ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1802/2024

Ședința publică din data de 27 iunie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

I.1. Obiectul cauzei.

Prin cererea înregistrată la data de 10 februarie 2023 pe rolul Tribunalului București – secția a IV-a civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Curtea de Apel Pitești, obligarea acestora la plata de daune morale și despăgubiri în cuantum de 5.000.000 RON, prejudiciul fiind cauzat prin erori judiciare în dosarul nr. x/2021.

Cererea nu a fost motivată în drept.

La termenul din data de 26.01.2024, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, în temeiul dispozițiilor art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul.

2.1. Prin sentința civilă nr. 48 din 26 ianuarie 2024, Tribunalul București – secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Curtea de Apel Pitești în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Tribunalul a constatat că, potrivit prevederilor art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, temeiul juridic al cererii din cauza de față, "pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acțiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice. Competența soluționării acțiunii civile revine tribunalului în a cărui circumscripție domiciliază reclamantul". Aceleași prevederi le conține și art. 269 alin. (1) din Legea nr. 303/2022.

Tribunalul a concluzionat că, întrucât domiciliul reclamantului, astfel cum acesta a indicat în cererea de chemare în judecată, se află în raza teritorială a Tribunalului Vâlcea, revine acestuia competența de soluționare a cauzei, potrivit reglementării legale indicate.

2.2. Prin sentința civilă nr. 1326/2024 din 24 aprilie 2024, Tribunalul Vâlcea – secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. A constatat ivit conflictul negativ de competență intre Tribunalul Vâlcea și Tribunalul București, a suspendat cauza și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Analizând excepția necompetenței teritoriale, Tribunalul Vâlcea a constatat că reclamantul a învestit inițial Tribunalul București cu o acțiune în pretenții, întemeiată pe dispozițiile art. 96 din Legea nr. 303/2004, îndreptată împotriva pârâților Statul Român și Curtea de Apel Pitești.

Întrucât, în speță, acțiunea este îndreptată și împotriva pârâtei Curtea de Apel Pitești, instanța a argumentat că prevederile art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ. atribuie o competență alternativă, la alegerea reclamantului, instanței de același grad din circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Tribunalul a concluzionat că reclamantul a înțeles să se prevaleze de prevederile speciale ale dispozițiilor legale enunțate sesizând Tribunalul București cu soluționarea acțiunii sale, instanță care a devenit astfel exclusiv competentă și căreia i se va declina corespunzător competența de soluționare a prezentului dosar.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Obiectul cauzei în legătură cu care s-a ivit conflictul negativ de competență îl constituie cererea de chemare în judecată prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Curtea de Apel Pitești la repararea prejudiciilor constând în daune morale și despăgubiri de 5.000.000 RON, prejudiciul fiind cauzat prin erori judiciare săvârșite în dosarul nr. x/2021.

Tribunalul București a constatat că, potrivit prevederilor art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, temeiul juridic al cererii din cauza de față, "pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acțiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice. Competența soluționării acțiunii civile revine tribunalului în a cărui circumscripție domiciliază reclamantul". Aceleași prevederi le conține și art. 269 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată. Conform ac=cestui text legal "Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acțiune în despăgubiri numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanțelor. Competența soluționării acțiunii civile revine tribunalului în a cărui circumscripție domiciliază reclamantul."

Conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul București și Tribunalul Vâlcea a fost generat de aplicarea de către cea din urmă instanță a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., în condițiile în care parte în cauză este Curtea de Apel Pitești – pârâtă împotriva căreia a fost îndreptată acțiunea. S-a argumentat că prevederile art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ. atribuie o competență alternativă, la alegerea reclamantului, instanței de același grad din circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

În raport cu datele concrete ale speței, sunt incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018.

Conform acestei decizii, dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor.

De asemenea, s-a statuat că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

De altfel, prin Legea nr. 310/2018 (intrată în vigoare la 21 decembrie 2018), la art. 127 C. proc. civ. a fost introdus alin. (2

1

), care prevede în mod expres că dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. Aceste dispoziții își găsesc aplicare directă în speța dedusă judecății, având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului București, respectiv 10 februarie 2023.

Este adevărat că dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul ori instanța de judecată au calitatea de reclamant/pârât, norma interzicând sesizarea instanței competente dacă este aceea la care categoriile anterior menționate își desfășoară activitatea sau atunci când parte este chiar instanța de judecată.

În respectarea exigențelor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul părții la "o instanță independentă și imparțială", raportat la calitatea pârâtei din prezenta pricină, se constată că este îndeplinită condiția pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea Tribunalului București, instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel București, învecinată cu Curtea de Apel Pitești (instanță care figurează ca parte în proces), în a cărei circumscripție se află Tribunalul Vâlcea (instanța de la domiciliul reclamantului, care ar fi fost competentă să soluționeze cauza potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004).

Interesul ocrotit prin dispozițiile art. 127 C. proc. civ. este unul general, și anume apărarea prestigiului și imparțialității justiției, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil.

În stabilirea instanței competente primează calitatea pârâtei Curtea de Apel Pitești, instanță superioară Tribunalului Vâlcea, care ar urma să soluționeze pricina. Or, în atare împrejurare, pentru a garanta părților dreptul la un proces echitabil, se impune a fi aplicate cu prioritate dispozițiile art. 127 C. proc. civ.

În concluzie, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a pricinii revine Tribunalului București, care este și instanța sesizată de reclamant, în aplicarea corectă a dispozițiilor art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 iunie 2024.