ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2287/2022

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28 octombrie 2019 pe rolul Tribunalului Iași – secția I civilă, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII IAȘI, a solicitat obligarea acesteia la plata:

- sumei de 350.000 RON, datorate ca urmare a umilinței la care a fost expus reclamantul din cauza abuzurilor în serviciu săvârșite de salariații CASEI JUDEȚENE DE PENSII IAȘI, a neacordării indexării cuvenite, conform Legii nr. 19/2000, a Legii nr. 263/2010 și a Legii nr. 192/2015, precum și a nevalorificării perioadei lucrate în grupa a II-a de muncă, potrivit adeverinței nr. x/01.08.2005, emise de S.C. B. S.A. IAȘI;

- sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. x/2017;

De asemenea, reclamantul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în prezentul dosar.

Prin sentința civilă nr. 953/2021 din 21 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Iași – secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată, în ceea ce privește recalcularea pensiei la zi și aspectele vizând decizia nr. 247805/12.05.2020; s-a respins excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată, în ceea ce privește recalcularea pensiei în raport de decizia nr. 247805/31.05.2019; s-a respins excepția inadmisibilității cererii de recalculare pensie în raport de decizia nr. 247805/31.05.2019; s-au respins excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei de obiect, invocate prin întâmpinare de către pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII IAȘI; s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru daunele solicitate pentru perioada anterioară datei de 21 iulie 2016; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII IAȘI; s-a anulat decizia nr. 247805/31.05.2019, emisă de către pârâtă; pârâta a fost obligată la emiterea unei noi decizii cu aplicare de la data de 21 iulie 2016, în care să valorifice integral datele cuprinse în adeverința nr. x/01.08.2005, emisă de S.C. B. S.A. IAȘI, respectiv să valorifice în total perioada de 9 ani, 5 luni și 19 zile, ca activitate desfășurată în grupa a II-a de muncă; pârâta a fost obligată să plătească reclamantului sumele cuvenite cu titlu de diferență de pensie aferente perioadei cuprinse între 27 iulie 2016 și data emiterii noii decizii, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație calculat de la 21 iulie 2016 până la data plății efective; totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 10.000 RON, cu titlu de daune morale; s-au respins celelalte pretenții formulate.

Curtea de Apel Iași – secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 147/2022 din 23 februarie 2022, a admis apelul formulat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII IAȘI împotriva sentinței civile nr. 953/2021 din 21 aprilie 2021 a Tribunalului Iași – secția I civilă, sentință care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a respins cererea de anulare a deciziei nr. 247805 din 31 mai 2019 și de obligare a pârâtei la plata diferențelor de pensie, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII IAȘI, ca neîntemeiată; au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței apelate ce nu contravin deciziei; a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva acestei decizii, recurentul-reclamant A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă la data de 29 iunie 2022.

Intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII IAȘI a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului - față de dispozițiile art. 490 din C. proc. civ., excepția nulității recursului - față de dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. și excepția tardivității declarării recursului - față de dispozițiile art. 485 din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant A. a transmis la dosar precizări, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de intimata-pârâtă.

Prin rezoluția din 22 august 2022 s-a fixat termen la data de 3 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia nr. 147/2022 din 23 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția litigii de muncă și asigurări sociale într-un litigiu de asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (…). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Totodată, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede că, împotriva hotărârilor tribunalelor, prin care au fost soluționate pe fond cererile îndreptate împotriva CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE sau împotriva caselor teritoriale de pensii (în speță, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII IAȘI), având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.

Legiuitorul a suprimat, deci, calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care sunt incluse și cele vizând asigurările sociale.

Așa fiind, decizia împotriva căreia a fost promovat prezentul recurs este definitivă de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată și cu recurs.

Se mai reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 147/2022 din 23 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași – secția litigii de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2022.