ÎCCJ, Decizia nr. 127/2024

Ședința publică din data de 13 mai 2024

Asupra recursului, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 152 din 3 iunie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, în complet de filtru, în dosarul nr. x/2018, s-a anulat recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 3421 din 4 octombrie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă, în dosarul x/2018

Împotriva deciziei menționate anterior, recurenta A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, sub nr. de înregistrare x/2024.

În cuprinsul cererii de revizuire, revizuenta a arătat istoricul cauzei și și-a exprimat nemulțumirea față de soluțiile pronunțate în cauză. Arată că nu a obținut drepturile de pensie pe care le-a solicitat și la care se consideră îndreptățită, însă i-au fost refuzate atât de Casa de Pensii, cât și de instanțele judecătorești.

Prin cererea de revizuire, revizuenta face referire la alte 14 hotărâri cu privire la care a solicitat, de asemenea, desființarea și rejudecarea lor.

Solicită admiterea cererii de revizuire și recalcularea drepturilor sale de pensie.

Intimata Casa Județeană de Pensii Bistrița-Năsăud a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, deoarece are caracteristicile unui apel deghizat, excepția nulității, pentru nemotivare și excepția tardivității, în raport de fiecare hotărâre invocată prin cererea de revizuire.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată întemeiată excepția inadmisibilității cererii de revizuire, excepție de procedură ce face inutilă cercetarea pe fond a cauzei, pentru considerentele arătate în continuare:

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Se constată că hotărârea ce formează obiectul cererii de revizuire este pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători în complet de filtru.

Astfel, decizia atacată a fost pronunțată în procedura de filtrare, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., conform căruia: "Art. 493. - […] (5) În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților."

Rezultă că, potrivit art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., hotărârea pronunțată în complet de filtru nu este supusă niciunei căi de atac.

În consecință, decizia atacată în litigiul de față este o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, deci nici căilor de atac date în competența Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 152 din 3 iunie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ.