ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2003/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2003/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
sub nr. 27384/3/2012, reclamantul E.N.G., prin mandatar E.D.M. a declarat
recurs împotriva Sentinței nr. 709 din 08 aprilie 2013, pronunțată de
Tribunalul București, secția a V-a civilă.
La termenul de
judecată din 13 ianuarie 2014, recurentul-reclamant, prin mandatar, a formulat
cerere de recuzare a completului învestit cu soluționarea recursului.
Prin încheierea de
ședință din 13 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, instanța a dispus
înaintarea dosarului completului imediat următor în vederea soluționării
cererii de recuzare.
Împotriva acestei
încheieri a declarat recurs reclamantul E.N.G., prin mandatar E.D.M.
Analizând recursul,
Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, având în vedere următoarele
considerente:
Legalitatea căilor de
atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât
căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac
prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se
obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are
valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție
arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre
judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora
trebuie făcută în condițiile legii.
Dreptul de a exercita
o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea
interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași
hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.
Recursul este o cale
extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ
prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu
regulile de drept.
Dispozițiile art. 299
alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "hotărârile date fără drept de apel,
cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor
organe jurisdicționale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377
alin. (2) pct. 4 din același cod "sunt hotărâri irevocabile hotărârile
date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".
În cauză, recurentul
a declarat recurs împotriva unei încheieri prin care completul învestit cu
soluționarea unui recurs a dispus înaintarea dosarului completului imediat
următor în vederea soluționării unei cereri de recuzare.
Or, în acest context,
se constată că s-a atacat cu recurs o încheiere prin care instanța a trimis
cauza, potrivit Regulamentului de ordine interioară al instanțelor
judecătorești, completului imediat următor în vederea soluționării unei cereri
de recuzare a completului inițial învestit cu soluționarea unui recurs,
situație în care reclamantul nu are deschisă calea de atac a recursului
împotriva acestei încheieri.
În consecință,
constatând că încheierea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a
civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu este supusă recursului, se
va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de reclamantul E.N.G.,
prin mandatar E.D.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de reclamantul E.N.G., prin mandatar E.D.M.
împotriva încheierii de ședință din 13 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de
Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 iunie 2014.
Procesat de GGC - GV