ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3585/2024

Ședința publică din data de 21 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/16.08.2022.

Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 7 din 10 ianuarie 2024, a admis excepția de inadmisibilitate a excepțiilor de nelegalitate a Protocolului de cooperare încheiat între ANI și ANAF și a Protocolului de cooperare încheiat între ANI și ONRC, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Protocolului de cooperare încheiat între ANI și ANAF și excepția de nelegalitate a Protocolului de cooperare încheiat între ANI și ONRC, excepții invocate de reclamantă, a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și, totodată, a anulat Raportul de evaluare nr. x/16.08.2022, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate, ca netemeinic.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Agenția Națională de Integritate a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După prezentarea situației de fapt, în motivarea recursului se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Din lecturarea acestui text de lege rezultă că funcționarilor publici le este permisă exercitarea unor funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice precum și în domenii de activitate din sectorul privat, însă, numai în măsura în care nu au legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate în calitate de funcționar public.

Astfel, legătura indirectă între activitățile exercitate de reclamantă în sfera publică și în sfera privată este evidentă, instanța de fond subliniind că interpretarea dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 trebuie să se facă în raport cu scopul preventiv urmărit de legiuitor, urmărindu-se ca persoana care deține o funcție publică să adopte o conduită preventivă de natură să conducă la excluderea exercitării oricăror activități care ar putea genera o stare de incompatibilitate.

Motivarea instanței potrivit căreia, în speță, atribuțiile exercitate de reclamantă în cele două funcții deținute concomitent nu se suprapun, neputându-se stabili nici o legătură directă sau indirectă între acestea, încalcă normele de drept material referitoare la incompatibilități aplicabile funcționarilor publici.

Astfel, nu este necesar pentru existența cazului de incompatibilitate să existe o suprapunere a atribuțiilor sau o intersectare a acestora, astfel cum poate rezulta din expunerea comparativă a acestora, fiind suficientă cel puțin o legătură indirectă.

Un aspect esențial de avut în vedere la identificarea legăturii cel puțin indirecte dintre atribuțiile aferente celor două funcții vizează faptul că ambele activități presupun utilizarea acelorași cunoștințe și competențe profesionale (pregătire profesională), pentru îndeplinirea atribuțiilor de consilier juridic în cadrul Primăriei comunei Botiz, județul Satu Mare punând în practică cunoștințele și competențele sale profesionale.

Astfel, recurenta consideră evidentă legătura între pregătirea profesională a funcționarului public și funcția pe care acesta o exercită, legătură care în cazul de față există, pregătirea profesională în domeniul juridic permițând intimatei să exercite atribuțiile specifice funcției de consilier juridic în cadrul Primăriei comunei Botiz, dar și unele atribuții ale funcției de consilier juridic în cadrul B. S.R.L. Atribuțiile intimatei în cadrul celor două entități vizează respectarea legalității documentelor pe care le tehnoredactează sau pe care le vizează spre legalitate, aflându-se astfel în legătură cel puțin indirectă.

În ceea ce privește pregătirea profesională, precum și atribuțiile din fișa postului de consilier juridic în cadrul B. S.R.L., se impunea ca instanța de fond să rețină cel puțin una dintre atribuții comune, respectiv "efectuarea unor lucrări de specialitate: organizarea și actualizarea unor situații, redactarea unor materiale de corespondență, păstrare și operare în diverse registre de evidență".

Tot în fișa postului de consilier juridic în cadrul B. S.R.L., intimata avea stabilită și atribuția privind înregistrarea hotărârilor și deciziilor luate de conducere, aplicarea ștampilei și repartizarea acestora către compartimentele firmei, atribuție care revine intimate și în calitate de consilier juridic în cadrul Primăriei comunei Botiz.

Fără atribuția tehnoredactării documentelor, niciun consilier juridic nu-și poate desfășura activitatea curentă. Pe lângă consultanță, tehnoredactarea documentelor este o activitate esențială pentru postul de consilier juridic, indiferent de domeniul în care profesează, de obiectul de activitate al societății sau de angajator, aspect în raport de care argumentele reținute de Curtea de Apel Oradea sunt neîntemeiate.

Asemănător activității de tehnoredactare, atribuțiile privind clasarea și ținerea evidenței stricte a documentelor sunt atribuții specifice postului de consilier juridic și care au cel puțin legătură indirectă cu atribuțiile din fișa postului de consilier juridic în cadrul Primăriei comunei Botiz, argument pe care Curtea de Apel Oradea a omis a îl avea în vedere.

