ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 865/2024

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2024

Asupra cauzei penale de față, constată:

Prin sentința penală nr. 85 din data de 13 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2024, s-a dispus:

În baza art. 109 rap. la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, respingerea cererii formulate de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 19.10.2023 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Creta de Est - Grecia, pe numele persoanei solicitate A..

În baza art. 99 alin. (3) rap.la art. 162 și urm. din Legea nr. 302/2004, recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii nr. 156a-162/2018 din 11.09.2018 a Tribunalului Mixt Heraklion, Grecia, definitivă, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol în formă continuată (fapt consumat și tentativă), prevăzută de art. 98 și art. 336 alin. (1) lit. a) C. pen. grec, înlocuit prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3500/2006 și art. 344 C. pen. grec, având corespondent în infracțiunea de viol în formă continuată prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen. român cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 67 C. pen., interzicerea, ca pedeapsă complementară, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., și anume: dreptul a de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 C. pen., interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., și anume a dreptului a de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege pe perioada executării pedepsei.

Executarea pedepsei principale de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată (fapt consumat și tentativă), prevăzută de art. 98 și art. 336 alin. (1) lit. a) C. pen. grec, înlocuit prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3500/2006 și art. 344 C. pen. grec., având corespondent în infracțiunea de viol în formă continuată prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen. român cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., într-un penitenciar din România.

Deducerea, din pedeapsa de 10 ani închisoare, a duratei reținerii, a arestării provizorii și a arestului la domiciliu cuprinsă între 07.08.2024 și 13.09.2024.

Revocarea măsurii arestului la domiciliu luată față de persoana solicitată prin încheierea nr. 64 din 22.08.2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2024.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sesizarea formulată în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia din data de 08.08.2024 s-a solicitat luarea măsurii arestării provizorii față de persoana solicitată A. în baza mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Grecia la data de 19.10.2023, în vederea predării acesteia către statul solicitant.

În cuprinsul sesizării se arăta că, potrivit mandatului european de arestare, persoana solicitată era cercetată de autoritățile judiciare străine pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și tentativă de viol prevăzute de art. 42 (1), 51, 52, 79, 83, 98 (1) și 336 (1) C. pen. grec. Sub aspectul stării de fapt, se menționa că la începutul lunii decembrie 2014 și la datele de 18.02.2015 și 21.08.2015, prin mai multe fapte care realizează conținutul constituiv al aceleiași infracțiuni în formă continuată, A. a constrâns o altă persoană, prin violențe fizice, la raporturi sexuale. În ultimele două ocazii, s-a angajat într-o faptă ce realizează cel puțin o tentativă de viol și a încercat prin uz de forță fizică să determine o altă persoană la contact sexual, acțiunea ce nu a fost totuși dusă la îndeplinire, din motive externe și independente de voința acestuia. Astfel, se arăta că la începutul lunii decembrie 2014 și la o dată care nu a putut fi stabilită în cadrul anchetei, la Vagionia, în interiorul casei în care locuia împreună cu soția B. și cele două fiice minore, persoana solicitată și-a aruncat soția pe pat și a imobilizat-o, ținând-o de mâini, iar în timp ce aceasta încerca să opună rezistență, țipând și încercând să se elibereze, persoana solicitată, uzând de superioritatea sa fizică, i-a zădărnicit orice încercare de a se elibera și a întreținut relații sexuale cu ea. Ulterior, la data de 18.02.2015 și 21.08.2015, în locuința comună din Vagionia, după ce și-a lovit soția în diferite părți ale corpului cu scopul de a-i înfrânge rezistența, a încercat să o imobilizeze în vederea întreținerii de relații sexuale, însă a renunțat în urma intervenției fiicelor în ambele cazuri, care auzind țipetele mamei și, mai cu seamă în al doilea caz, au chemat poliția în ajutor.

Cauza formată în baza acestei sesizări a fost înregistrătă pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr. x/2024 din data de 08.08.204, cu prim termen de judecată fixat la data de 22.08.2024, când s-a luat act de depunerea mandatului european de arestare tradus în limba română și s-au derulat formalitățile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Rezultă din cuprinsul sentinței ce formează obiectul examinării în cauză, dar și din actele dosarului că persoana solicitată A. a fost informată cu privire la drepturile prevăzute la art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, atrăgându-i-se, totodată, atenția asupra consecințelor juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

Prima instanță a reținut că persoana solicitată a invocat existența unui motiv opțional de refuz al executării pedepsei de 10 ani închisoare, susținând că nu are cunoștință de hotărârea de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare elene, pe care nu a primit-o, nu a participat la proces și nu și-a angajat un apărător care să îl reprezinte la proces.

Reținând refuzul persoanei solicitate privind executarea pedepsei închisorii în statul membru emitent, instanța Curții de Apel Alba Iulia s-a adresat Parchetului de pe lângă Cureta de Apel Creta de Est - Grecia, pentru comunicarea hotărârii nr. 162/2018 din 11.09.2018 pronunțată de Tribunalul Mixt Heraklion - Grecia, rămasă definitivă, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată (viol consumat și tentativă), prevăzută de art. 98 și art. 336 alin. (1) lit. a) C. pen. grec, înlocuit prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3500/20006 și art. 344 C. pen. grec.

Hotărârea de condamnare a fost tradusă în limba română cu sprijinul C. și încă o dată mandatul european de arestare, acesta fiind depus la dosar fond.

În plus, autoritatea judiciară elenă a transmis informațiile solicitate de către Curtea de Apel Alba Iulia în legătură cu procedura judiciară finalizată prin hotărârea de condamnare, comunicând instanței că persoana solicitată A. a fost judecată ca și cum ar fi fost prezentă deoarece la data de 30.05.2018 i-a fost înmânată, conform legii, prin afișare pe ușă, la adresa de reședință declarată de el în cursul anchetei preliminare (la data de 07.01.2016), respectiv în satul Vagionia nr. 1, citația nr. 5929/2017 a procurorului de pe lângă Curtea de Apel Creta de Est - Grecia, prin care a fost chemat să se prezinte în fața instanței elene, la ședința din 11.09.2018.

Pe parcursul judecății la prima instanță, persoana solicitată A. a fost privată de libertate, fiind arestată provizoriu pe o durată de 15 zile, începând cu data de 08.08.2024 până la 22.08.2024, și în continuare, arestată la domiciliu, până la data 13.09.2024, când în baza prezentei sentințe, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa de 10 ani închisoare, în conformitate dispozițiile art. 99 alin. (3) teza finală din Legea nr. 302/2004, subsecvent dispoziției de recunoaștere a hotărârii străine și executarea acesteia pe teritoriul României.

Cu privire la cererea de executare a mandatului european de arestare, prima instanță a constatat incidența în cauză a motivului de refuz al executării prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, conform căruia autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare "mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și acesta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent."

În raport cu poziția persoanei solicitate A., care, fiind cetățean român și locuind în România, a declarat că nu este de acord să execute pedeapsa în statul emitent al mandatului european de arestare, prima instanță a constatat aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 99 alin. (3) lit. c) din aceeași lege, referitoare la recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii penale străine de condamnare.

Potrivit art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, " în situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), antrior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentașă, de instanța de judecată în față căreia procedura executării mandatului este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română dee xecutare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109.

A fost obținută copia certificată a hotărârii de condamnare, instanța Curții de Apel reținând că persoana solicitată fusese trimisă în judecată și condamnată pentru infracțiunea de viol în formă continuată (fapt consumat și tentativă) prevăzută de art. 98 și art. 336 alin. (1) lit. a) C. pen. grec, înlocuit prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3500/2006 și art. 344 C. pen. grec, săvârșită în circumstanțele menționate în cuprinsul mandatului european de arestare.

Cu privire la recunoașterea și executarea hotărârii de condamnare, instanța Curții de apel a constatat ca fiind îndeplinite condițiile cerute în acest scop prin dispozițiile art. 167 din Legea nr. 302/2004.

S-a reținut astfel că hotărârea de condamnare nr. 162/2018 din 11.09.2018 pronunțată de Tribunalul Mixt Heraklion - Grecia, reprezintă o hotărâre definitivă și executorie, infracțiunea pentru care a fost condamnată persoana solicitată este incriminată și de legislația română, regăsindu-se ca infracțiune de viol în formă continuată în încadrarea de la art. 218 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani, iar persoana solicitată este cetățean român.

Ca urmare, Curtea de Apel a constatat că în cauză nu era incident niciun motiv de nerecunoaștere și neexecutare a hotărârii străine de condamnare dintre cele prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 și nici nu era necesară adaptarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată persoanei solicitate raportat la condițiile reglementate de art. 166 alin. (6) și (8) din lege, având în vedere că natura și durata acesteia corespund reglementării naționale.

Pe cale de consecință, instanța Curții de apel Alba Iulia, respingând cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 19 octombrie 2023 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Creta de Est, Grecia, pe numele persoanei solicitate A., a dispus recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii nr. 162/2018 din 11.09.2018 a Tribunalului Mixt Heraklion - Grecia, rămasă definitivă și executarea de către persoana solicitată a pedepsei principale de 10 ani închisoare și a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., pe o durată de 5 ani, cu pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi pe durata executării pedepsei închisorii.

În conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii de 10 ani la data pronunțării sentinței și deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reținerii, arestării provizorii și arestului la domiciliu corespunzătoare perioadei cuprinse între 07.08.2024 și 13.09.2024.

Recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii străine de condamnare a avut în vedere pe lângă cele mai sus arătate și inaplicabilitatea în caz a primului motiv de refuz facultativ al executării mandatului european de arestare invocat de persoana solicitată, respectiv neprezentarea sa la judecata finalizată prin hotărârea străină de condamnare care întemeiază mandatul european de arestare.

În acest sens, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că în cauză era incidentă una din situațiile de excepție de la art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, care făcea inaplicabil motivul de refuz facultativ invocat de apărare, respectiv cel de la subpunct (i), conform căruia atunci când persoana condamnată deși nu a fost prezentă personal la judecată, a fost "încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces".

S-a reținut de către instanță că persoana solicitată nu a fost prezentă personal la judecată, așa cum însăși autoritatea emitentă a mandatului european de arestare confirmase prin corespondența purtată în cauză.

Pe de altă parte, s-a reținut că prin adresa depusă la dosar, autoritatea judicară emitentă a comunicat și că în cazul persoanei solicitate trebuia să se constate că aceasta a fost judecată ca și cum ar fi participat la procedura judiciară deoarece la data de 30.05.2018 îi fusese înmânată conform legii prin afișare pe ușă, la adresa de reședință declarată de el în cursul anchetei preliminare (la data de 07.01.2016), respectiv în satul Vagionia nr. 1, citația nr. 5929/2017 a procurorului de pe lângă Curtea de Apel Creta de Est, Grecia, prin care era citat să se prezinte în fața Tribunalului Mixt Heraklion, la ședința din 11.09.2018.

De asemenea, instanța Curții de Apel Alba Iulia a mai constatat că mandatul european de arestare în limba greacă conținea mai multe informații referitoare la condițiile în care a avut loc derularea procedurii judiciare față de persoana solicitată, precum și garanțiile recunoscute persoanei solicitate, în vederea rejudecării procesului, în situația predării acesteia.

Astfel, s-a reținut că în mandatul european de arestare sunt bifate rubricile de la pct. 2, pct. 3.1 b și respectiv, 3.4, texte care, potrivit traducerilor existente la dosar, menționează:

- pct. 2:

"Nu, persoana nu a fost prezentă în persoană la procesul care a condus la hotărârea instanței".

- pct. 3.1.b: persoana nu a fost citată personal, dar a fost informată în mod oficial, prin alte mijloace, cu privire la data și locul prevăzute pentru procesul în urma căruia a fost emisă ordonanța de confiscare, astfel încât să se stabilească în mod clar că aceasta a avut cunoștință de procesul prevăzut și a fost informată ca poate fi emisă o decizie dacă nu se prezintă la proces;

- pct. 3.4 "decizia nu i-a fost comunicată personal, ci decizia îi va fi comunicată personal și fără întârziere după pronunțarea acesteia; și atunci când decizia îi va fi comunicată persoana va fi informată în mod expres cu privire la dreptul său la rejudecarea cauzei sau la recurs, la care are dreptul de a participa, iar fondul cauzei, inclusiv noile probe va fi revizuit, iar procesul poate conduce la o inversare a deciziei inițiale; și persoana va fi informată cu privire la termenul în care poate solicita rejudecarea cauzei sau introducerea unei căi de atac, care va fi de ... zile".

De asemenea, s-a reținut că mandatul european de arestare cuprinde informații relevante privind îndeplinirea condiției indicate la pct. 3.1, autoritățile elene învederând că persoana solicitată A. a fost citată în vederea susținerii nevinovăției sale pentru infracțiuni de vătămare corporală săvârșită în fața unui minor, amenințare intrafamiliară și viol, moment în care și-a indicat ca adresă de domiciliu satul Vagionia din județul Heraklion.

Ulterior, autoritățile judiciare elene au dispus disjungerea cauzei având ca obiect infracțiunea de viol, dispoziția de trimitere în judecată fiindu-i comunicată prin afișare la ușa locuinței.

În continuare, s-a dispus citarea acestuia de către Completul mixt cu jurați ai Tribunalului Heraklion învestit cu soluționarea cauzei având ca obiect infracțiunea de viol la aceeași adresă indicată anterior de persoana solicitată.

Astfel, s-a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 273 din C. proc. pen., în cazul în care inculpatul, în cadrul anchetei preliminare sau în cadrul audierii pe durata apărării sale își declară domiciliul, acesta este obligat să declare procurorului/instanței la care cauza este în desfășurare orice schimbare de adresă, astfel încât să poată fi citat la adresa respectivă, astfel încât autoritățile judiciare elene au considerat, la momentul anchetei preliminare, că persoana solicitată A. avea reședința cunoscută, neexistând niciun indiciu din care să rezulte că s-ar fi mutat o altă adresă.

Totodată, hotărârea nr. 156 490 - 162/2018 a Completului Mixt cu Jurați al Tribunalului Heraklion i-a fost comunicată prin afișare pe ușa locuinței la data de 31 ianuarie 2019, autoritățile judiciare necunoscând că persoana solicitată era deja mutată pe teritoriul României din data de 03 noiembrie 2019. Se arăta că decizia pronunțată îi va fi comunicată personal imediat după predarea lui către autoritățile elene în vederea executării mandatului european de arestare, noua comunicare constituind momentul de încept al termenului de exercitare a căilor de atac.

Prin urmare, reținând că în speță era incident exclusiv motivul de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, și că, atunci când acesta este îndeplinit, recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face pe cale incidentală, Curtea de Apel Alba Iulia a procedat ca atare, făcând aplicarea dispzițiilor art. 99 alin. (3) rap. la art. 162 și urm. din Legea nr. 302/2004, așa cum s-a arătat mai sus.

II. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2024, cu termen de judecată la data de 02.10.2024.

Contestația nu a fost motivată în scris.

În ședința publică din 02.10.2024, contestatorul, personal, prezent la dezbateri prin videoconferință a învederat Înaltei Curți că nu a participat la procedura derulată în străinătate, nefiind citat pentru niciun termen de judecată, și că nu dorește să fie predat autorităților judiciare elene, ci să obțină rejudecarea procesului în România.

După închiderea dezbaterilor și stabilirea unui termen de pronunțare, cauza a fost repusă pe rol în vederea ascultării contestatorului cu privire la lămurirea unor aspecte referitoare la punerea în executare a mandatului european de arestare raportat la conținutul declarației formulate la instanța Curții de Apel Alba Iulia cu ocazia informării sale asupra drepturilor prevăzute la art. 106 din Legea nr. 302/2004 și poziția exprimată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, în contextul în care rejudecarea persoanei condamnate în lipsă nu poate fi realizată de o altă autoritate judiciară decât cea a statului membru care a pronunțat hotărârea străină de condamnare.

Așa cum s-a reținut în hotărârea primei instanțe, cu ocazia ascultării sale, persoana solicitată a declarat că nu consimte le predare către autoritățile elene în vederea executării pedepsei, că nu a avut cunoștință de procesul în urma căruia a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru viol săvârșit asupra soției sale, nefiind citat pentru niciun termen de judecată, deși el a locuit la aceeași adresă din orașul Heraklion, Vagionia până în luna mai 2017, când a părăsit teritoriul Greciei.

De asemenea, în practicaua sentinței se reține că persoana solicitată, personal și prin apărătorul său ales, a declarat că nu este de acord cu recunoașterea sentinței străine de condamnare și că, în situația în care se va dispune ca el să rămână în țară pentru executarea pedepsei într-un penitenciar din România, va depune diligențele necesare pentru a afla care este procedura și ce căi de atac îi conferă legea elenă pentru studierea dosarului cauzei.

Având în vedere poziția echivocă a persoanei solicitate în raport cu punerea în executare a mandatului european de arestare, în sensul în care nu a consimțit la predare în baza mandatului european de arestare, dar, în același timp, nici nu a renunțat la posibilitatea rejudecării cauzei sale de către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, Înalta Curte a considerat necesară reascultarea punctuală a contestatorului.

Astfel, în fața Înaltei Curți, în ședința din data de 30 octombrie 2024, persoana solicitată a declarat că dorește rejudecarea cauzei instrumentate de autoritățile judiciare elene, dar rejudecarea să se efectueze pe teritoriul României.

Întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, o hotărâre străină de condamnare nu poate fi rejudecată de autoritatea judiciară de executare, ci doar de către autoritatea judiciară emitentă, Înalta Curte, în îndeplinirea obligației privind informarea completă a persoanei cu privire la drepturile ce îi revin în temeiul unui mandat european de arestare, a procedat la încunoștințarea conformă a acesteia, astfel încât să fie evitată orice îndoială cu privire la valabilitatea consimțământului exprimat.

Ca urmare, în ședința din 30 octombrie 2024, persoana solicitată a declarat că nu a fost informată complet cu privire la imposibilitatea rejudecării cauzei penale soluționate de autoritățile judiciare din Grecia de către autoritățile din România în ipoteza în care refuză să fie predat autorităților din Grecia în baza mandatului european de arestare. De asemenea, a arătat că el a fost condamnat în lipsă în Grecia, adică nu a fost prezent la instanțele de acolo și nici nu a avut un avocat ales cu care să fi luat legătura înainte și/sau în timpul procesului și nici nu a fost contactat de avocatul desemnat din oficiu în Grecia, nici înainte, nici în timpul derulării procesului din Grecia, declarând că dorește să se dea curs cererii de punere în executare a mandatului european de arestare și să fie predat autorităților judiciare din Grecia pentru a obține rejudecarea procesului său, cu asigurarea unor garanții că rejudecarea se va face numai cu privire la faptele menționate în mandatul european de arestare, nu pentru alte posibile fapte.

În mod expres, declarația persoanei solicitate A. cuprinde mențiunea că aceasta își exprimă în mod liber și conștient consimțământul de a fi predat autorităților judiciare din Grecia, cu respectarea regulii specialității.

În contextul celor arătate, Inalta Curte constată că în mod greșit prima instanță a apreciat că în cauză erau îndeplinite dispozițiile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, referitoare la recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii străine de condamnare, persoana solicitată care nu a fost prezentă personal la judecata în fața autorității judiciare elene având dreptul să obțină rejudecarea procesului, conform garanțiilor menționate în cuprinsul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară emitentă emis pe numele acesteia, subsecvent consimțământului la predare exprimat de persoana solicitată, cu respectarea regulii specialității, soluționarea favorabilă a cererii privind punerea în executare a mandatului european de arestare având prevalență în examinare, în raport cu recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii de condamnare.

