ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 438/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia, la data de 2 aprilie 2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Orașului Cernavodă.

Judecătoria Medgidia, prin încheierea nr. 2990 din 23 iunie 2015, a anulat cererea reclamantei A., în raport cu dispozițiile art. 200 alin. (3) C. proc. civ., în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată.

Apelul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii nr. 2990 din 23 iunie 2015 pronunțate de Judecătoria Medgidia a fost constatat perimat, prin decizia civilă nr. 628 din 24 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă.

Recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 628 din 24 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. x/2015, a fost constatat perimat de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, prin decizia nr. 59/C din 22 mai 2017.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, fără a indica sau dezvolta în memoriul de recurs motivele de casare reglementate de art. 488 alin. pct. 1-8 C. proc. civ., pentru a se putea efectua controlul de legalitate de către instanța de recurs.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din camera de consiliu din 7 noiembrie 2017, a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. În cauză, nu au fost depuse puncte de vedere. S-a stabilit termen pentru admisibilitatea în principiu a recursului declarat în cauză, la data de 20 februarie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare excepția netimbrării recursului, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., care primează înaintea oricăror altor excepții, reținând următoarele: Cum recurenta-reclamantă A. nu a timbrat anticipat recursul, acesteia i s-a comunicat obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, obligație asupra căreia nu s-a conformat. Or, prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării. Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată, potrivit dispozițiilor art. 494 raportat la art. 470 alin. (3) C. proc. civ. Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta- reclamantă A. nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din actul de procedură ce i-a fost comunicat la data de 11 iulie 2017, obligație asupra căreia nu s-a conformat nici pentru termenul de judecată din 20 februarie 2018, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 59/C din 22 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.