Astfel, funcția de consilier juridic din cadrul Primăriei comunei Botiz este, prin natura ei, este o funcție ce implică un control asupra documentelor emise de instituție, aflându-se astfel în legătură, cel puțin indirectă cu activitatea de consilier juridic desfășurată în cadrul B. S.R.L.

Prin urmare, legătura indirectă între activitățile exercitate de intimată, nu poate fi înlăturată, ignorată în contextul în care prevenirea stărilor de incompatibilitate, în apărarea principiilor enunțate de legiuitor: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public, constituie un imperativ esențial într-o societate democratică, legiuitorul reținând în expunerea de motive a Legii nr. 161/2003 faptul că "unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror demnități publice și funcții publice, este asigurată prin Titlul IV privind conflictul de interese și regimul incompatibilităților".

Astfel, finalitatea Legii nr. 161/2003 nu este înlăturarea stării de conflict de interese/incompatibilități, ci prevenirea acestora.

În ceea ce privește declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond și cu privire la care instanța a reținut că intimata a îndeplinit exclusiv atribuții de secretară, recurenta le apreciază ca fiind neîntemeiate.

În opinia recurentei, instanța de fond a realizat o aplicare greșită a normelor de drept material atunci când a probat atribuțiile intimatei, regăsite în fișa postului de consilier juridic în cadrul B. S.R.L., cu declarațiile martorilor C. și D..

Este mai mult decât evident că activitățile desfășurate de intimată, atât în mediul privat, cât și în funcția publică pe care o deține, pot interfera în orice moment, fiind încălcat astfel principiile imparțialității, integrității/transparenței deciziei și al supremației interesului public.

De asemenea, recurenta critică și reținerile instanței potrivit cărora "instanța va reține lipsa vătămării reclamantei prin încălcarea de către autoritatea publică a obligației de a o informa și invita să își exprime punctul de vedere, anterior solicitării de date sau informații care nu sunt publice".

Sub aspect procedural, recurenta arată că, instanța de fond a realizat o interpretare și aplicare greșită a normelor legale în ceea ce privește informarea persoanei evaluate.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Intimata A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 18.06.2018, pârâta A.N.I. a fost sesizată privind existența unei posibile incompatibilități în persoana reclamantei, prin aceea că exercita atât funcția publică de consilier juridic în cadrul Primăriei Botiz, cât și funcția de consilier juridic în cadrul societăților E. S.R.L. și B. S.R.L..

În urma sesizării, pârâta a întocmit lucrarea nr. x, în cadrul căreia inspectorul de integritate desemnat a procedat la informarea reclamantei asupra faptului că s-a declanșat procedura de evaluare a respectării regimului juridic al conflictelor de interese și al incompatibilităților, pe perioada exercitării funcției, că se va proceda la solicitarea de date și informații care nu sunt publice, necesare desfășurării activității de evaluare, că în situația în care din activitatea de evaluare vor rezulta elemente în sensul existenței unei incompatibilități, se va proceda la o nouă informare, în temeiul art. 20 din Legea nr. 176/2010.

Astfel fiind, a fost emisă adresa cu nr. 4874/G/II, la data de 18.02.2019, prin care reclamanta nu a fost informată cu privire la existența vreunei stări de incompatibilitate, ci a fost informată doar asupra faptului că s-a declanșat o procedură de evaluare, că vor fi solicitate informații și date care nu sunt publice, iar în situația în care vor rezulta elemente în sensul existenței unei stări de incompatibilitate, i se va transmite o nouă informare.

Ulterior, la data de 27.03.2019, pârâta a solicitat primele informații cu caracter nepublic de la Primăria comunei Botiz, potrivit adresei nr. x/27.03.2019, respectiv s-au solicitat actele administrative de numire în funcția de consilier juridic a reclamantei, data începerii/suspendării/încetării activității în cadrul instituției și fișa postului. Răspunsul Primăriei Botiz a fost comunicat pârâtei la data de 15.04.2019, prin adresa nr. x/15.04.2019.

Alte informații au fost solicitate Administrației Județene a Finanțelor Publice Satu Mare, la data de 05.07.2019, Oficiului Național al Registrului Comerțului, la 06.12.2019, Inspectoratului Teritorial de Muncă Satu Mare, la data de 06.12.2019.

