ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 189/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila la 27.11.2018, sub nr. x/2018, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâții D., Colegiul National "E.", F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se constate caracterul ilicit al faptelor pârâților, prin care aceștia au adus atingere onoarei, demnității, vieții particulare și reputației reclamanților; să fie obligați pârâții, în solidar, la plata sumei de 465.840 RON (echivalentul a 100.000 euro, suma calculată la cursul BNR din data de 23.11.2018- 4,6584 RON pentru un euro), ce reprezintă daune morale pentru prejudiciul adus onoarei, demnității, vieții particulare și reputației reclamanților de către pârâți; să fie obligați pârâții, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Primul ciclu procesual 2.1. Prin sentința nr. 702/2019, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepția lipsei coparticipării procesuale și a fost respinsă acțiunea; au fost obligați reclamanții să plătească pârâților H., II., N., O., W., Y., BB., DD., FF. și EE., câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judecată; au fost obligați reclamanții să plătească pârâtei D. suma de 2.109,27 RON cu titlu de cheltuieli judecată; a fost respinsă cererea pârâtei HH. privind plata cheltuielilor de judecată. 2.2. Prin decizia nr. 17A/19.02.2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, a fost admis apelul formulat de reclamanți, a fost anulată sentința și s-a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare în fond, la aceeași instanță. 2.

Prin decizia nr. 1198/27.05.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul JJ. împotriva deciziei instanței de apel; a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă D.; l-a obligat pe recurentul-pârât la plata către intimații-reclamanți A., C. și B. a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. 3. Al doilea ciclu procesual 3.1. Prin sentința nr. 198/13.03.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Brăila, secția I civilă a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune în referire la faptele anterioare datei de 27.11.2015; a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru faptele ulterioare datei de 27.11.2015; a respins acțiunea în referire la faptele anterioare datei de 27.11.2015, ca prescrisă; a respins în rest acțiunea formulată de reclamanții-pârâți B., C. și A., ca nefondată. Reclamanții au fost obligați, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată după cum urmează: pârâtului Colegiul Național "E." suma de 4.000 RON; pârâtei D. suma de 5.973,16 RON; pârâtei BB. suma de 1.200 RON; pârâtei II. suma de 1.200 RON; pârâtei N. suma de 600 RON; pârâtului O. suma de 1.200 RON; pârâtei W. suma de 1.200 RON; pârâtei Y. suma de 1.200 RON; pârâtului DD. suma de 1.200 RON; pârâtului FF. suma de 600 RON; pârâtei EE. suma de 1.200 RON; pârâților P. și Q. suma de 4.000 RON; pârâților M. și AA. suma de 2.000 RON; pârâtilor R. și S. suma de 2.000 RON; pârâtei J. suma de 1.000 RON; pârâtei G. suma de 1.000 RON; a fost respinsă cererea pârâtei HH. privind plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată. 3.2. Prin decizia nr. 226/A/13.12.2023, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanții B., C. și A. împotriva încheierii de ședință din 10.02.2022, a încheierii de ședință din 28.03.2022 și a sentinței nr. 198/13.03.2023, pronunțate de Tribunalul Brăila; a admis apelul incident declarat de pârâtul JJ. împotriva încheierii de ședință din 02.02.2022, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului JJ.; a schimbat, în parte, sentința nr. 198/13.03.2023 a Tribunalului Brăila și, în consecință, a respins, pentru lipsa calității procesuale pasive, acțiunea în pretenții formulată de reclamanții B., C. și A. în contradictoriu cu pârâtul JJ.; a menținut celelalte dispoziții cuprinse în încheierea din 02.02.2022 și în sentința nr. 198/13.03.2023; i-a obligat pe reclamanții B. și C. să plătească pârâților următoarele cheltuieli de judecată: 4.000 RON către Colegiul Național "E."; 5.318 RON către pârâta D.; 1.000 RON către pârâta F.; 1.000 RON către pârâtul T.; 1.000 RON către pârâtul U.; 1.000 RON către pârâta L.; 1.000 RON către pârâta Z.; 500 RON către pârâta M.; 500 RON către pârâtul AA.; 1.000 RON către pârâții R. și S.; 500 RON către J.; 500 RON către pârâta G.; 600 RON către pârâții H. și I.; 600 RON către pârâții P. și Q.; 600 RON către pârâtul O.; 600 RON către pârâții W., X.; 600 RON către pârâta Y.; 600 RON către pârâta BB.; 600 RON către pârâtul DD.; 600 RON către pârâtul EE.; 600 RON către pârâta II..

