Decizia nr. 1198/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată rolul Tribunalului Brăila sub nr. x/2018, la data de 27 noiembrie 2018, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâții D., Colegiul National "E.", F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se constate caracterul ilicit al faptelor pârâților prin care aceștia au adus atingere onoarei, demnității, vieții particulare și reputației reclamanților; să fie obligați pârâții, în solidar, la plata sumei de 465.840 RON (echivalentul a 100.000 euro, sumă calculată la cursul BNR din data de 23.11.2018- 4,6584 RON pentru un euro), ce reprezintă daune morale pentru prejudiciul adus onoarei, demnității, vieții particulare și reputației reclamanților de către pârâți; să fie obligați pârâții, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces. Prin întâmpinare, pârâții H., I., M., O., P., X., Y., Z., CC., EE., FF., GG., HH., R., Q., S., T., BB., N., G. și J., precum și II. au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată. Prin întâmpinarea formulată, pârâții W., K., U., F., L., O. au invocat excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului W. având în vedere că acesta nu a semnat memoriul înregistrat cu nr. x/20.12.2017 și y/20.12.2017 la ISJ Brăila, semnătura din dreptul numelui JJ.. fiind a soției sale KK. și au solicitat instanței să dispună respingerea acțiunii formulate în contradictoriu cu acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acțiunii formulate de către cei trei reclamanți ca nefondată, obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată. Pârâta D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și, de asemenea, a formulat și o cerere reconvențională, ce a fost disjunsă de către instanța de fond prin încheierea din data de 10.10.2019. Pârâtul Colegiul Național "E." a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Colegiul National "E.", admiterea excepției inadmisibilității acțiunii raportat la faptul că reclamanții solicită constatarea caracterului ilicit al faptelor pârâților prin care aceștia au adus atingere onoarei, demnității, vieții particulare și reputației reclamanților raportat la lipsa interesului formulării unei cereri în constatare, în condițiile în care aceștia au la îndemână o acțiune în realizare, iar pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată. Prin precizările depuse la dosarul cauzei la data de 18.12.2018 și, ulterior la data de 24.09.2019, reclamanții au indicat, pentru fiecare dintre pârâții din prezenta cauză, faptele ce le sunt imputate. În ședința publică din data de 10.10.2019, instanța a respins excepția necompetenței secției I Civilă a Tribunalului Brăila.

Hotărârea pronunțată în primă instanță de Tribunalului Brăila: Prin sentința civilă nr. 702 din 17 octombrie 2019, Tribunalul Brăila a admis excepția lipsei coparticipării procesuale și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanții B., C. și A., asistată de ocrotitori legali B. și C. împotriva pârâților. Au fost obligați reclamanții să plătească pârâților H., M., O., P., X., Z., CC., EE., GG. și FF. câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată și către pârâta D. suma de 2109,27 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. A respins cererea pârâtei II. privind plata cheltuielilor de judecată.

Decizia pronunțată în apel de Curtea de Apel Galați: Prin decizia civilă nr. 17A din 19 februarie 2020, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a admis apelul formulat de apelanții-reclamanți B., C. și A. prin ocrotitori legali B. și C. împotriva sentinței civile nr. 702, pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu D., Colegiul National "E.", F., G., H., I., J., K., L., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II.. Pe cale de consecință a fost anulată sentința civilă nr. 702/2019 a Tribunalului Brăila și a fost trimisă cauza spre rejudecare, în fond, la aceeași instanță.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, pârâtul W. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15 iulie 2020 și fiind repartizat aleatoriu Completului de filtru nr.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul pârât a formulat critici întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., apreciind că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de art. 1435 și art. 1370 C. civ. Arată că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, trebuia cercetat dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru solidaritatea între creditori, având în vedere dispozițiile art. 1435 C. civ., potrivit cărora solidaritatea dintre creditori nu există decât dacă este stipulată expres. Învederează că nici coparticiparea procesuală activă și nici calitatea procesuală activă nu pot acoperi lipsa izvorului solidarității active sau a caracterului indivizibil al obligației, solidaritatea activă fiind excepția de la regula prezumării divizibilității prevăzute de art. 1424 C. civ., iar situațiile de excepție fiind strict și limitativ prevăzute de lege. Apreciază că nu poate fi reținut considerentul devălmășiei întrucât în devălmășie prezumată se află doar doi dintre reclamanți și, având în vedere că un alt izvor al solidarității active nu a mai fost identificat în hotărâre, consideră decizia nelegală, întrucât instanța de apel nu poate crea o solidaritate a creditorilor, în lipsa unei stipulații exprese în acest sens, fără a încălca dispozițiile art. 1435 C. civ. Referitor la solidaritatea pasivă, prin decizia recurată s-a reținut o singură faptă în raport de toți pârâții, deși prin acțiune au fost indicate mai multe fapte și au fost aplicate în mod greșit dispozițiile art. 1370 C. civ. 5. Apărările formulate în cauză: Prin întâmpinarea formulată, intimații B., C. și A. prin ocrotitori legali B. și C. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Prin întâmpinările formulate, intimații Colegiul Național "E." și D. au solicitat admiterea recursului formulat de pârâtul W.. Recurentul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimații B., C. și A. prin ocrotitori legali B. și C.. 6. Procedura de filtru: Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 15 aprilie 2021 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâtul W. împotriva deciziei nr. 17 din 19 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă și a fixat termen de judecată la 27 mai 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse în continuare. Recurentul a invocat în susținerea cererii sale dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, respectiv când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", fie prin nesocotirea unei asemenea norme, fie prin interpretarea ei eronată. Acest caz de casare privește în mod exclusiv aplicarea greșită a normelor de drept material și are în vedere situațiile în care instanța recurge la textele de lege ce sunt de natură să ducă la soluționarea cauzei, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greșit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă, prea restrânsă sau cu totul eronată. Sub un prim aspect, recurentul apreciază că instanța de apel a aplicat în mod greșit normele de drept material prevăzute de art. 1435 C. civ., ce prevede că solidaritatea dintre creditori nu există decât dacă este stipulată expres. Cu titlu prealabil, se observă că instanța de apel a verificat cadrul procesual fixat prin cererile părților constatând că reclamanta A. prin ocrotitorii legali B. și C., precum și reclamanții C. și B., persoane distincte, reclamante în prezenta cauză, au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, toți cei 32 de pârâți să fie obligați în solidar la plata sumei de 465.840 RON, sumă ce reprezintă daune morale pentru prejudiciul adus onoarei, demnității, vieții particulare și reputației reclamanților de către pârâți. S-a mai arătat că temeiul de drept indicat a fost art. 1349 C. civ., 1357 -1359 C. civ., art. 1381- 1383 C. civ., iar cu ocazia punerii în discuția părților a excepțiilor lipsei coparticipării procesuale active și pasive, apărătorul reclamanților a menționat că fiecare membru al familiei a suferit de pe urma faptelor ilicite. A apreciat instanța de apel că în speță suntem în situația unei coparticipări procesuale (litisconsorțiu ori tovărășie procesuală), astfel cum este reglementată această noțiune de art. 59 C. proc. civ., potrivit căruia "mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură". Ca atare, instanța de apel nu a creat, așa cum în mod eronat susține recurentul o situație de solidaritate de drept material, pentru a fi incidente în cauză dispozițiile art. 1435 C. civ. care prevăd că solidaritatea dintre creditori nu există decât dacă este stipulată în mod expres ci, raportat la cadrul procesual deja fixat, a aplicat regulile de procedură în materia consorțiului procesual/coparticipării procesuale. Pentru a ajunge la această concluzie Curtea a pornit de la situația factuală invocată de reclamanți în fața instanței de fond în sensul că fiecare membru al familiei a suferit de pe urma faptelor ilicite, dar a apreciat că referirea la noțiunea de "familie" nu s-a făcut prin raportare la un subiect colectiv de drept civil, distinct de membrii săi, ce nu are personalitate juridică, ci la fiecare membru în parte, apreciind că subiect de drept în raporturile juridice de familie este întotdeauna persoana fizică, individul care are calitatea de membru al familiei, indiferent de sensul sociologic sau juridic al acestei noțiuni, cu drepturi și obligații specifice. Pe cale de consecință, constatând că reclamanții au menționat faptul că fiecare din membrii familiei a suferit un prejudiciu ca urmare a faptelor imputate pârâților, iar împrejurarea că nu au precizat suma pretinsă de fiecare din acești reclamanți nu este un motiv care să determine lipsa calității procesuale active a acestora atâta vreme cât există o sumă menționată pentru cei trei reclamanți împreună, Curtea de Apel a stabilit în mod corect faptul că nu suntem în fața unui raport juridic care să impună o solidaritate activă, ci într-o coparticipare procesuală activă facultativă, aspect determinat de strânsa legătură dintre faptele ilicite imputate și raporturile de familie ale reclamanților. Înalta Curte constată că această concluzie este în concordanță cu dispozițiile de procedură civilă invocate, respectiv art. 59 C. proc. civ., referitoare la coparticiparea procesuală activă a celor trei reclamanți, iar împrejurarea că aceștia nu au precizat suma pretinsă de fiecare, ci o sumă globală, nu poate conduce la respingerea acțiunii, aceasta nefiind o chestiune de lipsă a solidarității creditorilor, ci o problemă de stabilire în concret a modului de reparare a prejudiciului, conform art. 1357 -1359 C. civ., în situația reținerii unor fapte ilicite în detrimentul fiecăruia dintre ei. Referitor la susținerile recurentului în sensul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 1370 C. civ., cu privire la stabilirea solidarității pasive a pârâților, se constată că se critică faptul că, prin decizia recurată s-a reținut o singură faptă în raport de toți pârâții, deși prin acțiune au fost indicate mai multe fapte. Sub acest aspect, Înalta Curte remarcă faptul că instanța de apel a dat o corectă dezlegare problemelor de drept deduse judecății, situația factuală stabilită fiind în concordanță cu cadrul procesual fixat prin cererile părților cu care acestea au învestit prima instanță. Astfel, la pagina 18 ultimul paragraf și pagina 19 primul paragraf al deciziei recurate, instanța de apel a reținut toate faptele ilicite imputate de reclamanți prin cererile adresate instanței de fond și anume că: pârâta D. în perioada 2016-2018 a săvârșit acte de șantaj psihic și emoțional față de reclamanta A., acțiuni de tip "bullying"; pârâta D. i-a influențat pe ceilalți pârâți (cu excepția pârâtului Colegiul Național "E.") să semneze memoriul din data de 19.12.2017; pârâții (cu excepția pârâtei D. și a pârâtului Colegiul Național "E.") au semnat respectivul memoriu și prin acțiunile lor de influențare în sens negativ a propriilor copii (colegii reclamantei A.), au exercitat, în mod indirect, acțiuni de tip "bullying" prin intermediul copiilor asupra reclamantei A.; pârâtul Colegiul Național "E." nu a anchetat și nu a luat nicio măsură legală și disciplinară față de o faptă sesizată de tip "bullying", în perioada decembrie 2017 și până în prezent, deși a fost sesizat în nenumărate rânduri de LL., nu a întreprins niciun fel de anchetă, de măsuri față de pârâta D. dar nici nu a investigat dacă susținerile pârâților formulate prin memoriul depus se confirmă în vreun fel sau nu, adoptând o poziție pasivă. Ca atare, nu pot fi primite criticile recurentului în sensul că prin decizia recurată s-a reținut o singură faptă în raport de toți pârâții, deși prin acțiune au fost indicate mai multe fapte. Analizând însă chestiunea de drept a lipsei solidarității procesual pasive a pârâților, instanța de apel, deși a stabilit că potrivit art. 1357 -1359 C. civ., obligația de a repara un prejudiciu cauzat altuia printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, se naște direct și nemijlocit în sarcina autorului acelei fapte, întrucât fiecare răspunde de faptele sale proprii, a constatat că există însă și situația legală în care avem pluralitate de persoane răspunzătoare pentru același prejudiciu, în condițiile art. 1382 C. civ. Conform acestui text legal, invocat în cadrul hotărârii ce face obiectul controlului judiciar, "Cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți în solidar la reparație față de cel prejudiciat." În mod corect, instanța de apel, în interpretarea textului de mai sus, a apreciat că una dintre trăsăturile juridice a obligației solidare pasive este aceea ca prejudiciul să fie provocat prin aceeași faptă ilicită și să fie cauzat în comun de autorii acesteia, prezentând importanță pentru stabilirea prejudiciului în cazul răspunderii solidare dacă la producerea faptului generator de daune a concurat activitatea, intenționată sau din culpă, a mai multor persoane. Ca atare, prin hotărârea recurată s-a dat eficiență dispozițiilor art. 1382 C. civ. referitor la comiterea unei fapte ilicite de către mai mulți autori și nu dispozițiilor art. 1370 C. civ. potrivit cărora dacă prejudiciul a fost cauzat prin acțiunea simultană sau succesivă a mai multor persoane, fără să se poată stabili că a fost cauzat sau, după caz, că nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor răspunde solidar față de victimă, care presupune un caz particular în care răspunderea fiecărui autor al faptei ilicite nu poate fi individualizată. În susținerea acestei concluzii, instanța de recurs remarcă faptul că prin decizia recurată s-a menționat în mod expres că dispozitiile legale referitoare la răspunderea civilă delictuală solidară trebuie avute în vedere și în situatia în care prejudiciul suferit de reclamant are o pluralitate de cauze, respectiv, comiterea mai multor fapte ilicite de către coautori, complici, tăinuitori și prin care victima fost prejudiciată, dar, cu toate acestea, fiecare făptuitor are însă posibilitatea de a invoca contribuția sa efectivă la producerea daunei, în raport de care urmează să fie stabilită întinderea reparației. Ca atare, instanța de apel nu a avut în vedere situația în care prejudiciul nu poate fi stabilit separat în sarcina fiecărui autor, fiind produs prin faptele ilicite simultane sau succesive ale mai multor persoane, pentru a fi incidente dispozițiile art. 1370 C. civ. invocate de recurent. Pentru a aplica dispozițiile legale ale art. 1382 C. civ. situației de fapt invocată de reclamanți, instanța de apel a analizat dacă poate exista sau nu, teoretic, solidaritate pasivă în speța de față. Astfel, cu titlu de exemplu, a arătat că semnatarii memoriului datorită unirii eforturilor dumnealor în încropirea acestui act ce se pretinde că a afectat în mod direct pe reclamanți sunt într-un raport de solidaritate, apoi susținerea că intimata D. i-a determinat prin faptele sale să facă acest memoriu trimite la instigare și implicit o alătură pe aceasta raportului de solidaritate, iar intimatul colegiul, prin inacțiunea sa la sesizarea formulată, a concurat în producerea prejudiciului. Or, prin aceste considerente nu s-a vrut a se restrânge faptele ilicite invocate de reclamanți la exemplul dat și nici a se stabili existența sau nu a acestora, ci s-a menționat în mod expres în cuprinsul deciziei ce face obiectul controlului judiciar că acestea sunt pretinse ca fiind înfăptuite de pârâți, iar în baza acestor fapte cu examinarea cărora instanța de fond a fost învestită pentru a analiza cererea de antrenare a răspunderii civile delictuale a pârâților, se constată ca fiind conturate premisele unui raport de solidaritate. Ca atare, Înalta Curte constată că, într-adevăr, în mod greșit instanța de fond a transformat o problemă de fond într-un fine de neprimire cu caracter de excepție dirimantă, astfel încât soluția Curții de Apel de anulare a sentinței instanței de fond și trimitere a cauzei pentru judecarea pe fond, este legală. Nefiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., așa cum a invocat recurentul, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul W. împotriva deciziei nr. 17 din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Galați, secția I civilă. Făcând aplicarea dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., va fi obligat recurentul-pârât W., ca parte căzută în pretenții, la plata către intimații-reclamanți A., C. și B. a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. În ceea ce privește cererea formulată de intimata-pârâtă D. de obligare a intimaților A., C. și B., și nu a recurentului-pârât W., la plata cheltuielilor de judecată, aceasta urmează a fi respinsă. Potrivit art. 453 C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Or, așa cum s-a arătat anterior, partea care a pierdut procesul, fiindu-i respinsă cererea de recurs, este recurentul-pârât W., în privința căruia intimata-pârâtă D., prin apărător, a declarat în mod expres că nu solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Este evident că intimații A., C. și B., necăzând în pretenții, ci chiar fiindu-le admise apărările prin care solicitau respingerea recursului declarat, nu pot fi obligați la plata unor cheltuieli de judecată către alți intimați, prin raportare la textele anterior menționate, incidente în cauză.