ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 328/2024

HOTĂRÂRE

07.02.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 328/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 7 februarie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă în data de 30.08.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, și Tribunalul Vâlcea, pronunțarea unei hotărâri prin care pârâții să fie obligați la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare în dosarele nr. x/2018, y/2018, z/2019, w/2020, t/2021, s/2020, q/2021, r/2022.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 96 din Legea nr. 303/2004.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 921 din 28 septembrie 2023, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

A reținut instanța că, în speță, sunt incidente prevederile art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora: "(...) competența soluționării acțiunii civile revine tribunalului în a cărui circumscripție domiciliază reclamantul".

Tribunalul București a reținut că această competență teritorială absolută este de ordine publică, imperativă și care nu poate fi înlăturată și de natură a satisface, totodată, și un interes general pentru asigurarea accesului la justiție în mod egal pentru toți cetățenii pretins lezați printr-o eroare comisă în cursul actului de justiție.

De asemenea, a reținut și că norma procesuală prevăzută de Legea nr. 303/2022, având un caracter de normă specială, este de imediată aplicare și cu prioritate față de norma generală stabilită prin dispozițiile C. proc. civ., fiind de natură a satisface, totodată, interesul care a generat edictarea sa.

Constatând că domiciliul reclamantului se află în circumscripția Tribunalului Vâlcea, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, în raport cu dispozițiile imperative ale art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004.

Prin sentința nr. 2907/2023 din 7 decembrie 2023, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul, pentru soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că reclamantul a înțeles în mod corect să introducă acțiunea de față la Tribunalul București, în raport cu dispozițiile art. 127 C. proc. civ., din moment ce a chemat în judecată, în calitate de pârât, și pe Tribunalul Vâlcea, dat fiind faptul că, în acord cu aceste dispoziții legale, Tribunalul București se află în circumscripția unei curți de apel învecinate cu Curtea de Apel Pitești, în circumscripția căreia funcționează Tribunalul Vâlcea.

În consecință, a apreciat Tribunalul București ca fiind competent teritorial să soluționeze cauza de față, potrivit art. 127 alin. (2) și (3) C. proc. civ., chiar dacă domiciliul reclamantului se află în județul Vâlcea.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a normelor de procedură incidente în materia competenței teritoriale a instanțelor învestite cu soluționarea unei cereri de reparare a prejudiciului cauzat prin erori judiciare, în ipoteza în care unul dintre pârâți este chiar instanța căreia i-ar reveni competența teritorială de soluționare a respectivei pricini, în condițiile art. 96 din Legea nr. 303/2004, caz în care norma de drept menționată intră în concurs cu prevederile art. 127 C. proc. civ.

Astfel, în timp ce Tribunalul București a reținut, în speță, faptul că prevederile art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 stabilesc un caz de competență teritorială absolută, derogatoriu de la prevederile de drept comun, stabilite prin dispozițiile C. proc. civ., Tribunalul Vâlcea a reținut prevalența dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (3) C. proc. civ., chiar dacă domiciliul reclamantului se află în județul Vâlcea, din moment ce această instanță are calitatea de pârât în litigiul pendinte, iar Tribunalul București se află în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Pitești, în circumscripția căreia funcționează Tribunalul Vâlcea, conform dispozițiilor C. proc. civ.

Se constată că, prin acțiunea formulată, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâților Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, și Tribunalul Vâlcea la repararea prejudiciilor constând în daune morale în cuantum de 1.000.000 RON, care ar fi fost cauzate prin erori judiciare săvârșite în dosarele nr. x/2018, y/2018, z/2019, w/2020, t/2021, s/2020, q/2021, r/2022.

Astfel cum au reținut ambele instanțe aflate în conflict, pentru stabilirea competenței, în materia reparării prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, sunt relevante dispozițiile art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, în conformitate cu care "(...) competența soluționării acțiunii civile revine tribunalului în a cărui circumscripție domiciliază reclamantul."

Însă, având în vedere particularitatea litigiului pendinte, în care parte în cauză este chiar Tribunalul Vâlcea, pârât împotriva căruia a fost îndreptată acțiunea și căruia i-ar reveni competența să judece în primă instanță cauza, conform dispozițiilor Legii nr. 303/2004, în speță devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., în acord cu interpretarea dată de instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018.

Potrivit acestei decizii, dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) din Constituție și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor (par. 42).

De asemenea, s-a statuat și că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz (par. 51).

De altfel, prin Legea nr. 310/2018, intrată în vigoare în data de 21 decembrie 2018, la art. 127 C. proc. civ. a fost introdus alin. (2

), care prevede, în mod expres, că "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Aceste prevederi legale sunt direct aplicabile în litigiul pendinte, având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului București, respectiv 30 august 2022.

Așadar, dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar, grefierul ori instanța de judecată au calitatea de pârâți, ipoteză regăsită și în speță, dat fiind faptul că Tribunalul Vâlcea figurează ca parte în proces, iar aceasta ar fi fost competentă să judece cererea de chemare în judecată, potrivit art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004.

Or, prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale conferă dreptul părții la "o instanță independentă și imparțială".

În atare context, se constată că interesul ocrotit prin dispozițiile art. 127 C. proc. civ. este unul general, respectiv apărarea prestigiului și imparțialității justiției, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil.

În consecință, în această împrejurare, pentru a respecta exigențele convenționale privitoare la garantarea dreptului părților la un proces echitabil, precum și ocrotirea interesului general care a stat la baza edictării art. 127 alin. (2)

C. proc. civ., în acord cu dezlegările obligatorii ale Curții Constituționale, se impune aplicarea cu prioritate a acestui text de lege, iar nu a dispozițiilor în materie de competență teritorială prevăzute de art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004.

Astfel, întrucât reclamantul și-a manifestat dreptul de opțiune reglementat de lege, în sensul de a învesti Tribunalul București, ca instanță de același grad aflată în circumscripția Curții de Apel București, învecinată cu Curtea de Apel Pitești, în a cărei circumscripție se află Tribunalul Vâlcea - ca instanță care ar fi fost competentă, potrivit legii, să soluționeze cererea de chemare în judecată, se constată că este îndeplinită condiția pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea Tribunalului București.

Mai mult, odată aleasă competența de soluționare a cauzei de către reclamant, conform prevederilor art. 116 C. proc. civ., aceasta a dobândit caracter definitiv, nemaifiind posibilă declinarea competenței de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.