ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1020/2015

Decizia nr. 1020/2015

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 127 din 23 ianuarie 2014, Tribunalul Constanța, secția I civilă, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții A. prin primar și B. împotriva pârâtei SC C. SRL.

Împotriva acestei sentințe reclamanții au formulat apel, care, prin decizia civilă nr. 59C din 18 iunie 2014, a fost respins de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

În termen legal, împotriva acestei decizii reclamanții au formulat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenții au susținut că sentința nr. 5249 din 10 mai 1993 pronunțată de Judecătoria Constanța nu este o hotărâre definitivă și irevocabilă, față de următoarea situație: prin această sentință a fost admisă acțiunea formulată de C.A.P. Conacu împotriva pârâtei SC D. SA, a fost obligată pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 147 ha teren acoperit cu apă de pe raza satului Conacu și a fost respins Capătul de cerere privind anularea Protocolului din 18 februarie 1977; ulterior, prin Decizia nr. 1384 din 25 octombrie 1993, Tribunalul Constanța a dispus respingerea apelului promovat de pârâta SC D. SA împotriva acestei sentințe, iar, prin Decizia nr. 110 din 9 februarie 1994, Curtea de Apel Constanța a casat această hotărâre, precum și sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Constanța; în rejudecare, prin sentința civilă nr. 6410 din 25 mai 1994, Judecătoria Constanța a admis în parte acțiunea formulată de C.A.P. Negrești Conacu împotriva pârâtei SC D. SA, a obligat-o pe pârâtă să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 146 ha teren acoperit cu apă de pe raza satului Conacu, A. și a respins Capătul de cerere privind anularea Protocolului din 18 februarie 1977; prin Decizia nr. 153 din 12 februarie 1996, a fost admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 6410 din 25 mai 1994, dată în rejudecare, a fost schimbată în tot sentința, în sensul că a fost respinsă acțiunea pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei. Prin urmare, hotărârea de care se prevalează pârâta SC C. SRL - sentința nr. 5249 din 10 mai 1993 pronunțată de Judecătoria Constanța, despre care se afirmă că reprezintă titlul său de proprietate, nu este definitivă, dimpotrivă aceasta a fost anulată prin Decizia nr. 110 din 9 februarie 1994 pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

Recurenții au mai susținut că au fost greșit aplicate dispozițiile art. 29 și art. 30 din Legea nr. 18/1991, în cauză fiind incidente prevederile art. 31 din același act normativ.

Astfel, persoanelor care fac parte din SA E. SRL (despre care se reține că sunt membri cooperatori cu drept la reconstituirea proprietății) li s-a reconstituit anterior dreptul de proprietate pe alte amplasamente. Nu există o dovadă privind opțiunea foștilor membri cooperatori de a primi o cotă parte din Balta Conacu Negrești. Cererile formulate de aceștia și adeverințele emise se referă la teren extravilan. La data încheierii protocolului din 1992 fuseseră eliberate adeverințe privind dreptul de proprietate în extravilan, așa încât este greșită susținerea instanței de apel privind opțiunea acestora și pentru terenul de sub baltă. C.A.P. a emis adeverințe pentru fiecare din membrii care au adus o anumită suprafață în cadrul cooperativei, urmând să fie valorificate pentru teren extravilan.

Prin Protocolul nr. 459 din 18 februarie 1992 al Comisiei de lichidare a C.A.P. Conacu s-a constatat, contrar dispozițiilor imperative ale Legii nr. 18/1991, că în cadrul SA E. SRL se găsesc majoritatea foștilor membri cooperatori, proprietari ai terenului de sub apă, ce formează lacul cu pește de pe raza satului Conacu și că aceasta este singura societate din sat care are personalitate juridică și, prin urmare, s-a procedat la predarea imobilului.

În cursul anului 1991, membrii cooperatori au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, cu indicarea amplasamentelor topografice, fiind eliberate adeverințe conform cărora aceștia sunt proprietari pe o suprafață de teren, iar, în perioada 1993-1994, în baza adeverințelor, Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a eliberat titluri de proprietate. Terenurile aferente titlurilor de proprietate se află pe alte amplasamente decât cele din Protocolul din 18 februarie 1992, care în mod greșit menționează că foștii membri cooperatori sunt proprietari ai terenului de sub apă. În consecință, membrii cooperatori, nefiind proprietari ai terenului de sub apă, nu puteau transmite în mod legal dreptul de proprietate asupra terenului de sub apă către SA E. SRL.

Ulterior, în anul 1997, aceleași persoane care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate pe alt amplasament decât cel al bălții, figurau în calitate de asociați ai SA E. SRL. În procesul verbal sunt menționate suprafețele pentru care au fost emise titlurile de proprietate, ca amplasament fiind menționat terenul de sub apă. Or, în anul 1997 aceștia erau în posesia titlurilor de proprietate aferente unor suprafețe care nu se suprapun cu terenul bălții, rezultând că declarația acestora este una falsă.

