ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2159/2014

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: Prin Decizia nr. 17/C din 10 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. 4995/118/2013, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Constantinescu Ileana împotriva Sentinței civile nr. 3570 din 24 septembrie 2013 a Tribunalului Constanța, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți Municipiul Medgidia, prin primar, Primarul municipiului Medgidia și Primăria municipiului Medgidia. Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs reclamanta C.I., ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 20 mai 2014 și înaintat de această instanță, la data de 28 mai 2014, înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționare.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat, la data de 19 iunie 2014, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil. Completul de filtru CF11, la data de 19 iunie 2014, a luat act de conținutul raportului, dispunând comunicarea acestuia către părțile în litigiu, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat atât recurentei-reclamante, cât și intimaților-pârâți. Recurenta-reclamantă C.I.

a depus punct de vedere asupra raportului, fiind transmis prin fax la data de 27 iunie 2014 și prin poștă la data de 1 iulie 2014, iar intimații-pârâți Primăria municipiului Medgidia, Primarul municipiului Medgidia și Municipiul Medgidia, prin primar au depus punct de vedere la 2 iulie 2014, cu respectarea termenului de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ. La data de 9 septembrie 2014, constatându-se că se poate trece la examinarea recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin, (4) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 10 septembrie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 4995/118 din 14 mai 2013, reclamanta C.I.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Medgidia, prin primar, Primarul municipiului Medgidia și Primăria municipiului Medgidia ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Dispoziției nr. 379 din 15 aprilie 2013 prin care a fost respinsă Notificarea nr. 37/2013 pe motiv că nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001. Prin urmare, decizia recurată a fost pronunțată în soluționarea unui apel într-o cauză având ca obiect contestația formulată împotriva dispoziției de respingere a notificării, acțiunea reclamantei încadrându-se astfel în ipoteza reglementată prin dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Potrivit dispozițiilor 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, „Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel". După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, aceste prevederi trebuie însă coroborate cu dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în M. Of.

al României nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele: „(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară. " Legea nr. 10/2001 este o lege specială, astfel că textele de lege citate au incidență în cauza pendinte.

Totodată, se reține că, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. De asemenea, conform art. 483 alin, (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. În acest context, trebuie subliniat că principiul legalității căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Prin urmare, față de dispozițiile legale anterior menționate, se constată că Decizia civilă nr. 17/C din 10 martie 2014 a Curții de Apel Constanța - recurată în prezenta cauză, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs. În consecință, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta C.I. împotriva Deciziei nr. 17/C din 10 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 septembrie 2014. Procesat de GGC - LM