ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1855/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1855/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 18 octombrie 2019
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr. x din data de 20 decembrie 2017 contestatorul A. a solicitat instanței anularea deciziei nr. 57398, emisă pe data de 09.11.2017 de intimata Casa Județeană de Pensii Vaslui.
Prin sentința civilă nr. 355/2018 din 5 aprilie 2018 Tribunalul Vaslui a admis excepția inadmisibilității contestației, excepție invocată de către intimată.
A respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A., împotriva deciziei nr. 57398 emisă la data de 9 noiembrie 2017 de intimata Casa Județeană de Pensii Vaslui.
Împotriva acestei sentințe, contestatorul A. a declarat apel, care, prin decizia nr. 484/2018 din 11 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost respins.
Recurentul-contestator A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 484/2018 din 11 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, solicitând, în esență, admiterea recursului și casarea deciziei atacate.
Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 22 martie 2019, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Părțile nu au formulat puncte de vedere asupra raportului întocmit în cauză.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.
Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.
Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.
Se constată că în speță, hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 484/2018 din 11 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost pronunțată în cadrul judecății în apel, fiind definitivă de la pronunțarea sa, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. XVIII din Legea nr. 2/2013: " (1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.
(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civila și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."
Așa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă și asigurările sociale, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.
Cauza dedusă judecății are ca obiect contestație deciziei de pensionare.
În consecință, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Prin urmare, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 484/2018 din 11 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 484/2018 din 11 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2019.