ÎCCJ, Decizia nr. 208/2024

Ședința publică din data de 14 octombrie 2024

Asupra recursului de față, din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 647 din 26 martie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1082/2023 din 19 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva deciziei menționate anterior, a declarat recurs revizuentul A., înregistrat la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2024.

Prin memoriul de recurs, recurentul-revizuent solicită obligarea intimatei Casa Județeană de Pensii Vaslui să emită o nouă decizie de pensie care să valorifice adeverințele ce fac obiectul litigiului începând cu data de 9 iulie 2015 și obligarea intimatei la plata diferențelor de pensie cuvenite începând cu aceeași dată, actualizate cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente, de la data fiecărei scadențe lunare până la data plății efective.

Recurentul-revizuent mai susține că instanța de revizuire nu a avut în vedere la analiza autorității de lucru judecat a deciziilor invocate prin cererea de revizuire considerentele deciziei nr. 100 din 26.09.2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași și nici alte susțineri referitoare la fondul cauzei, întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 263/2010 și ale O.U.G. nr. 62/2024.

La data de 8 septembrie 2024, recurentul a depus la dosar cerere de completare a motivelor de recurs.

Intimata nu a depus întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

În condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepția nulității recursului, deoarece nerespectarea acestei condiții atrage sancțiunea nulității, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.

Înalta Curte reține că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, prin dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de judecată asupra situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Or, în cauză recurentul a depus o completare a motivelor de recurs cu depășirea termenului legal peremptoriu, acestea nu pot fi luate în examinare, în condițiile art. 185 din C. proc. civ., operând decăderea părții din dreptul de a le fi formulat.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea cazului de nelegalitate prevăzut limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, se constată că cererea de recurs depusă de recurent la 5 iulie 2024 conține nemulțumirea recurentului cu privire la soluția pronunțată în cauză. În acest sens, recurentul arată că soluția din revizuire este greșită deoarece la pronunțarea soluției cu privire la contrarietatea dintre hotărârile supuse revizuirii, respectiv a deciziei nr. 1082 din 19 decembrie 2023 pretins a fi contrară deciziei nr. 762 din 1 noiembrie 2022 emise din Curtea de Apel Iași, instanța de revizuire nu a avut în vedere considerentele deciziei nr. 100 din 26 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași.

Prin cererea de recurs, recurentul face referire și la faptul că instanța de revizuire nu a avut în vedere susținerile sale referitoare la împrejurarea că, la rejudecarea dosarului nr. x/2021, judecătorii cauzei se aflau în stare de incompatibilitate și nici nu s-a raportat la criticile recurentului întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 263/2010 și ale O.U.G. nr. 62/2024 invocate în diferite faze ale litigiului.

Totodată, prin cererea de recurs s-a solicitat obligarea intimatei Casa Județeană de Pensii Vaslui să emită o nouă decizie de pensie prin care să valorifice adeverințele ce fac obiectul litigiului începând cu fata de 9 iulie 2015 și obligarea acesteia la plata diferențelor de pensie cuvenite începând cu aceeași dată, actualizate cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente, de la data fiecărei scadențe lunare până la data plății efective.

Înalta Curte constată că, în speță, criticile recurentului nu se fundamentează pe conținutul hotărârii recurate prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, reținându-se că hotărârile pretins contrare (decizia civilă nr. 1082 din 19 decembrie 2023 a Curții de Apel Iași și decizia civilă nr. 762 din 1 noiembrie 2022 a aceleiași instanțe) au fost pronunțate în același dosar, în faze procesuale diferite, iar nu în același dosar și că aspectele invocate prin cererea de recurs nu se subsumează unor motive de recurs în sensul celor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și, pe de altă parte, sunt străine judecății pendinte al cărei obiect îl constituie hotărârea pronunțată de instanța de revizuire.

Așa fiind, cum criticile invocate în recurs nu combat soluția, ci se referă la aspecte de fond ale cauzei ori neavute în vedere în soluția instanței sau neinvocate prin cererea de revizuire (cum ar fi contrarietatea deciziei civile nr. 1082 din 19 decembrie 2023 în raport cu decizia civilă nr. 100 din 26 februarie 2019, ambele pronunțate de Curtea de Apel Iași) și nu există critici susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii nr. 647 din 26 martie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024, cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, constatând că recurentul A. nu a motivat recursul și cum în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. și va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 647 din 26 martie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ.