ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2245/2024

Obiectul litigiului La data de 22 decembrie 2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 euro, reprezentând sumă împrumutată, cât și la plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la scadența din 31.12.2018 și până la plata în întregime a obligației principale de plată (cuantumul acesteia la momentul formulării cererii fiind de 17.556,16 euro). Prin notele de ședință depuse pentru termenul din 6 februarie 2023, reclamantul a precizat că suma solicitată prin cererea de chemare în judecată izvorăște din contractul de împrumut încheiat la data de 1 iunie 2011, prin care a agreat să remită pârâtului B. suma de 100.000 euro.

Sentința Tribunalului Dolj, secția I civilă Prin sentința nr. 207 din 6 martie 2023, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, a fost admisă cererea de chemare în judecată precizată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B.; a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 100.000 euro, contravaloarea în RON la data plății, reprezentând împrumut nerestituit, și la plata dobânzii legale calculate de la data scadenței, respectiv 31.12.2018, până la data achitării debitului principal; a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamant privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată; a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 19.419,91 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat redus.

Decizia Curții de Apel Craiova, secția I civilă Prin decizia nr. 15 din 22 ianuarie 2024, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul pârât B. împotriva sentinței civile nr. 207 din 6 martie 2023, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă; a fost obligat apelantul pârât la plata către intimatul reclamant a sumei de 15.420 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 15 din 22 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, pârâtul B. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul susține nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva încălcării normelor prevăzute de art. 10 și art. 214 C. proc. civ. În acest sens, învederează că, deși instanța de apel motivează legalitatea soluției instanței de fond sub aspectul continuității instanței, în raport cu Hotărârea de colegiu nr. 26 din 23 decembrie 2022, din respectiva hotărâre rezultă că din compunerea completului C16 făcea parte în continuare doamna judecător C.. Așadar, în mod nelegal, a reținut instanța de apel că schimbarea compunerii completului de judecată începând cu data de 20 ianuarie 2023 s-a realizat în condițiile legii. Apreciază că vătămarea sa este evidentă întrucât, după înlocuirea judecătorului titular al completului de judecată, începând cu data de 20 ianuarie 2023, recurentul, prin apărător, a solicitat ascultarea înregistrării ședinței din data de 20 iunie 2022 pentru a se avea în vedere afirmația reclamantului potrivit căreia suma de 100.000 euro nu a fost predată. Afirmă că motivarea instanței de fond, în conformitate cu care intimatul reclamant, neavând cunoștințe juridice, a făcut referire la sumele împrumutate, este străină de natura cauzei, având în vedere că acesta a fost asistat de apărător ales în ședința publică din 20 iunie 2022, apărător care nu a avut nicio obiecțiune cu privire la inițiativa reclamantului de a se efectua consemnări suplimentare în interogatoriul administrat de instanța de fond. Învederează că instanța de apel a încălcat normele de procedură prin respingerea probei cu interogatoriul reclamantului, solicitată a fi administrată în calea de atac a apelului în raport cu motivarea instanței de fond potrivit căreia mărturisirea reclamantului ar fi fost determinată de o slabă stăpânire a limbii române. Recurentul susține și aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de art. 2158 C. civ., sens în care arată că a făcut dovada faptului că nu i-a fost remisă suma de 100.000 euro.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimatul A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Apreciază că statuările instanței de apel referitoare la compunerea completului de judecată sunt corecte întrucât dispozițiile art. 19 și art. 214 C. proc. civ. permit modificarea compunerii completului de judecată dacă există motive temeinice, în speță, acest motiv temeinic, revenirea judecătorului titular din concediu creștere copil, fiind menționat în actul administrativ emis în regim de putere publică de către Colegiul de conducere al Tribunalului Dolj. Afirmă că instanța de judecată nu poate analiza legalitatea hotărârii Colegiului de conducere, o astfel de analiză putând face obiectul unei alte cauze, astfel cum s-a tranșat de instanța supremă prin decizia nr. 52/2023, pronunțată în dezlegarea unor chestiuni de drept. Relativ la critica recurentului potrivit căreia instanța de apel, în mod greșit, a respins proba cu interogatoriu, arată că aceasta vizează un aspect de netemeinicie, nu de nelegalitate, și nu poate fi analizată de către instanța de recurs. Arată că nici critica privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2158 C. civ. nu poate fi examinată în calea de atac a recursului întrucât este motivată prin prisma interpertării greșite a probatoriului.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin rezoluția din 12 iunie 2024 a fost fixat termen de judecată la data de 17 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul din perspectiva excepției de netimbrare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență." Dispozițiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței." Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea. În cauza pendinte, prin rezoluția din 3 aprilie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a stabilit în sarcina recurentului obligația de plată a taxei judiciare de timbru, în cuantum de 5798,28 RON, în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării recursului, ca netimbrat. Prin adresa comunicată la 11 aprilie 2024, a fost adus la cunoștința recurentului cuantumul taxei judiciare de timbru datorate, precum și faptul că are obligația depunerii acesteia, sub sancțiunea anulării recursului, ca netimbrat. Prin aceeași rezoluție, recurentului i s-a pus în vedere că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condițiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, precum și cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, conform art. 39 alin. (1) din același act normativ. Se constată că, deși a fost înștiințat prin adresă, recurentul nu a depus la dosar dovada îndeplinirii obligației legale privind taxa judiciară de timbru. Neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată de către legiuitor ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conținutul art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă". Înalta Curte, reținând că nu a fost făcută dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 15 din 22 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., reținând culpa procesuală a recurentului B., Înalta Curte îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 7465 RON, către intimat.