ÎCCJ, decizie (scj.ro #226653)

Conflict negativ. Acțiune în restituirea unui imobil prin echivalent. Caracterul personal al acțiunii în despăgubiri. Competență teritorială

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești

Index alfabetic: competență teritorială

revendicare imobiliară

imobil

restituire prin echivalent

acțiune în pretenții

C.proc.civ., art. 107

Obligația de dezdăunare poate reprezenta un efect al admiterii acțiunii în revendicare numai atunci când bunul exista în materialitatea sa, dar a pierit până la data soluționării cauzei. În această ipoteză, acordarea de despăgubiri constând în echivalentul valoric al bunului derivă din chiar acțiunea în revendicare.

Dacă, însă, înainte de sesizarea instanței, lucrul a dispărut dintr-o cauză imputabilă părții pârâte sau a fost transmis unui terț care a dobândit proprietatea lui, obiectul revendicării se convertește într-o pretenție de despăgubiri, caz în care acțiunea devine personală.

Prin urmare, competența teritorială de soluționare a cererii având ca obiect o acțiune în pretenții ce are drept cauză juridică imposibilitatea de restituire în natură a bunului (situație existentă la data sesizării instanței) aparține, potrivit dispozițiilor art. 107 C.proc.civ., instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului, în acest caz obligația de dezdăunare reprezentând o pretenție de sine stătătoare.

I.C.C.J., Secția I civilă, decizia nr. 405 din 12 februarie 2025

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, în data de 11.03.2024 reclamanta Societatea A. S.R.L., prin lichidator judiciar X. și Y. - Administrator special a chemat în judecată pe pârâtul B., pentru ca prin hotărârea care se va pronunța, în baza probelor administrate, să se dispună:

- obligarea pârâtului la restituirea, prin echivalent, a imobilului - teren, situat în Călărași, în suprafață de 15.156, 76 mp.;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu și avansate de societate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 563 cu referire la art. 566 C.civ. și art. 451 C.proc.civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 610 din data de 16.09.2024, Tribunalul Călărași, Secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Brașov.

Instanța a reținut că a fost învestită de către reclamantă cu soluționarea unei acțiuni în restituirea prin echivalent a imobilului teren situat în Călărași, evaluat la suma de 600.000 lei, care este o acțiune în pretenții și nu una reală imobiliară.

Pe cale de consecință, instanța a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 107 alin. 1 C.proc.civ., cererile privind valorificarea drepturile de creanță, mai mari de 200.000 lei, sunt de competența tribunalului de la domiciliul pârâtului (situat în Brașov).

2.2. Prin sentința nr. 457/S din data de 30.12.2024, Tribunalul Brașov, Secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, a constatat conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanții au întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 563 și art. 566 C.civ., sesizând instanța cu o acțiune în revendicare a unui bun imobil - teren, situat în Călărași, în suprafață de 15.156, 76 mp, prin echivalent, fiind indicată valoarea obiectului cererii de chemare în judecată ca fiind 600.000 lei.

Tribunalul a reținut că, atunci când imobilul nu mai poate fi restituit în natură din cauza înstrăinării către un cumpărător de bună-credință, cererea de revendicare devine una patrimonială. În acest caz, se urmărește repararea prejudiciului prin echivalent (plata unei sume de bani care să acopere valoarea imobilului pierdut).

Făcând trimitere la prevederile art. 117 C.proc.civ., instanța a reținut că, în cazul revendicării prin echivalent, chiar dacă obiectul cererii devine pecuniar, competența teritorială rămâne la instanța de la locul situării imobilului (Călărași), având în vedere originea litigiului, neputând considera că devine o acțiune simplă în pretenții.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. 1 C.proc.civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, în considerarea argumentelor ce succed:

În cauză, conflictul negativ de competență s-a născut ca urmare a interpretării diferite date de instanțele aflate în conflict obiectului cererii de chemare în judecată.

Astfel, Tribunalul Călărași a reținut că a fost învestit cu soluționarea unei acțiuni în restituirea prin echivalent a imobilului-teren situat în județul Călărași, evaluat la suma de 600.000 lei, care este o acțiune în pretenții și nu una reală imobiliară, fiind, astfel, incidente prevederile art. 107 alin. 1 C.proc.civ., în timp ce Tribunalul Brașov s-a raportat la originea litigiului (ca fiind acțiune în revendicare imobiliară) și la prevederile art. 117 C.proc.civ..

Înalta Curte constată că prin prezentul demers judiciar reclamanta societatea A. S.R.L., prin lichidator judiciar X. și Y. - Administrator special a chemat în judecată pe pârâtul B. pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la restituirea, prin echivalent, a imobilului-teren, situat în Călărași, în suprafață de 15.156,76 mp, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că terenul revendicat a fost înstrăinat la data de 2.02.2007, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la acea dată (fără număr de înregistrare), la BNP Z.

Înalta Curte reține că revendicarea – ce are drept cauză juridică deținerea abuzivă a bunului- este o acțiune reală, iar acest caracter se conservă atât timp cât există posibilitatea de a se readuce lucrul revendicat în patrimoniul revendicantului. Acest raționament subzistă, însă, doar în cazul în care bunul exista în materialitatea lui, în posesia pârâtului, la data formulării cererii de chemare în judecată, întrucât numai în acest caz este viabilă finalitatea urmărită prin cererea în revendicare, anume redobândirea posesiei, ca stare de fapt.

Prin urmare, doar dacă restituirea în natură era posibilă la momentul cererii introductive, dar nu mai era posibilă la data soluționării cauzei, se poate vorbi despre înlocuirea obligației de restituire în natură printr-o obligație de dezdăunare.

Așadar, obligația de dezdăunare poate reprezenta un efect al admiterii acțiunii în revendicare numai atunci când bunul în discuție exista în materialitatea sa, în posesia pârâtului, dar a pierit până la data soluționării cauzei. În această ipoteză, acordarea de despăgubiri constând în echivalentul valoric al bunului derivă din chiar acțiunea în revendicare.

Dacă, însă, înainte de sesizarea instanței, lucrul a dispărut dintr-o cauză imputabilă pârâtului sau a fost transmis de acesta unui terț care a dobândit proprietatea lui, obiectul revendicării se convertește într-o pretenție de despăgubiri, caz în care acțiunea devine personală.

Cum reclamanții pretind că pârâtul nu se află în posesia terenului (ce ar fi fost înstrăinat încă din anul 2007), Înalta Curte reține că obiectul cererii de chemare în judecată vizează o acțiune în pretenții, ce are drept cauză juridică imposibilitatea de restituire în natură a bunului (situație existentă la data sesizării instanței).

Altfel spus, obligația de dezdăunare reprezintă o pretenție de sine-stătătoare, intrând în domeniul de aplicare al art. 107 C.proc.civ.

În consecință, în temeiul art. 135 alin. 2 și alin. 4 C.proc.civ., Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, în a cărui circumscripție teritorială se află domiciliul pârâtului (situat în Brașov).