În speță, au susținut recurenții, dispozițiile art. 29 din Legea nr. 18/1991 nu își pot găsi aplicabilitatea, deoarece nu este vorba de terenuri aferente construcțiilor agrozootehnice, atelierelor de industrie mică ș.a., ci de un teren distinct, aferent unei bălți naturale. În ce privește aplicarea art. 30 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, teza întâi a textului de lege privitor la terenuri aduse de C.A.P. în asociație nu poate fi incidentă, întrucât s-a încheiat un protocol în virtutea faptului că majoritatea membrilor cooperatori se regăseau în SA E. SRL. Textul indicat de instanța de apel privește o altă situație.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 36/1991, în cadrul societății agricole terenurile se aduc numai în folosința societății, asociații păstrându-și dreptul de proprietate asupra acestora. Sub acest aspect instanțele fondului nu au analizat criticile invocate, în sensul că o societate agricolă nu devine titular al unui drept de proprietate. În acest context, SA E. SRL nu putea avea nici măcar un drept de folosință asupra terenurilor, atât timp cât foștilor membri cooperatori li s-a reconstituit dreptul de proprietate pe un alt amplasament, distinct de cel al Bălții Conacu Negrești.

În mod greșit au fost emise între anii 1991-1993 procese verbale de transfer pentru Balta Negrești Conacu, contrar dispozițiilor imperative ale Legii nr. 18/1991, în contextul în care art. 5 din această lege dispune că terenurile aferente cuvetelor lacurilor sunt domeniul public al statului. În speță, recurenții au făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, în sensul că este vorba despre un teren aparținând statului, cuveta lacului fiind domeniu public. Textul legal este în sensul că se realizează un transfer al dreptului de proprietate de la Comisia de lichidare a C.A.P. în domeniul privat al com. Cobadin, recurenții fiind continuatori în drepturi ai C.A.P. Conacu și, ulterior, ai Comisiei de lichidare. Or, Comisia de lichidare a C.A.P. avea obligația de a respecta dispozițiile art. 31 alin. (1) și art. 5 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora terenurile proprietatea statului aflate în proprietatea cooperativelor agricole erau la dispoziția comisiilor în vederea atribuirii în proprietate persoanelor îndreptățite, iar terenurile rămase la dispoziția comisiei și care nu au fost folosite pentru restituirea către foștii proprietari vor trece în domeniul privat al comunei, în speță în domeniul com. Cobadin. C.A.P. trebuia să constate că terenurile fac parte din domeniul privat al com. Cobadin, în situația în care foștilor cooperatori li se reconstituise dreptul de proprietate pe alte amplasamente și nu trebuia să transfere proprietatea asupra bălții în patrimoniul unei societăți agricole de drept privat.

Recurenții au mai precizat că au calitate procesuală activă în baza Deciziei civile nr. 332 din 4 martie 2011 a Tribunalului Constanța, prin care a fost admis recursul lor împotriva sentinței civile nr. 847/C din 12 martie 2010 a Judecătoriei Medgidia, arătând și că prin încheierile de C.F. le-au fost admise cererile privind intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului, anterior pronunțării Deciziei civile nr. 728 din 4 octombrie 2012.

Comparând titlul reclamanților cu cel invocat de pârâta SC C. SRL și înscrisurile depuse la dosar, rezultă că aceasta din urmă nu a probat existența titlul de proprietate.

Astfel, sentința nr. 30/CA din 27 ianuarie 2010 în motivare face trimitere la sentința nr. 5249/1993 a Judecătoriei Constanța, reținându-se în considerente că preluarea de către stat s-a făcut abuziv. Or, reclamantul din dosarul în care s-a pronunțat sentința nr. 5249/1993, C.A.P. Conacu, avea obligația de a atribui în proprietate terenurile celor îndreptățiți, conform Legii nr. 18/1991, iar, în privința terenurilor care nu au fost folosite pentru reconstituirea dreptului de proprietate, exista obligativitatea transmiterii către domeniul privat al comunei.

Pe de altă parte, Decizia civilă nr. 728 din 4 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, litigiu în care A. prin primar nu a fost parte, face referire tot la dreptul său de proprietate și nu confirmă dreptul de proprietate al pârâtei. Prin Decizia civilă nr. 332 din 4 martie 2011, Tribunalul Constanța a admis recursul declarat de recurenții din prezenta cauză împotriva sentinței civile nr. 847/C din 12 martie 2010 a Judecătoriei Medgidia, a admis acțiunea și a obligați pârâții F. și G. la a se abține de la efectuarea oricărui act de tulburare a dreptului de proprietate al reclamantelor asupra luciului de apă în suprafață de 186 ha Balta Negrești Conacu, situat pe teritoriul administrativ al com. Cobadin. S-a reținut că prin sentința civilă nr. 5249 din 10 mai 1993 a Judecătoriei Constanța s-a admis acțiunea reclamantei C.A.P. Conacu în contradictoriu cu SC D. SA și s-a dispus obligarea pârâtei să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie suprafața de 147 ha teren acoperit cu apă de pe raza satului Conacu, stabilindu-se că terenul era proprietatea C.A.P., preluarea fiind făcută abuziv. S-a stabilit că reclamanții din prezenta cauză au calitatea de succesori în drepturi ai C.A.P. Conacu, potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 18/1991.

Totodată, prin Protocolul nr. 459 din 18 februarie 1992 al Comisiei de lichidare a C.A.P. Conacu, comisia a constatat, contrar dispozițiilor Legii nr. 18/1991, că în cadrul SA E. SRL se găsesc majoritatea foștilor membri cooperatori, proprietari ai terenului de sub apă ce formează lacul cu pește, predând acest lac. În consecință, se impunea anularea acestui protocol, a procesului verbal din data de 25 octombrie 1993, a Protocolului din data de 15 august 1997 și a Actului adițional nr. 1 din 14 august 2005 al SC C. SRL.

În concluzie, recurenții au menționat că este întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv situația în care hotărârea s-a dat cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, astfel cum acestea au fost detaliate în cuprinsul motivelor de apel.

Au solicitat ca instanța de recurs să constate, ca și situație premisă, următoarele greșeli ale instanței de apel: greșita reținere a autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 5249 din 10 mai 1993 a Judecătoriei Constanta, în contextul în care din înscrisurile atașate rezultă că aceasta a fost desființată prin Decizia nr. 110 din 09 februarie 1994 a Curții de Apel Constanta; greșita reținere a caracterului imobilului Balta Conacu Negrești ca aparținând domeniului privat, iar nu domeniului statului; greșita reținere în cauză a dispozițiilor art. 29 și 30 din Legea nr. 18/1991, care privesc cu totul alte ipoteze decât cea din cererea de chemare în judecată; greșita apreciere că foștii cooperatori au optat pentru a fi împroprietăriți pe malul Bălții Conacu Negrești, în contextul în care nu există niciun mijloc de probă în acest sens; greșita reținere a împrejurării că nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 31 din Legea nr. 18/1991, în cazul în care această situație a fost constatată în mod definitiv și irevocabil de titlul de proprietate invocat de recurenți; greșita reținere a împrejurării că titlul prezentat de către pârâtă este preferabil titlului reclamanților, în condițiile în care s-a arătat că terenul este proprietate de stat.

Prin urmare, au solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii primei instanțe și a deciziei pronunțate în apel și trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului Constanța, în vederea administrării probelor necesare pentru soluționarea tuturor capetelor de cerere formulate în fața instanței de fond, care au fost respinse de instanța de judecată.

Prin întâmpinare, pârâta SC C. SRL a susținut că acțiunea este inadmisibilă față de împrejurarea că statutul juridic al imobilului Balta Conacu Negrești a fost stabilit prin hotărâri judecătorești care au reținut apartenența la domeniul proprietății private. Reclamanții nu au calitate procesuală activă, deoarece nu au fost parte în dosarul în care s-a pronunțat sentința nr. 5249/1993. Hotărârile judecătorești anexate la întâmpinare au statuat că imobilul aparține domeniului privat, iar nu statului, precum și că deținerea terenului de către stat în anumite perioade a fost abuzivă.

Pe fondul recursului, concluziile au fost de respingere, invocându-se statuările reținute în Decizia nr. 1859/CA din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și celelalte hotărâri judecătorești anexă la întâmpinare. S-a arătat că sentința nr. 5249/1993 pronunțată de Judecătoria Constanța a fost pusă în executare.

Cât privește Decizia civilă nr. 110/36/1994, Decizia civilă nr. 153/1996 a Tribunalului Constanța, sentința civilă nr. 6410/1994 a Judecătoriei Constanța s-a precizat că sunt hotărâri pronunțate în alte litigii, cu alte părți.

Art. 29 din Legea nr. 18/1991 se referă la asociații intercooperatiste sau de stat și cooperatiste de orice fel, iar art. 30 din Legea nr. 18/1991 privește terenurile proprietate de stat aflate în exploatarea C.A.P., invocarea lor nefiind relevantă în cauză.

Referitor la Protocolul nr. 459 din 18 februarie 1992, susținerile nu sunt fondate, deoarece au fost respectate dispozițiile Legii nr. 18/1991, SA E. SRL Conacu fiind constituită în totalitate din foștii membri C.A.P., iar comisia de lichidare i-a împroprietărit cu terenuri extravilane și cu suprafața aferentă Bălții Conacu Negrești, urmare sentinței nr. 5249/1993 a Judecătoriei Constanța. Recurenții nu au probat un titlu de proprietate în favoarea statului cu privire la suprafața bălții.

Invocarea nerespectării art. 31 și art. 5 din Legea nr. 18/1991 nu este fondată, deoarece prin mai multe hotărâri definitive și irevocabile, atașate la întâmpinare, statutul juridic al imobilului a fost clarificat. Nici înscrierile de C.F. nu conferă vreun drept recurenților, față de împrejurarea că hotărârile judecătorești indicate statuează asupra lipsei dreptului de proprietate al acestora.

S-au atașat: Decizia nr. 59/C/ din 18 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, sentința nr. 5249/1993 pronunțată de Judecătoria Constanța, sentința nr. 30/CA din 27 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ, Decizia nr. 485 din 27 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 728 din 4 octombrie 2012 a Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, și Decizia nr. 1859/CA din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

La data de 15 decembrie 2015 s-a procedat la întocmirea raportului cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului formulat de reclamanții A. prin primar și B. împotriva Deciziei nr. 59/C din 18 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

În opinia raportorului, față de conținutul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și în raport de prevederile art. 493 alin. (6) C. proc. civ., recursul a fost apreciat drept admisibil în principiu.

Conform rezoluției din 23 ianuarie 2015, s-a dispus comunicarea raportului, ulterior fiind formulat un punct de vedere de către pârâta SC C. SRL.

La data de 27 februarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis, în principiu, recursul declarat de reclamanții A. prin primar și B. împotriva Deciziei nr. 59/C din 18 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, fixându-se termen de judecată la data de 20 martie 2015.

În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri conform art. 492 C. proc. civ.

Examinând recursul formulat în raport de criticile menționate, cu referire la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 22 mai 2013 la Judecătoria Medgidia, reclamanții A. prin primar și B., în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL, au solicitat obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul constând în Balta Conacu Negrești, în suprafață de 186 ha, imobil ce face parte din domeniul privat al com. Cobadin și care este deținut și exploatat în mod nelegal de către pârâtă; obligarea pârâtei la plata de despăgubiri constând în contravaloarea fructelor și productelor dobândite de la 8 martie 2013, dată la care a fost întocmit procesul verbal de către B.E.J., H.; constatarea nulității absolute a procesului verbal nr. 459 din 1 februarie 1992 emis de Comisia de lichidare a C.A.P. Conacu, a Procesului verbal din data de 25 octombrie 1993 întocmit la sediul SA E. SRL Conacu, a Protocolului încheiat în 15 august 1997 privind preluarea patrimoniului SA E. SRL de către SC I. SRL, precum și a Actului adițional nr. 1 din 14 august 2005 al SC C. SRL, prin care s-a hotărât fuziunea între SC I. SRL și SC C. SRL, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 563 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 127 din 23 ianuarie 2014, Tribunalul Constanța a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că reclamanții fac dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat cu Decizia civilă nr. 332 din 04 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța, hotărâre judecătorească prin care s-a admis recursul reclamanților Consiliul local al com. Cobadin și A. prin primar, în contradictoriu cu pârâții G. București și F. împotriva sentinței civile nr. 847/C din 12 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Medgidia și s-a modificat în tot hotărârea instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii reclamanților și obligarea pârâților la încetarea oricărui act de tulburare a dreptului de proprietate deținut de reclamanți asupra luciului de apă în suprafață de 186 ha, Balta Conacu Negrești, situat pe raza com. Cobadin. Prin Decizia civilă nr. 3387 din 09 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța a fost lămurită întinderea dispozitivului Deciziei civile nr. 332 din 04 martie 2011, în sensul că obligația instituită se referă la terenul de sub luciu de apă în suprafață de 186 ha.

La rândul său, pârâta SC C. SRL își întemeiază dreptul de proprietate pe sentința nr. 5249 din 10 mai 1993 pronunțată de Judecătoria Constanța, prin care a fost obligată pârâta SC D. SA să-i lase reclamantei C.A.P. Conacu în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul în suprafață de 147 ha teren acoperit cu apă, situat pe raza satului Conacu, com. Cobadin, jud. Constanța, cunoscut sub denumirea de Balta Conacu Negrești, teren care a fost și este proprietate cooperatistă, constituit ca urmare a înscrierii și venirii în C.A.P. cu teren de către locuitorii mai multor com. Balta în litigiu, fiind proprietatea C.A.P. Conacu, în mod abuziv a fost preluată de stat și repartizată pârâtei în cauză. Această situație de fapt a fost deja stabilită cu putere de lucru judecat prin mai multe hotărâri judecătorești care au dezlegat irevocabil anumite aspecte litigioase aflate în directă legătură cu imobilul Balta Conacu Negrești (sentința civilă nr. 30 din 27 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, irevocabilă prin Decizia nr. 485 din 27 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție; Decizia civilă nr. 728 din 4 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța).

În raport de considerentele acestor hotărâri, s-a apreciat că pârâta SC C. SRL justifică un titlu valabil și preferabil și că nu poate fi avută în vedere nici intabularea ulterioară a dreptului de proprietate, din anul 2012, în favoarea reclamantei A..

Prin urmare, de vreme ce pârâta deține un astfel de titlu, s-a considerat că nu este fondată nici cererea de obligarea a acestei părți la despăgubiri.

Cât privește capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a actelor juridice indicate de reclamanții, prima instanță a statuat în sensul că regimul juridic al terenului în litigiu a fost tranșat cu caracter irevocabil prin Decizia nr. 485 din 27 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind astfel consfințit dreptul de proprietate privată a foștilor membrii cooperatori. În aceste condiții, aplicabilitatea Legii nr. 18/1991, care să justifice trecerea bunului în patrimoniul comunei, nu operează în cauză în raport de dezlegările anterioare ale instanțelor de judecată. Prin urmare, nu se poate reține cu temei că dispozițiile Legii nr. 18/1991 au fost încălcate la momentul încheierii actelor enunțate.

Prin Decizia civilă nr. 59/C din 18 iunie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a reținut că titlul pârâtei SC C. SRL asupra imobilului în litigiu este preferabil celui exhibat de reclamanți, înlăturând astfel opozabilitatea Deciziei nr. 332 din 4 martie 2011 a Tribunalului Constanța. În speță, în timp ce reclamanta A. a susținut că a dobândit imobilul în litigiu „ope legis”, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, pârâta a făcut dovada faptului că este succesoarea în drepturi a societății agricole înființate după lichidarea C.A.P. Conacu, de către foștii membri C.A.P., titulari ai dreptului de proprietate privată asupra imobilului Balta Conacu Negrești, în urma unor transmisiuni succesive recunoscute și confirmate prin hotărâri judecătorești irevocabile anterioare anului 2011 (an în care reclamanta a obținut Decizia nr. 332/2011 a Tribunalului Constanța), aspect recunoscut prin sentința nr. 5249 din 10 mai 1993 a Judecătoriei Constanța.

A mai reținut instanța de apel că pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra unui teren în condițiile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 se impuneau a fi îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 31 alin. (1), și anume: să fie vorba de un teren proprietatea statului, acesta să se afle în exploatarea cooperativei agricole de producție și să fie pus la dispoziția comisiei de fond funciar pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în beneficiul foștilor proprietari, dar să fi rămas neatribuit de către această comisie foștilor membri C.A.P. sau moștenitorilor lor.

Or, pârâta a probat că aceste condiții nu sunt întrunite cumulativ, terenul în litigiu nefiind niciodată proprietatea Statului român, ci, dimpotrivă, a fost întotdeauna proprietate privată a C.A.P. Conacu, aspect statuat atât prin sentința nr. 5249 din 10 mai 1993 a Judecătoriei Constanța - invocată de ambele părți litigante, cât și prin Decizia nr. 30/2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, irevocabilă prin Decizia nr. 485 din 27 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ambele litigii în care au fost părți A. - Dosar nr. x/1992 al Judecătoriei Constanța - soluționat prin sentința nr. 5249 din 10 mai 1993, cât și SC C. SRL - Dosar nr. x/36/2006, soluționat irevocabil prin Decizia nr. 485/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a statuat că terenul - amenajare piscicolă - Balta Conacu Negrești - nu a aparținut niciodată statului, ci a făcut obiectul dreptului de proprietate privată al C.A.P. Conacu, județul Constanța, statuare asupra căreia nu se mai poate reveni și niciuna dintre părți nu o poate contesta, întrucât au participat în litigiile în care s-a dezlegat irevocabil problema de drept ce a vizat regimul juridic al acestui bun înainte de 1985, cât și după adoptarea Legii nr. 18/1991.

Susținerea reclamantelor, în sensul că terenul în litigiu, fostă proprietate a C.A.P. Conacu, nu putea fi atribuit foștilor membri cooperatori, constituiți într-o societate agricolă conform Legii nr. 18/1991, ci revenea de drept unității administrativ teritoriale, conform dispozițiilor art. 32 alin. (2) din aceeași lege, nu a fost reținută de prima instanța ca fondată în raport de regimul juridic al acestui imobil - proprietate privată a C.A.P. Conacu, iar nu proprietate de stat -, cum se statuase irevocabil prin hotărâri judecătorești.

În speță, s-a făcut dovada, prin procesul verbal încheiat la data de 18 februarie 1992, că s-a predat imobilul în litigiu SA E. SRL Conacu, înființată de o parte din foștii membri cooperatori, de către Comisia de lichidare a C.A.P. Conacu, foștii membri C.A.P. optând pentru această formă de organizare pentru exploatarea imobilului deținut anterior anului 1991 de C.A.P.-ul din localitate.

Împrejurarea potrivit căreia, ulterior încheierii acestui Protocol de predare primire din 18 februarie 1992, unii foști membri C.A.P. au mai beneficiat și de reconstituirea dreptului de proprietate asupra altor terenuri cu destinație agricolă situate pe raza com. Cobadin, deși optaseră inițial pentru cotă parte din terenul deținut în Balta Conacu Negrești și erau membri ai „Spicul”, nu este de natură, în opinia instanței de fond, să afecteze validitatea protocolului de predare-primire. Existența unor titluri de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991 ulterior constituirii SA E. SRL Conacu și predării terenului acoperit cu apă - Balta Conacu Negrești, de către Comisia de lichidare a C.A.P. acestei asociații agricole constituite de foști membri C.A.P. nu justifică anularea actului inițial încheiat în anul 1992, ci, eventual, anularea titlurilor de proprietate emise în anii 1993-1994 și prin care s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri agricole unor persoane care nu mai erau îndreptățite la reconstituire, deoarece beneficiaseră în limita terenului adus în C.A.P. de recunoașterea dreptului lor de proprietate.

În cauză, printr-o primă critică formulată prin cererea de recurs reclamanții au invocat greșita reținere a autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 5249 din 10 mai 1993 pronunțată de Judecătoria Constanța, susținând că această hotărâre nu este definitivă și irevocabilă, astfel că nu produce efecte.

În raport de probatoriul administrat în recurs, Înalta Curte constată că prin sentința civilă nr. 5249 din 10 mai 1993 pronunțată de Judecătoria Constanța (Dosar nr. x/1992), prin care s-a soluționat acțiunea civilă având ca obiect revendicare teren, a fost admisă cererea formulată de reclamanta C.A.P. Conacu, com. Cobadin, județul Constanța împotriva pârâtei SC D. SA Constanța, a fost obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie suprafața de 147 ha teren acoperit cu apă de pe raza satului Conacu, com. Cobadin, județul Constanța; a fost respins capătul de cerere privind anularea Protocolului din 18 februarie 1977.

În considerentele acestei hotărâri s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că suprafața de teren în litigiu (obiect și al cauzei pendinte) a fost până în anul 1953 proprietatea unor locuitori ai com. Conacu, iar, de la această dată, prin constituirea C.A.P.-ului Conacu, a devenit proprietate cooperatistă. În anul 1968, în urma unor ploi torențiale, pe suprafața în cauză s-a format un lac. S-a statuat că terenul în litigiu nu era proprietate de stat, ci proprietatea C.A.P.-ului în cauză, ca urmare a înscrierii și venirii cu teren a unor locuitori ai comunei (filele 183-185 dosar recurs).

Această hotărâre a rămas irevocabilă prin nerecurare, conform verificărilor efectuate de Judecătoria Constanța, comunicate instanței de recurs prin adresa din 18 martie 2015 (fila 182 dosar recurs).

Prin sentința civilă nr. 5248 din 10 mai 1993 pronunțată de Judecătoria Constanța (Dosar nr. x/1992), a fost admisă acțiunea formulată de C.A.P. Negrești, județul Constanța împotriva pârâtei SC D. SA Constanța, a fost obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie suprafața de 146 ha teren acoperit cu apă de pe raza satului Negrești, com. Cobadin, județul Constanța (filele 186-188 dosar recurs).

Prin Decizia civilă nr. 1384 din 25 octombrie 1993 (Dosar nr. x/1993), Tribunalul Constanța a respins apelul formulat de pârâta SC D. SA în contradictoriu cu Comisia de lichidare a C.A.P. Negrești, A., județul Constanța, declarat împotriva sentinței civile nr. 5248 din 10 mai 1993 pronunțată de Judecătoria Constanța (filele 202-206 dosar recurs), iar, ulterior, prin Decizia civilă nr. 110 din 9 februarie 1994 (Dosar nr. x/1993), Curtea de Apel Constanța a admis recursul declarat de pârâta SC D. SA Constanța împotriva Deciziei civile nr. 1384 din 25 octombrie 1993 pronunțată de Tribunalul Constanța și a sentinței civile nr. 5248 din 10 mai 1993 pronunțată de Judecătoria Constanța, a casat cele două hotărâri și a trimis cauza primei instanțe pentru soluționarea acesteia (filele 24-27 dosar recurs).

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 6410/25 mai 1994 pronunțată în Dosarul nr. x/1994, pârâta SC D. SA Constanța a fost obligată să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei C.A.P. Negrești-Conacu, județul Constanța, suprafața de 146 ha teren acoperit cu apă de pe raza satului Conacu, A., județul Constanța (filele 189-192 dosar recurs).

Prin Decizia nr. 153 din 12 februarie 1996, Tribunalul Constanța a admis apelul declarat de pârâta SC D. SA Constanța împotriva sentinței civile nr. 6410 din 25 mai 1994 pronunțată de Judecătoria Constanța, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea reclamantei Comisia de lichidare a C.A.P. Negrești, com. Cobadin, județul Constanța pentru lipsa calității procesuale active a acesteia (filele 207-208 dosar recurs).

Prin Decizia nr. 437 din 7 octombrie 1996, Curtea de Apel Constanța a admis recursul împotriva hotărârii menționate anterior, a casat decizia recurată și a trimis cauza la Tribunalul Constanța pentru a se soluționa pe fond apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 6410 din 25 mai 1994 a Judecătoriei Constanța.

Prin Decizia nr. 317 din 9 februarie 1999 s-a respins apelul declarat de pârâta SC D. SA împotriva sentinței civile nr. 6410 din 25 mai 1995 pronunțată de Judecătoria Constanța (filele 209-215 dosar recurs).

Recursul formulat împotriva hotărârii de mai sus a fost admis prin Decizia civilă nr. 424 din 19 aprilie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, cauza fiind înaintată (după casare cu trimitere) la Tribunalul Constanța, secția comercială, pentru a se judeca, în fond, acțiunea în revendicare (filele 217-222 dosar recurs).