După primirea informațiilor și documentelor solicitate, la data de 03.02.2020, pârâta a emis o nouă adresă, cu nr. x, prin care a informat reclamanta că din activitatea de evaluare efectuată, a rezultat existența unei încălcări a regimului juridic al incompatibilităților în sensul prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, respectiv că începând cu data de 19.08.2010 a exercitat funcția de consilier juridic în cadrul Primăriei comunei Botiz, jud. Satu Mare, concomitent cu funcția de consilier juridic în cadrul următoarelor societăți comerciale: S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., E. S.R.L., și S.C. B. S.R.L., fapt ce contravine dispozițiilor art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, motiv pentru care a fost invitată să prezinte un punct de vedere, orice probe, date sau informații pe care le consideră necesare pentru lămurirea tuturor aspectelor.

Urmare a acestei informări, la data de 25.02.2020, reclamanta a depus un punct de vedere însoțit de documente justificative, din care a rezultat că înțelege să se folosească în apărare de contractele individuale de muncă încheiate cu societățile la care a desfășurat activitate și fișele postului aferente acestor contracte.

Raportul de evaluare emis la 16 august 2022 a fost anulat de instanța de fond, soluție pe care Înalta Curte o împărtășește, pentru considerentele în continuare arătate.

Prin raportul de evaluare contestat s-a reținut în sarcina reclamantei existența unei stări de incompatibilitate rezultate din deținerea concomitentă a funcției publice de consilier juridic în cadrul Primăriei Comunei Botiz și a funcției de natură contractuală de consilier juridic în cadrul S.C. B. S.R.L..

Temeiul de drept reținut de către inspectorul de integritate a fost art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, potrivit cu care: Funcționarii publici, (...) pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice. Funcționarii publici (...) pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, (...) potrivit fișei postului.

Înalta Curte apreciază că temeinic și legal s-a reținut de către instanța de fond că nu se află în stare de incompatibilitate funcționarii publici care exercită funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, atribuții prevăzute în fișa postului funcționarului public.

De asemenea, temeinic și legal a reținut instanța de fond că atribuțiile exercitate de reclamantă în cele două funcții deținute concomitent nu se suprapun, neputându-se stabili nici o legătură directă sau indirectă între acestea.

Prin raportul de evaluare, s-a reținut că potrivit condițiilor specifice pentru ocuparea postului de consilier juridic în cadrul S.C. B., pentru ocuparea acestui post au fost necesare studii superioare de lungă durată în domeniul juridic și că în situația în care atribuțiile de serviciu ar fi vizat efectiv activități de secretariat, atât ca atribuții principale cât și ca sarcini specifice, contractul individual de muncă ar fi putut fi încheiat pentru funcția de secretară.

Din fișa postului reclamantei la contractul individual de muncă nr. x/08.06.2015 încheiat între S.C. B. S.R.L. și reclamantă, rezultă că aceasta nu avea nici o atribuție specifică activității de consilier juridic.

Pârâta a reținut existența unei legături indirecte între cele două funcții, prin aceea că activitatea desfășurată în sectorul privat presupune punerea în practică a acelorași cunoștințe și competențe profesionale, iar rezultatele activității derulate în sectorul privat pot interfera cu sfera de activitate a funcției publice.

Față de modul de reglementare a atribuțiilor deținute la S.C. B. S.R.L., instanța de fond a apreciat că nu exista nicio suprapunere a acestora cu atribuțiile stabilite prin fișa postului funcționarului public.

Din perspectiva incompatibilităților reglementate prin dispozițiile art. 96, alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nu prezintă relevantă faptul că persoana în cauză desfășoară activități în virtutea aceleiași pregătiri profesionale, ceea ce trebuia urmărit/demonstrat de către Recurentă era dacă între atribuțiile din fișa postului de funcționar public și activitatea in sfera privată există o legătură directă sau indirectă.

Înalta Curte mai reține că recurenta apreciază că activitatea desfășurată de intimată în mediul privat are legătură directă sau indirectă cu atribuțiile îndeplinite de aceasta în calitate de funcționar public însă nu indică, în cuprinsul Raportului de evaluare, în mod concret și neechivoc în ce a constat această legătură prin prisma atribuțiilor din fișa postului.

Identificarea în concret a presupuselor fapte desfășurate în situație de incompatibilitate cu indicarea expresă a legăturii directe sau indirecte este deosebit de importantă din perspectiva obligației de motivare a Raportului de evaluare, iar sancțiunea pentru lipsa acesteia este anularea.

Astfel fiind, Înalta Curte reține că soluția pronunțată de instanța de fond, care a sancționat conduita recurentei-pârâte și a dispus anularea Raportului de evaluare, este corectă.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Față de soluția pronunțată, Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 5.950 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 7 din 10 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta - pârâtă la plata sumei de 5.950 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă A..

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.