ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 182/2025

HOTĂRÂRE

22.01.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 182/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 22 ianuarie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc, secția civilă în 11.09.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, a obligarea pârâtului la plata despăgubirilor ce se cuvin reclamantului pentru perioada 23.12.2019-01.06.2023, respectiv câte 20 de Euro pentru fiecare zi executată în condiții inumane.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 886/24.05.2024, Judecătoria Miercurea Ciuc, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

A reținut instanța că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 111 C. proc. civ., potrivit cărora cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului.

A mai arătat instanța că din moment ce reclamantul era deținut la momentul sesizării instanței în Penitenciarul Codlea, revine Judecătoriei Brașov, instanță în a cărei circumscripție teritorială se află locul de deținere, competența de soluționare a pricinii.

Prin sentința nr. 11207/06.11.2024, Judecătoria Brașov, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul, pentru soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că, în speță, reclamantul a înțeles să introducă acțiunea la sediul pârâtului- Statul Român prin Ministerul Finanțelor prin D.R.F.P Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, cu sediul în Miercurea Ciuc.

Întrucât reclamantul a avut alegerea între mai multe instanțe competente, conform art. 116 C. proc. civ., iar raportat la sediul Administrației Județene a Finanțelor Publice Harghita, a apreciat că Judecătoria Miercurea Ciuc a fost legal învestită.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc, pentru considerentele expuse în continuare.

Deși ambele instanțe au reținut incidența dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de situația particulară a speței, pârâtul fiind o persoană juridică de drept public.

Astfel, dat fiind cadrul procesual fixat prin cererea introductivă de instanță, pretenția dedusă judecății fiind formulată în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, în speță este atrasă incidența art. 111 C. proc. civ., care reglementează situația cererilor îndreptate împotriva persoanelor juridice de drept public.

Conform acestui text legal, cererile formulate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului.

Pe de altă parte, cum, prin prezentul demers judiciar, reclamantul, aflat în executarea unei pedepse privative de libertate, a solicitat obligarea pârâtului la plata de daune morale în temeiul răspunderii civile delictuale, în speță își găsesc aplicarea, deopotrivă, și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., este competentă și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Se observă, așadar, că aceste texte de lege instituie un caz de competență teritorială alternativă, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 116 C. proc. civ., reclamantul este cel care are dreptul de a alege între instanțele deopotrivă competente teritorial, respectiv între instanța de la domiciliul său, instanța de la sediul sau domiciliul pârâților, ori instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.

Or, în speță, cu respectarea principiului disponibilității, calitatea de pârât aparține Statului Român, prin Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita - care a fost efectiv chemată în judecată prin cererea introductivă de instanță.

De asemenea, conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, reclamantul are domiciliul legal în municipiul Brașov, aflându-se la data sesizării instanței în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Codlea (conform mențiunilor din cererea introductivă de instanță), iar pârâtul, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, are sediul în municipiul Miercurea Ciuc, aspect necontestat de pârât, care s-a rezumat la a invoca excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Miercurea Ciuc din perspectiva faptului că ar reveni competența de soluționare a pricinii instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere, în acord cu dezlegările date prin Decizia nr. 15/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, aplicabile în materie penală.

De altfel, din fișa depusă la dosarul Judecătoriei Miercurea Ciuc rezultă că reclamantul s-a aflat încarcerat atât în Penitenciarul Coldea, cât și în Penitenciarul Miercurea Ciuc pe durata executării pedepsei privative de libertate.

Așa fiind, în contextul circumstanțelor concrete ale speței, rezultă că, în aplicarea dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., instanța de la domiciliul reclamantului (Judecătoria Brașov), instanța de la sediul pârâtului (Judecătoria Miercurea Ciuc), conform regulii generale înscrise în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., și instanțele în a căror circumscripție s-au săvârșit faptele ilicite sau s-a produs prejudiciul, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. (atât Judecătoria Miercurea Ciuc, cât și Judecătoria Brașov) sunt deopotrivă competente în soluționarea cauzei, reclamantul putând sesiza oricare dintre aceste instanțe, conform art. 116 din același cod.

Or, reclamantul a făcut o atare alegere la momentul sesizării Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Aceasta semnifică faptul că, prin manifestarea de voință, în sens procesual, de a înregistra acțiunea pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc, reclamantul a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia, motiv pentru care instanța inițial învestită nu mai putea să se desesizeze de soluționarea pricinii, fiind ținută de alegerea făcută de reclamant.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.