ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2473/2024

Ședința publică din data de 06 noiembrie 2024

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 218 din 25 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost admisă excepția perimării și a fost constatat perimat recursul formulat de recurentul-intimat A., împotriva deciziei civile nr. 80R din 15 martie 2018 pronunțate de Tribunalul București – secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2009, în contradictoriu cu intimații-contestatori B. și C..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul A., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în data de 11 iunie 2024.

În dezvoltarea recursului, recurentul a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, motiv pentru care se impune anularea acesteia și trimiterea cauzei, pentru continuarea judecății, la curtea de apel.

Analizând cu prioritate excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, în condițiile art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 3 lit. f) din Legea nr. 146 din 24 iulie 1997 privind taxele judiciare de timbru, "Acțiunile și cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: f) cereri de perimare și cereri pentru eliberarea ordonanței de adjudecare - 10 RON.", iar potrivit art. 11 alin. (1) din aceeași lege "Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din:

- taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță;

- taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani."

De asemenea, art. 20 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar, pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (3) al art. 20 statuează că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

În același timp, dispozițiile art. 302

1

alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865 prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

În speță, prin citația din data de 6 septembrie 2024, aflată la dosarul de recurs, comunicată recurentului, i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 RON.

Cum însă recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță și nici nu a formulat cerere de reexaminare ori de scutire, pentru a fi exonerat de obligația legală stabilită în sarcina sa, Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146 din 24 iulie 1997 privind taxele judiciare de timbru, constată că recursul este netimbrat, astfel încât se impune sancțiunea anulării recursului declarat de recurent.

De altfel, se reține că recursul este inadmisibil, întrucât, potrivit art. 253 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, incident în cauză în raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare.

Aceste text legal este situat în Titlul III al C. proc. civ. care vizează procedura înaintea primei instanțe, însă potrivit art. 298 și art. 316 C. proc. civ., dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în apel, iar cele privind judecata în apel se aplică și în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice dispozițiilor care reglementează cele două căi de atac.

În speță, recursul a fost exercitat împotriva unei decizii irevocabile, prin care s-a constatat perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 80R din 15 martie 2018 pronunțate de Tribunalul București – secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2009.

Potrivit potrivit art. 377 alin. (2) pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865, sunt hotărâri irevocabile orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs, iar potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională".

Așadar, hotărârile pronunțate de curțile de apel cu ocazia soluționării recursurilor nu mai pot fi atacate cu recurs, întrucât nu se găsesc cuprinse în dispozițiile art. 299 C. proc. civ.

Împrejurarea că în art. 253 alin. (2) C. proc. civ. se menționează că "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului", nu poate fi înțeleasă în sensul că este susceptibilă de această cale de atac și decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării tocmai în legătură cu judecata unui recurs, cum este cazul de față.

Aceasta întrucât intenția legiuitorului nu a fost aceea de a deschide o nouă cale de atac a recursului, după ce hotărârea a devenit irevocabilă, fiind epuizat dreptul de a exercita recurs.

La aceeași concluzie conduce și coroborarea dispozițiilor art. 253 alin. (2) cu cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ. și art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., texte care, definind obiectul recursului, stabilesc în mod clar că acesta nu poate fi reprezentat de hotărâri irevocabile.

Așa fiind, hotărârea pronunțată asupra incidentului perimării poate fi atacată cu recurs numai dacă și hotărârea care s-ar fi pronunțat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac (după regula conform căreia accesoriul urmează soarta principalului - "accesorium sequitur principale").

Așadar, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Ca atare, în raport cu dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, decizia civilă nr. 218 din 25 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii prin intermediul acestei căi de atac.

Totodată, recursul este nul pentru lipsa criticilor de nelegalitate, care să vizeze hotărârea atacată. Întrucât obiectul recursului îl constituie o hotărâre, prin care s-a constatat perimată calea de atac a recursului, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. de la 1865 ar fi trebuit să dezvolte argumente, prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin decizia recurată și să combată cele reținute de instanță, în sensul că, de la data la care s-a dispus suspendarea judecății pentru lipsa părților, respectiv din 11 iunie 2018, dosarul a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de un an, fiind întrunite condițiile legale pentru perimare.

Având în vedere aceste excepții, precum și efectele pe care acestea le produc, aplicând art. 137 alin. (1) raportat la art. 316 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va admite, ca fiind prioritară, excepția netimbrării recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, va anula recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 218 din 25 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 noiembrie 2024.