ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1481/2024
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1481/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 29 mai 2024
Deliberând supra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București în data de 06 septembrie 2022, A. a solicitat, în contradictoriu cu B., revizuirea deciziei civile nr. 383 din 10.05.2022, pronunțate în dosarul nr. x/2021 de Curtea de apel București – secția a III-a Civilă, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând, pe de-o parte, că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut iar, pe de altă parte, că decizia atacată este potrivnică încheierii din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia nr. 500 din 18 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul București – secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2017.
Prima hotărâre: prin încheierea din 28 noiembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Sectorului 1 București a respins cererea petentei B. de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor ținut de Judecătoria Sectorului 1 a mențiunii potrivit căreia petenta a fost înființată și recunoscută ca persoană juridică română de utilitate publică prin Decretul nr. 267/1949 și funcționează în temeiul Decretului-lege nr. 27/1990 și propriului statut.
Cea de-a doua hotărâre: prin decizia civilă nr. 383 din 10.05.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021 (având ca obiect cererea de declarare a nulității juridice absolute a Asociației "B."), Curtea de Apel București – secția a III-a Civilă a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă A., împotriva deciziei civile nr. 2103A/23.09.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a Civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații – pârâți B. și Statul Român prin ANAF Sector 1 București, și a obligat pe recurenta-reclamantă să achite intimatei-pârâte B. suma de 5863,96 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. A respins, ca neîntemeiată, cererea recurentei-reclamante având ca obiect cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia pronunțată de Curtea de Apel București
Prin decizia civilă nr. 140R/2023 din 14 februarie 2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția tardivității cererii de revizuire formulate și a constat nulă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 383/10.05.2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2021.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 140R/2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs revizuenta A..
Prevalându-se de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând faptul că instanța a respins în mod neîntemeiat cererea sa de revizuire a hotărârii nr. 383/10.05.2022, formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Menționează că data comunicării hotărârii a cărei revizuire a solicitat-o este 22 august 2022, astfel cum reiese din adresa Curții de Apel București emisă la 06 martie 2023, precum și că cererea de revizuire a fost formulată în data de 06 septembrie 2022, deci cu respectarea termenului de revizuire prevăzut pentru motivul de revizuire reglementat prin art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
La data de 01 februarie 2024, recurenta a transmis la dosar notă precizatoare la motivele de recurs, prin care solicită constatarea nulității tuturor actelor de procedură întocmite de intimata B. în toate fazele procesuale ale cauzei.
Totodată, la 22 mai 2024, recurenta a transmis la dosar note scrise, prin care a invocat excepția nulității absolute a reprezentării intimatei B. de către dl. C..
Apărările formulate în cauză
La 06 octombrie 2023, intimata B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele prevăzute la dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Întâmpinarea a fost comunicată recurentului și intimatului Statul Român, prin ANAF Sector 1 București, la 17 și 18.10.2023, conform dovezilor aflate la dosar, fiind formulat răspuns la întâmpinare de către recurenta-revizuentă, în data de 26.10.2023.
Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 17 aprilie 2024, completul de filtru a respins excepția nulității recursului, invocată de intimata B. prin întâmpinare, și a admis în principiu recursul declarat în cauză, fixând termen de judecată la data de 29 mai 2024, în ședință publică, cu citarea părților.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Prioritar, în ceea ce privește motivele completatoare de recurs, din 01 februarie 2024 și 22 mai 2024, acestea fiind formulate cu depășirea termenului de recurs, care s-a împlinit la 11 aprilie 2023, astfel cum acest aspect a fost reținut prin încheierea de admitere în principiu a recursului din 17 aprilie 2024, acestea urmează a fi lăsate nesoluționate.
Cât privește susținerea recurentei în sensul că motivele invocate peste termen ar fi unele de ordine publică, Înalta Curte constată că doar instanța are prerogativa de a invoca în recurs, din oficiu, motive de casare care sunt de ordine publică, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, acest drept nerevenind și recurentei. Or, în speță, Înalta Curte nu a identificat nici un motiv de ordine publică, astfel că urmează a analiza doar criticile din recurs formulate în termen, și care sunt îndreptate împotriva soluției de respingere, ca tardive, a cererii de revizuire formulate de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 383/2022, pronunțate în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel București – secția a III-a Civilă.