Prin sentința civilă nr. 2153 din 7 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială, (Dosar nr. x/com/2002) s-a constatat perimată acțiunea formulată de Comisia de lichidare a C.A.P. Negrești împotriva pârâților SC D. SA și Consiliul Local Cobadin, având ca obiect „revendicare” (fila 223, cu referire la fila 201, dosar recurs).

Față de considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că hotărârea de care se prevalează pârâta SC B. SRL (respectiv sentința civilă nr. 5249 din 10 mai 1993 pronunțată de Judecătoria Constanța, iar nu sentința civilă nr. 5248 din 10 mai 1993 pronunțată de aceeași instanță), despre care se afirmă că este titlul său de proprietate, este o hotărâre definitivă și irevocabilă, în raport de care în mod corect instanțele de fond au procedat la compararea titlurilor invocate de părțile în litigiu, conform dispozițiilor art. 563 C. civ.

Înalta Curte mai reține că, potrivit considerentele sentinței civile nr. 30 din 27 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, prin sentința civilă nr. 5249 din 10 mai 1993 a Judecătoriei Constanța s-a stabilit cu putere de lucru judecat că balta aflată în administrarea SC D. SA anterior anului 1993, inițial în suprafață de 78,72 ha, iar, în urma precipitațiilor pluviometrice extinse până la suprafața de 147 ha, a fost și a rămas proprietate cooperatistă, reprezentând parte a fondului constituit în anul 1955, la înființarea C.A.P. Conacu, prin participațiile cu teren ale locuitorilor acestei comune. Valabilitatea titlului în baza căruia s-a efectuat preluarea de către stat a acestui teren a fost cercetată pe cale incidentală în cadrul litigiului în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 5249 din 10 mai 1993 a Judecătoriei Constanța, reținându-se că preluarea de către stat a fost abuzivă. În acest context, așadar, a fost stabilit cu putere de lucru judecat regimul juridic al terenului ca fiind cel al unui imobil aflat în proprietatea privată a persoanelor fizice care au participat la constituirea C.A.P. Conacu.

Aceleași considerente se regăsesc și în Decizia nr. 485 din 27 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta curte de casație și justiție, prin care au fost respinse recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 30 din 27 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

Conform Deciziei civile nr. 728 din 4 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, problema titularului dreptului de proprietate asupra Bălții Conacu a fost tranșată irevocabil prin mai multe hotărâri judecătorești (cu referire la sentința civilă nr. 5249 din 10 mai 1993 pronunțată de Judecătoria Constanța, sentința civilă nr. 30 din 17 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța și Decizia nr. 485 din 27 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție). Totodată, prin această hotărâre se apreciază în sensul că trebuie subliniate și considerentele conform cărora foștii membri cooperatori ai C.A.P. Conacu au înființat SA E. SRL Conacu, căreia comisia de lichidare i-a predat inițial, prin Protocolul din 18 februarie 1992, lacul cu pește în suprafață de 147 ha și, ulterior, prin procesul verbal din 25 octombrie 1993, întregul patrimoniu al fostei C.A.P. Prin procesul verbal din data de 1 august 1997, SA E. SRL Conacu a transmis în favoarea SC I. SRL dreptul de exploatare și folosință a amenajării piscicole, iar, la data de 31 octombrie 2003, SC B. SRL a fuzionat prin absorbție cu SC I. SRL Aceeași instanță a statuat că titlul SC B. SRL este mai vechi și preferabil în raport cu titlul de proprietate invocat de A.

În atare condiții, apreciază Înalta Curte, Decizia nr. 332 din 4 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța, de care se prevalează reclamanții de față, chiar dacă constată calitatea acestora de succesori în drepturi ai C.A.P. Conacu potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, precum și faptul că statul nu a fost niciodată proprietarul de drept al suprafeței de 147 ha teren acoperit cu apă, situat pe raza satului Conacu, A., județul Constanța, nu înlătură efectele de opozabilitate ale sentinței civile nr. 5249 din 10 mai 1993 pronunțată de Judecătoria Constanța.

De altfel, în speță, pârâta a probat că a dobândit dreptul de proprietate prin transmisiuni succesive confirmate prin hotărâri judecătorești pronunțate anterior Deciziei nr. 332 din 4 martie 2011 și, prin aceasta, că are un titlu preferabil în raport de cel opus de reclamanți.

Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces, chiar dacă nu există tripla identitate prevăzute de lege (conform art. 1201 C. civ.), dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a fi contestat, aceasta pentru evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Ca atare, ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu sau succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora într-un proces ulterior care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.

Față de aceste statuări în fapt și în drept, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a reținut că pârâta, demonstrând caracterul preferabil al dreptului său în raport cu dreptul recunoscut prin hotărârea judecătorească ce i se opune ca un fapt juridic - Decizia nr. 332 din 4 martie 2011 a Tribunalului Constanța, nu mai trebuie să suporte efectele aceste decizii ce o prejudiciază.

