ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1256/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1256/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 23 septembrie 2025
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, la 30 martie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII IAȘI, a solicitat recalcularea pensiei și emiterea unei noi decizii corespunzătoare noului punctaj mediu ce va fi stabilit ca urmare a respectării legilor, îndreptarea erorilor și respectarea drepturilor omului.
Prin sentința civilă nr. 1404/2024 din 5 iulie 2024, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, a fost admisă excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă, acțiunea reclamantei fiind respinsă, ca atare.
Împotriva acestei sentințe reclamanta A. a declarat apel, cale ordinară de atac ce a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia civilă nr. 924/2024 din 5 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat recurs, precizând că va depune motivele de recurs ulterior comunicării hotărârii atacate.
Intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII IAȘI a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, solicitând respingerea căii extraordinare de atac, ca inadmisibilă.
La 5 mai 2025, recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimata-pârâtă și admiterea recursului.
La 9 iulie 2025, recurenta-reclamantă a depus motivele de recurs, prin care a expus situația de fapt care a determinat introducerea acțiunii și motivele invocate pe parcursul litigiului până în acest stadiu, solicitând, totodată, cheltuieli de judecată, precum și judecata în lipsă.
Prin notele scrise depuse la 3 septembrie 2025, respectiv la 12 septembrie 2025, autoarea căii extraordinare de atac a reiterat motivele de recurs și solicitarea de admitere a recursului.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 C. proc. civ. raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) din același cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și acesta presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, putând exercita exclusiv acele căi de atac reglementate legal.
Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.
Așadar, instanța nu are posibilitatea de a considera admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.
Totodată, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.
În cauză, la 30 martie 2023, reclamanta a învestit instanța cu o cerere în materia asigurărilor sociale, întemeiată, în principal, pe dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Potrivit dispozițiilor art. 152 din Legea nr. 263/2010, "Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel", iar conform art. 155 alin. (1) și (2) din același act normativ, "Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă"; "Hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive."
În conformitate cu dispozițiile art. 156 din Legea nr. 263/2010, prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 30 martie 2023, devin incidente dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, potrivit cărora "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."
Așadar, această normă reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.
În acest cadru legislativ, Înalta Curte constată că obiectul acțiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict/litigiu de asigurări sociale.
Cum textul legal evocat anterior exclude dreptul la recurs în litigiile de asigurări sociale, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiași articol:
"(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării", raportat la art. 155 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010.
În concluzie, întrucât decizia civilă nr. 924/2024 din 5 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale face parte din categoria hotărârilor definitive de la data pronunțării, rezultă că aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în cauză fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 924/2024 din 5 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 924/2024 din 5 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2025.