ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 63/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3, la data

de 3 ianuarie 2012, sub nr. 23/301/2012, reclamantul P.V. a chemat în judecată

pe pârâta Asociația de proprietari bloc x, solicitând anularea chitanței din 30

octombrie 2008 emisă de administratorul blocului x.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că la

data de 30 octombrie 2008 a achitat pârâtei, prin intermediul cumnatei sale,

suma de 16.530 lei, pentru care s-a eliberat chitanța din 30 octombrie 2008.

Suma reprezenta un debit la plata cotelor de întreținere plus cheltuieli de

judecată stabilite prin Sentința civilă nr. 3310/2007 și Decizia civilă nr. 1645/2007,

prin care reclamantul a fost obligat la plata sumei de 6914,15 lei, având

incluse și cheltuielile de judecată, ulterior fiind adăugați 3.300 lei cu titlu

de cheltuieli de executare, rezultând un total de 10.214,15 lei.

S-a susținut de reclamant că administratorul blocului

nu a dorit sub nicio formă să respecte cele două hotărâri judecătorești, a

încasat suma menționată în petitul acțiunii, iar pe chitanță a făcut mențiunea

„mai puțin cheltuieli de judecată până la această dată". Această mențiune

a declanșat între părți un adevărat război și, deși a trimis prin fax chitanța

către B.E.J.A.D. și L.G. la data de 1 noiembrie 2008, aceștia au refuzat să

țină seama de achitarea debitului făcută la 30 octombrie 2008, iar în data de

22 ianuarie 2010 au întocmit proces-verbal de vânzare la licitație imobiliară,

invocând existența unui debit nerecuperat în cuantum de 6.914,15 lei plus

cheltuieli de judecată. La data de 21 februarie 2010, s-a emis actul de

adjudecare, iar în final reclamantul a fost evacuat.

Deoarece mențiunea de pe chitanță a fost făcută în mod

viclean, abuziv, reclamantul a apreciat că se impune anularea acesteia.

Prin sentința civilă nr. 14024 din 17 septembrie 2012,

Judecătoria Sectorului 3 București a respins acțiunea reclamantului, ca

neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 2392 din 26 septembrie 2013,

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a constatat nul recursul declarat

de recurentul reclamant, reținând că acesta nu a formulat motivele de recurs pe

care înțelege să le invoce împotriva sentinței instanței de fond, deși sentința

atacată i-a fost comunicată la data de 8 noiembrie 2012 și nu există motive de

ordine publică care să poată fi invocate de instanța de recurs, din oficiu.

Și împotriva acestei decizii a declarat apel

reclamantul, susținând că prin constatarea nulității recursului, i s-a încălcat

flagrant dreptul la un proces echitabil și just.

Prin decizia civilă nr. 284/ A din 30 iunie 2014,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de

apelantul-reclamant P.V. împotriva deciziei civile nr. 2392 din 26 septembrie

2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

În motivare, curtea de apel a reținut că potrivit

doctrinei de specialitate, inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procesuală

care intervine în situația în care partea formulează o acțiune sau o cale de

atac la care nu are acces (care nu este prevăzută de lege) sau la care nu poate

recurge decât după îndeplinirea unei proceduri prealabile.

Prin cererea dedusă judecății instanței, apelantul

reclamant a declarat apel împotriva deciziei civile nr. 2392 din 26 septembrie

2013 pronunțată de tribunal, ca instanță de recurs.

Conform dispozițiilor art. 282 C. proc. civ. pot fi

atacate cu apel hotărârile date în primă instanță de judecătorie sau tribunal.

Decizia atacată de apelantul reclamant cu apel este

irevocabilă și nu mai poate fi atacată de părți decât în cadrul căilor

extraordinare de atac reglementate de codul de procedură civilă, respectiv pe

calea contestației în anulare sau a revizuirii, situație în care, curtea de

apel a admis excepția invocată din oficiu și a respins apelul ca inadmisibil.

împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs

reclamantul P.V., solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.

Recurentul a arătat că instanța de apel nu a respectat

prevederile art. 480 alin. (1) alin. (3), 4, 5 și 6 din Noul Cod de procedură

civilă, în sensul că nu a constatat că în mod greșit prima instanță a

soluționat procesul fără a intra în judecata fondului.

Recursul a fost respins pentru următoarele

considerente:

Prioritar, deși contestatorul a invocat dispozițiile

Noului Cod de procedură civilă, întrucât litigiul a debutat la 3 ianuarie 2012,

potrivit art. 25 alin. (1) N.C.P.C. și art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru

punerea în aplicare a Noului Cod de procedură civilă, rezultă că în cauză

procesul a fost început sub imperiul Codului de procedură vechi care rămâne în

continuare aplicabil în speță.

Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei prin

care apelul a fost respins ca inadmisibil, întrucât a fost promovat împotriva

unei decizii irevocabile pronunțate în recurs.

Conform art. 299 alin. (1) teza I C. proc. civ.,

hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile

prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt

supuse recursului.

întrucât hotărârea recurată nu face parte din niciuna

dintre situațiile enunțate de text, calea de atac a recursului promovată în

aceste condiții apare ca fiind inadmisibilă.

Această concluzie derivă din regula unicității

dreptului de a folosi o cale de atac și cum un asemenea drept este unic,

epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai

multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte

situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare

a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității

în fața legii.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul declarat de reclamantul P.V.

împotriva Deciziei civile nr. 284/ A din 30 iunie 2014, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul P.V.

împotriva deciziei civile nr. 284/ A din 30 iunie 2014, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie

2015.