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 226/A din 13 decembrie 2023 au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanții B., C. și A.. Recurenții au învederat că este nelegală soluția instanței de apel privind admiterea apelului incident formulat de apelantul JJ. și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, sens în care pretind că situația de fapt și de drept reținută nu corespunde cu realitatea. Aceasta întrucât toți părinții (pârâții din prezenta cauză) au susținut și semnat Memoriul cu scopul ca, în acest fel, copiii acestora să fie, în continuare, elevii profesorului D.. Instanța de fond a reținut, în mod corect și legal, faptul că semnarea Memoriului de către intimatul JJ., fie personal sau prin soția sa, KK. (care, de altfel, a redactat Memoriul și l-a semnat cu bifa "pentru" intimat), este un demers comun al părinților, întrucât privea beneficiile didactice ale fiului lor, fiind un act de exercitare a autorității părintești conform dispozitiilor art. 503 C. civ. Recurenții învederează că pârâtul JJ. a fost prezent la sedința la care s-a decis întocmirea Memoriului împreună cu soția sa, KK., astfel încât există presupunerea rezonabilă că acesta era cel care l-a semnat, astfel că reclamanții au formulat acțiunea și împotriva sa. Subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții învederează că instanța de apel nu a analizat apărările reclamanților privind cronologia faptelor și a reținut în mod nelegal că nu sunt aplicabile prevederile art. 1.357 C. civ. Recurenții arată că au explicat și probat, prin depozițiile copiilor audiați la instanța de fond, faptul că, în cadrul ședinței cu părinții și cu prilejul întocmirii Memoriului, părinții, în mod direct, deci aceștia, prin fapta proprie, au povestit copiilor lor tot ce s-a întâmplat în ședință, precum și faptul că, din cauza reclamantei A., pârâta D. vrea să renunțe la a mai preda, astfel încât părinții, prin fapta proprie, au inoculat copiilor ideea că A. trebuie transferată din clasă ca să rămână să predea doamna profesor D.. Apreciază recurenții că părinții, atât prin fapta proprie, cât și prin intermediul copiilor lor, au exercitat acte și fapte de bullying împotriva recurentei A.. În lipsa inițiativei părinților de a povesti copiilor evenimentele care au dus la întocmirea Memoriului, aceștia nu ar fi avut de ce să exercite acte și fapte de bullying asupra recurentei A.. Relativ la raționamentul instanței de apel privind modalitatea de apreciere, admisibilitate a probelor raportat la susținerile reclamanților privind egalitatea de tratament juridic dar și a principiului egalității armelor în procesul civil, recurenții invocă dispozițiile art. 8 C. proc. civ. și dispozițiile art. 6 din CEDO, privind dreptul la un proces echitabil, temeiuri și drepturi încălcate de către instanțele de fond prin modalitatea în care au încuviințat probele. Susțin recurenții că instanța de fond, în mod nelegal și părtinitor pentru pârâți, a respins proba cu interogatoriile intimaților și a decăzut reclamanții din proba cu înscrisurile existente la data depunerii acțiunii sau a discutării în contradictoriu a probelor, respectiv 02.02.2022, iar instanța de apel a apreciat că, în ciuda tezei probatorii indicate privind faptele personale ale acestora, care nu se suprapuneau peste apărările pârâților, intimații și-au expus punctul de vedere prin întâmpinările formulate, astfel încât nu era necesară încuviințarea și administrarea probei cu interogatoriile pârâților. Recurenții arată că, deși s-au opus audierii martorilor propuși la fond, respectiv LL. și MM. (fiicele pârâtelor F. și K.), întrucât martorii aveau interesul ca atât mamele lor, pârâte în prezenta cauză, cât și unitatea școlară la care învățau, să nu fie obligate să plătească vreo sumă de bani reclamanților, instanțele de fond au concluzionat că opoziția reclamanților nu era întemeiată pe dispozitiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., ci pe subiectivismul acestor martori, aspect total neadevărat atât timp cât și-au exprimat opoziția fermă la ascultarea martorilor din cauza relațiilor de rudenie dintre acestea și apoi pe subiectivism. Deși au solicitat înlăturarea depozițiilor martorilor audiați (F., K. și NN.) pentru încălcarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel a respins această solicitare și, mai mult, a confirmat legalitatea încuviințării și administrării probei testimoniale cu acești martori și a valorificat, încă o dată, aceste depoziții ilegale în motivarea respingerii apelului formulat, aspecte contrare dispozițiilor legale de specialitate din C. proc. civ. În concluzie, recurenții solicită casarea atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Apărări formulate în cauză - Intimata D. a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care, în principal, a invocat excepția nulității recursului iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat. Relativ la excepția nulității recursului, intimata a învederat că deși recurenții au indicat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceștia nu au formulat critici concrete în sprijinul acestui motiv de recurs, sens în care nu au formulat critici de nelegalitate, ci critici de netemeinicie, or instanța de recurs este ținută de starea de fapt stabilită de instanțele de fond și nu poate reanaliza probele deja administrate. Intimata solicită a fi respins, ca nefondat, primul motiv de recurs, având în vedere motivele reținute de instanța de apel. Cu privire la al doilea argument al recurenților, ce vizează incidența prevederilor art. 1357 C. civ., intimata susține că recurenții interpretează eronat și nelegal noțiunea de "răspundere pentru fapta proprie", susținând că aceasta ar reprezenta o presupusă răspundere pentru fapta proprie (presupus a părinților), dar prin intermediul altor persoane (presupus prin intermediul copiilor), în contextul în care răspunderea pentru fapta proprie este strict personală, ceea ce presupune că persoana săvârșește în mod direct și nemijlocit - deci nu prin intermediul altor persoane - o faptă ilicită, cu vinovăție, cauzând altuia un prejudiciu- ceea ce nu este cazul în speță. Arată intimata că este inadmisibilă în faza procesuală a recursului o critică a deciziei de admitere/respingere a probelor solicitate în primul ciclul procesual, implicit a probei cu interogatoriul, cu atât mai mult cu cât acest motiv a fost invocat de recurenți în cadrul propriului apel și a fost transat de Curtea de Apel Galați. Intimata susține că instanțele de fond nu au încălcat prevederile art. 6 CEDO, sens în care expune circumstanțe privind probele solicitate și administrate, potrivit cărora, în opinia sa, probele nu au fost încuviințate "în mod nelegal și părtinitor pentru părțile adverse", astfel cum susțin recurenții. Referitor la proba testimonială, intimata arată că în ședința publică din data de 02.02.2022, apărătorul convențional al recurenților a arătat că, în principiu, nu se opune la probele solicitate de celelalte părți litigante. Singura mențiune făcută de apărătorul convențional al reclamanților cu privire la proba testimonială solicitată de intimată a vizat doar o inadmisibilitate bazată pe un presupus subiectivism al acestor martori, dar nu și pe prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. - Intimații F., K., L., T., U., JJ. și Z. au formulat întâmpinare, în termen legal. Făcând trimitere la prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., intimații au invocat excepția nulității primei critici din memoriul de recurs privind admiterea de către instanța de apel a apelului incident, întrucât aceasta vizează doar starea de fapt și se grefează pe o altă stare de fapt decât cea reținută de instanța de apel. Intimații pretind că pârâtul JJ. nu justifică o calitate procesuală pasivă în speță, întrucât acesta nu și-a însușit, prin semnătură, memoriul. Relativ la a doua critică, intimații arată că instanța de apel nu a reținut ca nefiind aplicabile prevederile art. 1.357 C. civ., ci, dimpotrivă, a reținut că acesta este temeiul acțiunii, a analizat susținerile reclamanților cu privire la fiecare pârât și a constatat că acțiunea nu se întemeiază pe dispozițiile art. 1.372 C. civ., ci pe art. 1.357 C. civ., adică pe răspunderea pentru fapta proprie. Pretind intimații că sunt nule criticile ce vizează încălcarea prevederilor art. 8 C. proc. civ. și art. 6 CEDO privind dreptul la un proces echitabil din prisma încuviințării sau respingerii unor solicitări de probatorii, întrucât recurenții au invocat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce este circumscris normelor de drept substanțial, nu procedural. În subsidiar, solicită intimații respingerea motivului de recurs, ca nefondat. Invocând prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., intimații arată că în fața instanței de apel nu s-au adus critici cu referire la art. 6 CEDO. Susțin intimații că instanța de apel a reținut în mod corect că, relativ la proba cu interogatoriu, reclamanții nu au indicat teza probatorie pentru fiecare pârât, ci o teză generică de stabilire a împrejurărilor în care s-a semnat memoriul (fond) și fapte personale care exced apărărilor intimaților, fără a indica un fapt concret. Intimații arată