ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1870/2024

Obiectul cererii Prin acțiunea înregistrată la data de 28 noiembrie 2022 pe rolul Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați (ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei prin sentința nr. 1452/15.11.2022 pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă în dosarul nr. x/2022), reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Regia Autonomă Administrația Zonei Libere Galați la plata sumei de 704.342,49 RON cu titlu de prejudiciu.

Hotărârea arbitrală Prin Hotărârea arbitrală nr. 11/27 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Arbitral a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu Regia Autonomă Administrația Zonei Libere Galați, ca nefondată.

Sentința pronunțată de Curtea de Apel Galați Împotriva hotărârii arbitrale nr. 11/27 martie 2023 pronunțate în dosarul nr. x/2022, a formulat acțiune în anulare reclamanta A. S.R.L., înregistrată la data de 18.05.2023 pe rolul Curții de Apel Galați – secția I Civilă sub nr. x/2023. Prin sentința nr. 33/F din 14 decembrie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în anularea hotărârii arbitrale formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă Administrația Zonei Libere Galați.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 33/F din 14 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă arată că este incident motivul prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) ipoteza finală C. proc. civ. și pretinde că instanța a pronunțat hotârârea recurată cu încălcarea prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., respectiv cu încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 115 din 26 februarie 2021, pronunțată în cauza nr. 4757/233/2019. În respectiva cauză au fost analizate dispozițiile H.G. nr. 190/1994 și obligațiile contractuale dintre coutilizatoarea B. S.R.L. și A.Z.LGl- ce sunt identice cu cele ale reclamantei din prezenta cauză- și s-a statuat în mod definitiv că "obligația de a lua măsurile de organizare a apărării împotriva incendiilor...era în sarcina concedentului RA A.Z.LGI". Recurenta susține că între cele două cauze (dosar nr. x/2019 și cauza pendinte) există o legătură întrucât soluția Tribunalului Galați surprinde un diferend identic cu cel din prezenta cauză, chiar dacă obiectul cauzei a fost unul diferit, respectiv, plângere contravențională, iar părțile au fost altele. Mai exact, pentru a stabili culpa administratorului societății B. S.R.L., ce administra la momentul izbucnirii incendiului și societatea recurentă A. S.R.L., a fost nevoie de analiza dispozițiilor contractuale dintre cea dintâi societate și Administrația Zonei Libere Galați. Pe de altă parte, s-a impus și analiza Regulamentului de organizare și funcționare a Zonei Libere Galați, prevăzute în cadrul Anexei 2 din H.G. nr. 190/1994 privind înființarea Zonei Libere Galați și a RA Administrația Zonei Libere Galați. Dispozițiile contractuale privind relația dintre B. S.R.L. și Administrația Zonei Libere Galați sunt identice cu cele dintre A. S.R.L. și intimată. Considerentele hotărârii pe care recurenta o invocă cu autoritate de lucru judecat din perspectiva efectului pozitiv sunt clare și fac o analiză conjunctă a dispozițiilor H.G. nr. 190/1994 și a obligațiilor contractuale dintre coutilizatoarea B. S.R.L. și A.Z.L.Gl, aceleași ce rectificau și relația contractuală a reclamantei A.. Recurenta concluzionează în sensul că interpretarea dată de către Tribunalul Galați, potrivit cu care "obligația de a lua măsurile de organizare a apărării împotriva incendiilor...era în sarcina concedentului RA AZ.L.GL" era obligatorie pentru Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați, în condițiile în care faptele pe baza cărora a fost pronunțată hotărârea precedentă sunt identice.

Apărările formulate în cauză Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Susține intimata că recursul reclamantei nu se încadrează în motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., neputându-se reține existența efectelor lucrului judecat invocată de reclamantă pe temeiul deciziei civile nr. 115/26.02.2021 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr. x/2019, întrucât aspectele reținute în hotărârea invocată nu au legătură cu prezenta cauză. Nu se poate reține că s-ar încălca autoritatea de lucru judecat în raport de cele statuate prin hotărârea menționată, având în vedere că acel litigiu s-a desfășurat între alte părți decât cele din prezenta cauză, cu calități diferite, obiectul și cauza fiind diferite (plângere împotriva procesului-verbal de contravenție) iar soluția de anulare a procesului-verbal de contravenție s-a întemeiat pe împrejurarea că fapta contravențională nu a fost descrisă corespunzător de către agentul constatator și că obligația de luare a măsurilor pentru apărare împotriva incendiilor este o obligație a persoanei juridice și nu o obligație personală a reprezentantului legal al acesteia. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând hotărârea recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Subsumat motivului de casare reglementat de pct. 7 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta pretinde că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea eronată a prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., ce reglementează efectul pozitiv al autorității de lucru judecat. Anume, recurenta susține că soluția pronunțată în dosarul nr. x/2019 are legătură cu prezenta cauză întrucât în respectivul litigiu s-a tranșat faptul că Regia Autonomă Administrația Zonei Libere Galați (intimata din prezenta cauză) avea obligația de a lua măsurile de organizare a apărării împotriva incendiilor. Recurenta învederează că pentru a se dispune astfel, instanța a analizat și dezlegat aspecte privind aplicarea prevederilor H.G. nr. 190/1994, precum și obligațiile contractuale dintre coutilizatoare B. S.R.L. și Regia Autonomă Administrația Zonei Libere Galați, faptele și obligațiile contractuale fiind identice cu cele deduse judecații în cauza pendinte. Criticile sunt nefondate. Învestind Curtea de Apel Galați cu acțiunea în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., reclamanta A. S.R.L. a solicitat anularea Hotărârii arbitrale nr. 11/27.03.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022. Motivele acțiunii în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de art. 608 C. proc. civ., ele fiind de strictă interpretare și neputând fi extinse prin analogie. Totodată, acestea vizează, în ansamblu, condițiile de regularitate a hotărârii arbitrale în raport cu înțelegerea lor concretizată prin convenția arbitrală și cauze de nelegalitate expres stabilite. Dintre cele trei teze consacrate de prevederile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. ("hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii"), recurenta susține că hotărârea arbitrală încalcă dispozițiile imperative ale legii, respectiv art. 431 alin. (2) C. proc. civ., iar sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea acelorași norme. Pornind de la fundamentul autorității de lucru judecat, care presupune contradictorialitatea dezbaterilor părților și respectarea garanțiilor procesuale ale acestora, în așa fel încât ceea ce a fost supus dezlegărilor jurisdicționale definitive ale instanței, pe cale principală sau incidentală, să nu mai poată fi supus ulterior reevaluării judiciare, este necesar să existe identitate de părți (eadem conditio personarum), pentru ca acestea să poată opune lucrul judecat (indiferent că s-ar prevala de excepția autorității de lucru judecat sau doar de efectul pozitiv al acesteia). Pretinzând că în dosarul nr. x/2019 a fost stabilit titularul obligației de a lua măsurile de organizare a apărării împotriva incendiilor ca fiind intimata din prezenta cauză, recurenta nesocotește faptul că judecata în respectiva cauză s-a făcut într-un cadru procesual în care A. S.R.L. și Regia Autonomă Administrația Zonei Libere Galați nu au avut calitatea de părți. Astfel, în dosarul nr. x/2019, o persoană fizică a avut calitatea de petentă, iar intimat a figurat Inspectorarul pentru Situații de Urgență al Județului Galați și, ca atare, Regia Autonomă Administrația Zonei Libere Galați –care nu a fost parte - nu a avut posibilitatea să-și prezinte punctul de vedere și să-și facă propriile apărări, la a căror analiză instanțele să fie obligate. Cum hotărârea se fundamentează pe probele administrate și pe apărările invocate de părți, terții care nu au putut să se apere și să demonstreze legimitatea dreptului lor, nu pot fi supuși efectelor actului jurisdicțional, în egală măsură cu părțile. În consecință, în timp ce constatarea instanței se impune părților din dosarul nr. x/2019 ca prezumție irefragabilă de adevăr, în situația terților, ei nu pot fi ținuți de veridicitatea unor considerente ale hotărârii, astfel încât pot să conteste valoarea lucrului judecat și să respingă constatările anterioare ce le sunt opuse. În termenii art. 431 alin. (2) C. proc. civ. nu este necesară tripla identitate de elemente ale raportului juridic transpus pe plan procesual (așa cum statuează art. 431 alin. (1) C. proc. civ. în legătură cu excepția autorității de lucru judecat), ci trebuie să existe doar o identitate de chestiune litigioasă, adică o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună unei noi judecăți, în sensul de a nu se nesocoti ceea ce o instanță a statuat deja jurisdicțional în mod definitiv. Pentru a exista identitate de cauză trebuie să se regăsească același fundament (act sau fapt juridic ori material) pe care se sprijină dreptul a cărui valorificare se urmărește prin intermediul acțiunii, împreună cu împrejurările de fapt care au generat promovarea acțiunii. În temeiul acestor considerente, instanța de recurs reține distincția dintre cele două chestiuni litigioase decisive deduse judecății în dosarul nr. x/2019, respectiv în prezenta cauză. Anume, în primul proces (dosarul nr. x/2019), instanța a avut a analiza legalitatea unui proces-verbal de constatare a unei contravenții, în materia contenciosului administrativ și fiscal, or prezenta cauză are ca obiect solicitarea reclamantei A. S.R.L. de obligare a pârâtei Regia Autonomă Administrația Zonei Libere Galați la plata unui pretins prejudiciu, în temeiul răspunderii civile contractuale. Împrejurarea că în primul proces, desfășurat între alte părți față de cele din prezenta cauză, instanța de control judiciar a făcut trimitere la atribuția reglementată de art. 7 lit. n) din H.G. nr. 190/1994 și la clauza reglementată de art. 10.1 lit. d) din Contractul de concesiune nr. x/19.03.2009, nu înseamnă că în litigiul pendinte, în care au fost supuse analizei alte clauze contractuale asumate de alte părți (art. 6 pct. 6.6. din Contractul de utilizator nr. x/9.06.2006- potrivit căruia "utilizatorul se obligă: să respecte normele P.S.I. și normele de protecția muncii specifice activității pentru care a primit licența de lucru în zona liberă"), cea de-a doua instanță ar fi fost obligată să țină seama de dezlegările date privind titularul obligației de a lua măsurile de organizare a apărării împotriva incendiilor, fără să realizeze propria analiză, pentru că i s-ar fi opus efectul pozitiv al lucrului judecat. Astfel cum s-a arătat, dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează acest efect important al hotărârii judecătorești, permit oricăreia dintre părți să opună lucrul anterior judecat, dat fiind principiul relativității, iar nu posibilitatea unui terț (recurenta A. SRL) de a se prevala de o asemenea judecată în raport cu un alt terț (intimata Regia Autonomă Administrația Zonei Libere Galați), care în felul acesta nu și-ar mai putea formula propriile apărări. În același sens, cea de-a doua instanță nu este obligată să țină seama de dezlegările anterioare, câtă vreme nu este în ipoteza relativității efectelor lucrului judecat (adică, al obligativității acestuia în relația dintre părți) ci, dimpotrivă, trebuie să realizeze propria verificare jurisdicțională și statuare în drept. Susținerea recurentei potrivit căreia, odată dezlegată chestiunea de drept (vizând obligația reglementată la art. 7 lit. n) din H.G. nr. 190/1994) într-un proces, care a opus anumite părți, ea nu ar mai putea fi dezbătură ulterior și n-ar mai putea primi o altă dezlegare, întrucât clauzele contractuale ar fi identice, este una care nesocotește principiile desfășurării procesului civil și, respectiv, funcțiunea autorității lucrului judecat, care înseamnă că nu pot fi opuse dezlegări definitive ale instanței decât părților participante la procedura judiciară. Văzând, potrivit tuturor considerentelor expuse anterior, că, în speță, s-a dat o corectă rezolvare efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, Înalta Curte va constata caracterul nefondat al criticilor de nelegalitate formulate de reclamanta A. S.R.L.. Cât privește cheltuielile de judecată, se constată că, deși la termenul din 18 septembrie 2024, reprezentantul părții a învederat că nu solicită plata acestora, examinarea lucrărilor dosarului evidențiază că intimata-pârâtă Regia Autonomă Administrația Zonei Libere Galați a solicitat, în cuprinsul întâmpinării, obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, fără a preciza cuantumul acestora, iar la dosarul cauzei nu se regăsește vreo dovadă în acest sens, astfel încât cererea va fi respinsă, nefiind îndeplinite cerințele prevederilor art. 452 C. proc. civ., potrivit cărora partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.