ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1093/2024

Ședința publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 2670 din 14 decembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de constestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 92/R din 8 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 2670 din 14 decembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a formulat contestație în anulare contestatorul A..

În dezvoltarea motivului de contestație în anulare, contestatorul a arătat că decizia atacată este rezultatul unei erori materiale, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a confundat calea de atac formulată. În acest sens, contestatorul a arătat că împotriva deciziei civile nr. 92/R din 8 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a formulat apel, și nu recurs, cum s-a arătat în decizie.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 20 februarie 2024 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluția din 26 februarie 2022, s-a stabilit termen pentru analiza contestației în anulare la 17 aprilie 2024.

La acest termen de judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție a rămas în pronunțare asupra contestației în anulare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând contestația în anulare, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin prezenta cale extraordinară de atac, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2670 din 14 decembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, invocând, drept temei de drept al contestației, dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În sensul acestor dispoziții legale, noțiunea de eroare materială reprezintă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția respectivă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, întrucât este vorba de un text de excepție, noțiunea de eroare materială nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale, nu pot fi valorificate greșeli de judecată, precum cele relative la modalitatea de interpretare a dispozițiilor legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Dimpotrivă, prin consacrarea acestui motiv de contestație în anulare se urmărește doar îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecății (cum ar fi: respingerea în mod greșit a recursului ca tardiv declarat, anularea în mod greșit a recursului ca netimbrat ori ca declarat de o persoană fără calitate de reprezentant).

Verificarea unei astfel de erori materiale nu trebuie să implice, așadar, reexaminarea fondului cauzei, reaprecierea probelor sau interpretarea și aplicarea unor dispoziții legale, deoarece contestația în anulare tinde la desființarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, iar prin aceste dispoziții legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziția părților calea recursului la recurs.

În speță, din conținutul deciziei contestate nu rezultă existența unor astfel de greșeli materiale care să ducă la anularea acesteia, iar criticile formulate de către contestator prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac, nu relevă o greșeală materială a instanței de judecată, în sensul prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor legale invocate, greșeala materială reprezintă o eroare procedurală evidentă, de natură formală, care a determinat o soluție eronată. Însă, ceea ce critică, în realitate, contestatorul este calificarea dată de către instanța de judecată căii de atac formulate, prin determinarea naturii exacte a cererii, în funcție de obiectul, motivele invocate și prevederile legale incidente, ceea ce reprezintă o critică de fond.

Calificarea unei căi de atac este un proces juridic necesar pentru a asigura aplicarea corectă a normelor legale și respectarea competențelor instanțelor, iar potrivit art. 22 C. proc. civ., judecătorul are obligația să asigure desfășurarea procesului conform legii, ceea ce presupune inclusiv determinarea naturii juridice exacte a cererilor formulate de părți, indiferent de denumirea dată acestora de către părți.

Drept urmare, calificarea căii de atac formulate de parte este rezultatul modului în care instanța de recurs a înțeles să interpreteze și aplice dispozițiile legale privitoare la căile de atac prevăzute de lege și la legalitatea acestora, iar această interpretare este o apreciere juridică, neputând fi calificată drept eroare materială.

Altfel spus, când instanța de judecată, cunoscând actele și lucrările dosarului, realizează o apreciere, o interpretare proprie a normelor legale incidente în speță, nu poate fi vorba de o greșeală materială în sensul textului legal invocat, ci eventual o greșeală de judecată. Or, chiar și în această ipoteză, prin intermediul contestației în anulare, nu se poate tinde la anularea unei hotărâri pentru că judecata nu a fost bine făcută.

Pentru considerentele expuse, constatând că, în cauză, criticile deduse judecății nu se circumscriu motivului de contestație în anulare reglementat de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune respingerea contestației în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2670 din 14 decembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.