ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2003/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. 27384/3/2012, reclamantul E.N.G., prin mandatar E.D.M. a declarat recurs împotriva Sentinței nr. 709 din 08 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă. La termenul de judecată din 13 ianuarie 2014, recurentul-reclamant, prin mandatar, a formulat cerere de recuzare a completului învestit cu soluționarea recursului. Prin încheierea de ședință din 13 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, instanța a dispus înaintarea dosarului completului imediat următor în vederea soluționării cererii de recuzare.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul E.N.G., prin mandatar E.D.M. Analizând recursul, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, având în vedere următoarele considerente: Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept. Dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

prevăd că "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod "sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". În cauză, recurentul a declarat recurs împotriva unei încheieri prin care completul învestit cu soluționarea unui recurs a dispus înaintarea dosarului completului imediat următor în vederea soluționării unei cereri de recuzare.

Or, în acest context, se constată că s-a atacat cu recurs o încheiere prin care instanța a trimis cauza, potrivit Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, completului imediat următor în vederea soluționării unei cereri de recuzare a completului inițial învestit cu soluționarea unui recurs, situație în care reclamantul nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva acestei încheieri. În consecință, constatând că încheierea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu este supusă recursului, se va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de reclamantul E.N.G., prin mandatar E.D.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul E.N.G., prin mandatar E.D.M. împotriva încheierii de ședință din 13 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2014. Procesat de GGC - GV