Ca atare, instanța supremă va analiza legalitatea deciziei prin prisma criticilor aduse prin cererea de recurs ce vizează respingerea ca tardivă a cererii de revizuire, încadrabile în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (5) din C. proc. civ.
Astfel, Înalta Curte constată că, prin hotărârea recurată, curtea de apel a reținut că termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a început să curgă la data de 10 mai 2022, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din același Cod, când a fost pronunțată decizia civilă nr. 383 a Curții de Apel București – secția a III-a Civilă, în dosarul nr. x/2021. Totodată, a reținut că termenul legal pentru declararea căii de atac s-a împlinit la 10 iunie 2022, în timp ce revizuirea a fost depusă prin reprezentant legal și înregistrată la instanță în data de 06 septembrie 2022.
Prin cererea de recurs, recurenta-revizuentă a criticat soluția dată de curtea de apel, susținând că termenul de o lună prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a început să curgă de la data comunicării hotărârii nr. 383/10.05.2022, respectiv de la data de 22 august 2022.
Ca atare, ceea ce contestă recurenta-revizuentă este aplicarea greșită a normelor procedurale ce reglementează termenul de declarare a cererii de revizuire, prin raportare la data comunicării hotărârii.
Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de revizuire este o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din același Cod, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a exercita calea de atac.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii iar, potrivit dispozițiilor alin. (2), hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, de la data pronunțării.
Ultima hotărâre, în cauza pendinte, este decizia atacată cu revizuire, respectiv decizia civilă nr. 383 din 10 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2021, care a devenit definitivă la data pronunțării sale, în considerarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., anterior citate, fiind o hotărâre dată în recurs, nesupusă căilor de atac.
Cum hotărârea a fost pronunțată la data de 10 mai 2022, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din același act normativ, pentru formularea cererii de revizuire, în cazul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod, s-a împlinit la 10 iunie 2022.
În ceea ce privește data formulării cererii de revizuire, instanța de revizuire a reținut că, în speță, calea de atac a fost depusă prin reprezentant legal la instanță la data de 06 septembrie 2022, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege.
Ca atare, cum din actele dosarului rezultă că cererea de revizuire a fost formulată după împlinirea termenului prevăzut de lege, iar potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, soluția curții de apel, de admitere a excepției tardivității căii de atac și de anulare a cererii de revizuire pentru tardivitate, este una corectă, neputându-se reține incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
Susținerile recurentei în sensul curgerii termenului de revizuire de la comunicarea hotărârii a cărei anulare se solicită nu pot fi primite. Revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă. De aceea, în cadrul judecării acesteia, nu este permisă soluționarea fondului pricinii. Învestită cu o cerere de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, instanța se pronunță asupra identității de părți, obiect și cauză în procesele soluționate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorității de lucru judecat a celei mai întâi pronunțate. Or, în verificarea existenței triplei identități menționate, nu este necesar ca instanța care soluționează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanțele și-au fondat soluțiile pronunțate, ci soluția pronunțată și impusă prin dispozitivul hotărârilor.
În acest sens, este și decizia nr. 545/2022 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 110 din 8 februarie 2023, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care a reținut următoarele:
"20. În acord cu jurisprudența sa în materie,.... hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării. De aceea, formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate. (...)
Așadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă, se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepția actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) din acest act normativ, revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorității de lucru judecat nu poate viza decât soluția pronunțată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, așa cum s-a arătat mai sus, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăți existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuție. Este adevărat că art. 461 alin. (2) din C. proc. civ. reglementează și problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, și anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situație, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce privește căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu și în ceea ce privește căile de atac de retractare, așa cum este revizuirea.
În consecință, faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunțarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiție al părții și dreptul la apărare și nici nu contravine dispozițiilor art. 129 din Constituție referitoare la exercitarea căilor de atac, întrucât demonstrarea existenței motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoașterea considerentelor dezvoltate de instanța care a pronunțat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenței identității de părți, obiect și cauză din cele două procese, lucru posibil și în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită."
Drept urmare, având în vedere că nu se poate reține în sarcina curții de apel o încălcare a normelor procedurale, respectiv a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 și art. 186 din C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu art. 513 din C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 140 R/2023 din 14 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă.
De asemenea, reținând culpa procesuală a recurentei-revizuente, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., o va obliga la plata sumei de 5907 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata intimata B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 140 R/2023 din 14 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă.
Obligă pe recurenta-revizuentă la plata către intimata B. a sumei de 5907 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2024.