Împrejurarea că reclamanții invocă existența unor încheieri privind intabularea dreptului lor de proprietate începând cu 23 iulie 2012 nu este de natură a certifica preferabilitatea titlului de proprietate opus de aceste părți, în condițiile în care prin Decizia nr. 728 din 4 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că dreptul de proprietate al com. Cobadin a fost constituit în mod nelegal.

În consecință, întrucât reclamanții nu au justificat un drept de proprietate preferabil celui exhibat de pârâtă, în mod corect a fost respinsă acțiunea în revendicare.

Înalta Curte mai constată că în considerentele Deciziei nr. 332 din 4 martie 2011 s-a arătat că s-a transmis reclamanților de față calitatea de succesori în drepturi ai C.A.P. Conacu în baza art. 31 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, însă acest lucru nu a fost posibil în condițiile în care se stabilise, anterior, cu putere de lucru judecat, că imobilul în litigiu nu este proprietate de stat, ci proprietatea C.A.P. Conacu.

Deși se invocă și prin prezentul recurs aplicarea greșită a dispozițiilor art. 29 și 30 din Legea nr. 18/1991, Înalta Curte reține că aceste norme legale sunt aplicabile în cauză.

În realitate, instanța de apel, făcând trimitere la textele de lege menționate, a expus argumentat modalitatea în care bunurile ce au aparținut fostelor C.A.P.-uri lichidate au putut fi preluate de asociații agricole de tip privat nou înființate, în condițiile în care foști membri cooperatori optau pentru o astfel de asociație.

În speță, regimul juridic al imobilului în litigiu - proprietate privată a C.A.P. Conacu - a fost statuat irevocabil prin hotărârile judecătorești anterior indicate, astfel încât foștii cooperatori puteau decide asupra constituirii formei de organizare reglementate de Legea nr. 18/1991.

Conform Protocolului încheiat la 18 februarie 1992, Comisia de lichidare a C.A.P. Conacu, constatând că în cadrul SA E. SRL se găsesc majoritatea foștilor membrii cooperatori, proprietari ai terenului de sub apă ce formează lacul cu pești de pe raza satului Conacu, a procedat la predarea imobilului (lac) în suprafață de 147 ha către societatea nou constituită.

Dreptul foștilor cooperatori constituiți în SA E. SRL asupra bunurilor ce au aparținut cooperativei de producție desființate s-au stabilit, în cotă valorică, proporțional cu suprafața de teren adusă sau preluată în orice mod în cooperativă, constituind aport în natură la noua asociație, iar nu în funcție de terenurile ce le-au fost reconstituite acestora în temeiul Legii nr. 18/1991.

Dispozițiile prevăzute de art. 5 și 6 din Legea nr. 36/1991 au în vedere formele de asociere pentru care pot opta proprietarii de terenuri agricole care beneficiază de dispozițiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, precum și alți proprietari de terenuri agricole, iar nu situația în care au fost desființate ori lichidate cooperativele agricole de producție și s-a optat pentru înființarea unor asociații de tip privat, cu personalitate juridică, chiar și în cazul în care acestea poartă denumirea de „societate agricolă”.

În speță, recurenții nu au făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 31 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, nefiind vorba în cauză de un imobil - teren proprietatea statului, aflat în exploatarea C.A.P., rămas neatribuit și care ar fi putut trece în domeniul privat al comunei.

Așa cum s-a menționat mai sus, regimul juridic al imobilului a fost anterior determinat, fiind proprietate cooperatistă, iar nu proprietate de stat conform distincțiilor prevăzute de art. 6 din Constituția României de la 1965.

În acest caz, nici referirea la prevederile art. 5 din Legea nr. 18/1991 nu poate fi primită, cu atât mai mult cu cât această apărare nu a fost susținută prin cererea de chemare în judecată, iar în apel nu a fost analizată.

În consecință, apreciază Înalta Curte, în mod corect instanța de apel a constatat că existența unor titluri de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991 ulterior constituirii SA E. SRL Conacu și predării terenului acoperit cu apă - Balta Conacu Negrești, de către Comisia de lichidare a C.A.P. acestei asociații agricole constituite de foști membri C.A.P. nu justifică anularea actului inițial încheiat în anul 1992, ci, eventual, anularea titlurilor de proprietate emise în anii 1993-1994 și prin care s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri agricole unor persoane care nu mai erau îndreptățite la reconstituire, deoarece beneficiaseră în limita terenului adus în C.A.P. de recunoașterea dreptului lor de proprietate. Într-adevăr, cercetarea legalității acestor titluri de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991 și depuse la dosar în apel nu a făcut obiectul învestirii instanței de judecată, astfel că instanța de apel nu putea efectua un control de legalitate.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că nu au fost eludate norme de drept material prin hotărârea recurată, de natură a atrage incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (când hotărârea s-a dat cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material), motiv pentru care, potrivit art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A. prin primar și B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A. prin primar și B. împotriva Deciziei nr. 59/C din 18 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 aprilie 2015.