în mod expres și limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că deși în cuprinsul căii de atac, recurentul a invocat încălcarea sau greșita aplicare a dispozițiilor de drept material, în realitate nu se indică niciun articol ori principiu de drept care să fi fost încălcat ori greșit aplicat de către instanța de apel, memoriul de recurs reprezentând în fapt o reluare ad litteram a unor aspecte prezentate în fața instanțelor de fond. Simpla referire la dispozițiile art. 1289 și art. 1292 vizând instituția simulației din reglementarea actualului C. civ. nu echivalează cu formularea unor critici privind încălcarea sau aplicarea eronată a acestora, cu atât mai mult cu cât instanțele de fond au reținut, contrar susținerilor reclamantului din cererea introductivă, ca fiind aplicabile dispozițiile art. 1175 din C. civ. adoptat în anul 1964. Or, în cuprinsul memoriului de recurs nu se aduc critici din perspectiva aplicării legii în timp, astfel că se profilează caracterul independent al căii de atac față de hotărârea recurată, prima făcând cu totul abstracție de cea de-a doua, lucru nepermis în economia dispozițiilor de drept procesual, de unde reiese că obiect al recursului îl face hotărârea instanței de apel, iar nu cauza în sine.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză motivele de recurs nu sunt susceptibile de a fi încadrate în motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege și nici nu se pot reține motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, conform alin. (3) al art. 489 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 382/A din 13 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

În raport de dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., reținând că recurentul-reclamant se află în culpă procesuală, se va dispune obligarea acestuia la plata către intimații-pârâți, a sumei de 625 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, aferent căii de atac a recursului, potrivit chitanței seria C. civ. nr. x din data de 23 ianuarie 2023 aflată la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 382/A din 13 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Obligă recurentul-reclamant A. la plata către intimații-pârâți B. și C. a sumei de 625 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 mai 2023.