că sunt nule criticile aduse încuviințării de către instanța de fond a audierii în calitate de martori a două dintre fiicele pârâților, întrucât motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este circumscris normelor de drept substanțial, nu procedural. Din lecturarea încheierii din 2.02.2022 rezultă lipsa împotrivirii - nici în temeiul art. 315 C. proc. civ. - reclamanților la probele solicitate de pârâții-părinți. De altfel, reclamanții chiar au afirmat în mod expres că nu se opun la probele solicitate de pârâți (cu privire la martorul LL.), singura discuție fiind cea legată de probatoriul solicitat de pârâta D. și au arătat că se împotrivesc ascultării copiilor care vor veni și vor susține pozițiile părinților lor, pârâți în prezenta cauză. Este evident că obiecțiunea reclamanților a vizat numai posibilul subiectivism al martorilor prin prisma calității de pârâți ai părinților lor. Părinții lui NN. nu au calitatea de pârâți. Arată intimații că instanța este ținută de prevederile art. 324 C. proc. civ. în aprecierea declarațiilor martorilor. De asemenea, au solicitat obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată. - Intimatul Colegiul Național "E." a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru lipsa motivării, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, precum și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea excepției nulității, intimatul arată că recurenții nu au indicat și nu au dezvoltat motive de nelegalitate ale deciziei recurate, ci au fost reluate criticile susținute în fața instanței de apel, sens în care invocă prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborate cu art. 486 alin. (3), art. 489 alin. (1), (48)8 alin. (1) C. proc. civ., precum și Decizia nr. 554/2017 pronunțată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Relativ la criticile ce vizează soluția instanței de apel privind apelul incident, intimatul arată că paragraful citat, criticat de către recurenți este rupt din contextul raționamentului instanței de apel și interpretat individual, denaturând astfel logica juridică a instanței de judecată. Intimatul învederează că instanța de judecată a analizat îndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii intimaților pentru fapta proprie, reținând că acțiunea a fost întemeiată doar pe dispoziliile art. 1.357 din C. civ. invocat de către recurenții- reclamanți. Critica evazivă făcută de către recurenți constituie doar o dovadă a faptului că aceștia sunt nemultumiți de soluția pronunțată în cauză nicidecum nu constituie un motiv de nelegalitate a deciziei recurate care se subsumează dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În ceea ce privește criticile referitoare la proba cu interogatoriu, intimatul face trimitere la mențiunile din încheierea de ședință din data de 2 februarie 2022, iar instanța de apel a concluzionat în mod corect că interogatoriul nu poate fi administrat pentru a obține indirect o declarație de martor, cu privire la anumite împrejurări, ci acesta trebuie să vizeze, în mod necesar, fapte personale ale părții supuse interogatoriului, conform dispozițiilor art. 351 C. proc. civ. Din aceeași încheiere (din 2.02.2022) reiese că reclamanții nu au făcut trimitere la inadmisibilitatea administrării probei cu martorii LL. și MM., ci doar la caracterul subiectiv al declarațiilor martorilor propuși - aspect reținut în mod corect de instanța de apel. Intimatul susține că instanța de apel a reținut în mod corect faptul că nu poate fi identificată o nulitate expresă pentru încălcarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. și nu poate fi identificată o vătămare adusă recurenților-reclamanți prin audierea acestora și, pe cale de consecință, nu poate fi constatată nulitatea încheierii contestate.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, care nu au formulat puncte de vedere, iar prin rezoluție a fost stabilit termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părți, la 22.01.2025. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, invocată de intimații-pârâți prin întâmpinările formulate, Înalta Curte constată că recursul este nul, având în vedere că niciuna dintre susținerile expuse în cadrul memoriului de recurs nu pune în discuție aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate. - Recurenții nu expun o argumentare juridică aptă de cenzură în recurs atunci când pretind caracterul nelegal al hotărârii în partea privitoare la admiterea apelului incident – admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului JJ. –, deoarece criticile nu se raportează la considerentele hotărârii recurate. Aceasta întrucât, în cuprinsul memoriului de recurs, părțile au expus situații de fapt (precum scopul Memoriului din 19.12.2017, pretinsa prezență a pârâtului la ședința la care s-a decis întocmirea înscrisului), arătând fie că există "presupunerea rezonabilă" că pârâtul JJ. este "cel care a semnat memoriul, astfel încât a fost chemat în prezenta judecată", fie că soția pârâtului a redactat personal memoriul și a semnat cu bifa "pentru" pârât, astfel că este corectă concluzia instanței de fond potrivit căreia demersul reprezintă un act de exercitare a autorității părintești, conform art. 503 C. civ. Dincolo de argumentele contradictorii ale recurenților (fie memoriul a fost semnat, personal, de pârât, fie a fost semnat de soția acestuia, în numele pârâtului), din maniera de formulare a criticilor reiese că părțile nesocotesc statuările din judecata înfăptuită în apel. Anume, în urma procedurii verificării de scripte, Curtea de Apel Galați a reținut că semnătura executată pe înscrisul intitulat "Memoriu către Inspectoratul Școlar Județean Brăila" nu îi aparține pârâtului JJ., că pârâtul nu a participat la întocmirea, semnarea și depunerea documentului, iar demersul efectuat nu poate fi considerat unul comun al ambilor părinți, întrucât nu îl privea direct pe fiul pârâtului JJ. și al soției sale, KK.. Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implica tocmai determinarea greșelilor anume imputate instanței, însă recurenții nu tind, prin critici punctuale, la infirmarea considerentelor regăsite în hotărârea atacată, ci se rezumă la a expune situații de fapt și argumente ce au fost deja analizate și dezlegate de instanța devolutivă de control judiciar. - Totodată, ignorând judecata din ciclul procesual anterior, care a verificat cerințele reglementate de prevederile art. 1.357 C. civ., recurenții inserează în memoriul de recurs normele juridice analizate de instanța de apel, însă expunerea nu este însoțită de critici concrete cu privire la modalitatea efectivă în care instanța de apel a aplicat greșit/a încălcat, după caz, aceste norme juridice. Astfel, recurenții reclamă faptul că instanța de apel nu a analizat susținerile acestora "în privința cronologiei faptelor", sens în care fac trimitere la depozițiile martorilor audiați în fața primei instanțe. Instanța de apel a reținut că reclamanții nu au probat existența faptelor ilicite invocate, după cum nu au dovedit un anumit prejudiciu cauzat acestora, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii pentru fapta proprie. Or, modalitatea în care instanțele de fond au evaluat probatoriul în vederea stabilirii situației de fapt a cauzei, în raport cu prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., nu poate fi supusă controlului de legalitate exercitat de instanța de recurs, fiind o operațiune specifică verificărilor ce se efectuează exclusiv de către instanțele fondului, necenzurabilă pe calea recursului. - Tot în categoria criticilor regăsite în cuprinsul memoriului de recurs, dar care ignoră coordonatele judecății înfăptuite, sunt cele prin care recurenții susțin încălcarea dispozițiilor art. 8, art. 315 C. proc. civ., art. 6 CEDO din perspectiva încălcării dreptului la un proces echitabil. Astfel, recurenții pretind că prima instanță "nelegal și părtinitor" a respins proba cu interogatoriile pârâților și a decăzut reclamanții din proba cu înscrisurile existente la data depunerii acțiunii sau la termenul din 2.02.2022 (când au fost discutate probele, în contradictoriu), iar instanța de apel nu a cenzurat calificările tribunalului. Considerentele instanței de apel relevă, în mod clar, că s-a reținut netemeinicia criticilor reclamanților prin prisma prevederilor art. 258, art. 351, art. 254 alin. (1) și (2), art. 194 alin. (1) lit. e), art. 150 alin. (1), art. 177 alin. (1) C. proc. civ., iar prin motivele de recurs, recurenții-reclamanți nu au expus critici punctuale de nelegalitate față de aspectele analizate și tranșate de către Curtea de Apel Galați. Simpla invocare a unor principii de drept (dreptul la un proces echitabil, egalitatea de tratament juridic) nu corespunde unei motivări a căii de atac, potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât instanța de apel a răspuns criticii părții, în sensul că nu poate fi reținută atitudinea discriminatorie a judecătorului fondului, întrucât toate interogatoriile au fost limitate la 15 întrebări, interogatoriile pârâților au fost respinse în raport cu teza probatorie propusă de reclamanți – aflarea împrejurărilor în care fiecare parte a semnat memoriul – și cu poziția procesuală a pârâților exprimată în cuprinsul