ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2159/2014

Asupra cauzei de

față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată

următoarele:

Prin Decizia nr. 17/C din 10 martie 2014

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr.

4995/118/2013, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta

Constantinescu Ileana împotriva Sentinței civile nr. 3570 din 24 septembrie

2013 a Tribunalului Constanța, secția I civilă, în contradictoriu cu

intimații-pârâți Municipiul Medgidia, prin primar, Primarul municipiului

Medgidia și Primăria municipiului Medgidia.

Împotriva acestei

hotărâri definitive a declarat recurs reclamanta C.I., ce a fost înregistrat pe

rolul Curții de Apel Constanța la data de 20 mai 2014 și înaintat de această

instanță, la data de 28 mai 2014, înaltei Curți de Casație și Justiție spre

soluționare.

Învestită cu

soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă

a procedat, la data de 19 iunie 2014, la întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că

recursul nu este admisibil.

Completul de filtru

CF11, la data de 19 iunie 2014, a luat act de conținutul raportului, dispunând

comunicarea acestuia către părțile în litigiu, conform dispozițiilor art. 493

alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor

din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a

recursului a fost comunicat atât recurentei-reclamante, cât și

intimaților-pârâți.

Recurenta-reclamantă

C.I. a depus punct de vedere asupra raportului, fiind transmis prin fax la data

de 27 iunie 2014 și prin poștă la data de 1 iulie 2014, iar intimații-pârâți

Primăria municipiului Medgidia, Primarul municipiului Medgidia și Municipiul

Medgidia, prin primar au depus punct de vedere la 2 iulie 2014, cu respectarea

termenului de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc.

civ.

La data de 9

septembrie 2014, constatându-se că se poate trece la examinarea recursului,

astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin, (4) C. proc. civ., s-a fixat

termen pentru judecarea recursului la data de 10 septembrie 2014, în temeiul

art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul

formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele

considerente:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 4995/118 din 14 mai 2013,

reclamanta C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Medgidia,

prin primar, Primarul municipiului Medgidia și Primăria municipiului Medgidia

ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Dispoziției nr.

379 din 15 aprilie 2013 prin care a fost respinsă Notificarea nr. 37/2013 pe

motiv că nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr.

10/2001.

Prin urmare, decizia

recurată a fost pronunțată în soluționarea unui apel într-o cauză având ca

obiect contestația formulată împotriva dispoziției de respingere a notificării,

acțiunea reclamantei încadrându-se astfel în ipoteza reglementată prin

dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Potrivit

dispozițiilor 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate

prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea

soluționării proceselor, „Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de

respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată

de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a

cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al

entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la

comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența

curții de apel".

După intrarea în

vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, aceste

prevederi trebuie însă coroborate cu dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 7

din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind

Codul de procedură civilă, publicată în M. Of. al României nr. 365 din 30 mai

2012, care prevăd următoarele:

„(1) Dacă prin

prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se

prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este

"definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură

civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

(2) Dispozițiile

alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că

hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului"

sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială

folosește o altă expresie similară. "

Legea nr. 10/2001

este o lege specială, astfel că textele de lege citate au incidență în cauza

pendinte.

Totodată, se reține

că, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive

hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu

recurs.

De asemenea, conform

art. 483 alin, (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului,

hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că

hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

În acest context,

trebuie subliniat că principiul legalității căilor de atac presupune faptul că

o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de

lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot

folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau

retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are

valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția

României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre

judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora

trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Prin urmare, față de

dispozițiile legale anterior menționate, se constată că Decizia civilă nr. 17/C

din 10 martie 2014 a Curții de Apel Constanța - recurată în prezenta cauză,

este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecință, având

în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) raportat la dispozițiile art. 493

alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil,

recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamanta C.I. împotriva Deciziei nr. 17/C

din 10 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 septembrie 2014.

Procesat de GGC - LM