întâmpinărilor. Cu privire la înscrisuri, instanța de apel a reținut că tribunalul a constatat în mod corect decăderea reclamanților din dreptul de a depune la dosar documentele pe care le dețineau, dar nu le-au atașat cererii de chemare în judecată și nici nu le-au depus la dosar până la data la care s-au dezbătut solicitările părților de administrare a probelor (2.02.2022) și nici nu poate fi identificată o situație de excepție dintre cele prevăzute de art. 254 alin. (2) C. proc. civ. În egală măsură, instanța de apel a reținut că "înlăturarea eventualei vătămări a fost realizată prin administrarea probelor solicitate în apel". - În acest context, al analizei ample și complete efectuate de către instanța de apel, recurenții-reclamanți susțin, prin memoriul de recurs, că măsurile au fost dispuse "în ciuda tezei probatorii indicate privind faptele personale ale acestora care nu se suprapuneau peste apărările pârâților", fără a expune, în concret, teza probatorie la care fac referire. Or, formularea unor argumente cu titlu general și care nu respectă cerința esențială de a se raporta la dezlegările, raționamentele, ipotezele și categoriile juridice utilizate de curtea de apel nu are aptitudinea de a învesti legal instanța de recurs cu analiza acestora. - În aceeași serie de critici se înscrie și aceea prin care recurenții-reclamanți pretind încălcarea prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. (astfel că s-ar fi impus înlăturarea depozițiilor martorilor) întrucât a fost încuviințată proba testimonială, respectiv audierea martorilor LL. și MM. (fiicele pârâtelor F. și K.), deși reclamanții și-au exprimat "opoziția fermă la ascultarea martorilor din cauza relațiilor de rudenie dintre acestea și apoi pe subiectivism." Relativ la aceste critici, instanța de apel a reținut, pe de o parte, că reclamanții nu au invocat indmisibilitatea întemeiată pe dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., ci față de un pretins caracter subiectiv al declarațiilor, iar, pe de altă parte, a constatat că, prin raportare la dispozițiile art. 175 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., nu poate fi identificată o nulitate expresă pentru încălcarea acestor dispoziții legale. De asemenea, instanța de apel a reținut că, în condițiile în care declarațiile celorlalți martori audiați confirmă aceleași susțineri ale martorei MM., chiar dacă reclamanții s-ar fi opus la audierea acesteia din urmă, nu poate fi identificată o vătămare adusă reclamanților prin audierea martorei și, astfel, nu poate fi constatată nulitatea încheierii contestate pentru motivele invocate. Față de considerentele instanței de apel, recurenții aveau a expune critici concrete privind actele și lucrările dosarului din care ar fi reieșit că au invocat inadmisibilitatea probei testimoniale din perspectiva prevederilor art. 315 C. proc. civ., dar și prin raportare la prevederile art. 175 alin. (1) și (2) C. proc. civ., însă, prin memoriul de recurs, reclamanții nu au indicat, în mod efectiv, în ce constau greșelile de judecată în aplicarea regulilor de drept incidente, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Cum, în raport cu scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., în această etapă procesuală se realizează controlul judiciar de către instanța superioară celei care a pronunțat decizia în apel, instanță care nu rejudecă fondul pricinii, ci verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, în opinia raportorului, recurenții-reclamanți au nesocotit existența judecății anterioare și natura căii extraordinare de atac a recursului, astfel că este incidentă sancțiunea nulității căii de atac. Reținând culpa procesuală a recurenților-reclamanți în prezenta cale extraordinară de atac, în acord cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., anterior referite, se va dispune obligarea acestora, în solidar, la plata către intimatul-pârât Colegiul Național "E." a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.000 RON, reprezentând onorariu de avocat aferent fazei procesuale a recursului, dovedite prin factura nr. x/28.08.2024 și achitate prin ordinul de plată din 29.08.2024, depuse la dosar. Cât privește solicitarea intimaților-pârâți F., K., L., T., U., JJ., Z. și D., de obligare a recurenților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată, se constată că, deși au formulat respectiva cerere în cuprinsul întâmpinărilor depuse, cuantumul acestora nu a fost precizat, iar la dosarul cauzei nu se regăsește vreo dovadă în acest sens, astfel încât cererea va fi respinsă, nefiind îndeplinite cerințele prevederilor art. 452 C. proc. civ.