Înalta Curte subliniază că predarea persoanei solicitate în executarea mandatului european de arestare cu asigurarea de către autoritatea judiciară emitentă a garanțiilor prevăzute pentru judecata în lipsă a persoanei condamnate, astfel cum acestea sunt detaliate în cuprinsul mandatului european de arestare ce face obiectul prezentei proceduri, în special la punctul 3.4 (redat mai sus în prezenta hotărâre) se întemeiază pe constatarea că în speță putea fi reținut motivul facultativ de refuz al executării mandatului prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004.

Potrivit textului de lege enunțat, autoritatea judiciară română poate refuza executarea mandatului european de arestare când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată.

Spre deosebire de prima instanță, Înalta Curte arată că, în speță, nu era îndeplinită niciuna dintre situațiile de excepție detaliate la subpunctele (i) - (iv) ale art. 99 alin. (2) lit. i), în special cea referitoare la încunoștințarea persoanei solicitate cu privire la procedura judiciară declanșată împotriva sa.

Motivul de refuz facultativ prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) nu este incident când autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent, "(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces".

Rezultă din textul legal menționat că pentru a nu fi incident motivul facultativ de refuz este necesar ca persoanei solicitate să îi fi fost înmânată personal citația, nefiind suficientă citarea acesteia prin afișarea pe ușa locuinței a actelor procedurale.

Că aceasta este exigența prevăzută de lege cu privire la informarea persoanei față de care se derulează o procedură judiciară rezultă și din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în materia procedurii de punere în executare a mandatelor europene de arestare.

Astfel, în hotărârea Dworzecki C-108/16 PPU, C.J.U.E. a stabilit că expresiile "citată personal", precum și "a primit efectiv, prin alte mijloace, o informare oficială cu privire la data și locul stabilite pentru respectivul proces, în așa fel încât s-a stabilit fără echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de procesul stabilit", care figurează în această dispoziție, sunt noțiuni autonome de drept al Uniunii și trebuie interpretate uniform în întreaga Uniune Europeană, iar o citație precum cea în discuție în litigiul principal, care nu a fost notificată direct persoanei în cauză, ci a fost predată, la adresa acesteia din urmă, unei persoane adulte din gospodăria sa, care s-a angajat să predea citația persoanei solicitate, fără ca mandatul european de arestare să permită să se stabilească, eventual, dacă această persoană adultă a predat efectiv citația persoanei interesate, nu îndeplinește prin ea însăși condițiile prevăzute de această dispoziție.

Totodată, în cauza Melloni C-399/11, CJUE a reținut că articolul 4a alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584 prevede, la literele (a) și (b), condițiile în care persoana în cauză trebuie să fie considerată că a renunțat în mod voluntar și neechivoc să se prezinte la proces, astfel încât executarea mandatului european de arestare emis în scopul executării pedepsei de către persoana condamnată în lipsă nu poate fi supusă condiției ca aceasta să poată beneficia de rejudecarea cauzei în prezența sa în statul membru emitent. Aceasta este situația fie, astfel cum prevede alin. (1) litera (a), în cazul în care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană la proces, deși a fost citată personal sau a fost informată în mod oficial cu privire la data și locul stabilite pentru acesta, fie, astfel cum prevede același alineat litera (b), în cazul în care, având cunoștință de procesul stabilit, a ales să fie reprezentată de un avocat în loc de a se prezenta în persoană.

Or, din informațiile comunicate de autoritatea judiciară emitentă, astfel cum acestea sunt menționate și în cuprinsul mandatului european de arestare, rezultă că persoana solicitată A. a fost citată personal, dar nu și că citația i-a fost înmânată personal sau că ar fi primit efectiv prin alte mijloace o informare oficială cu privire la locul și data stabilite pentru respectivul proces.

Cu toate acestea, Înalta Curte a apreciat că nu se impune a se da eficiență acestui motiv de refuz facultativ al executării mandatului european de arestare, luând în considerare garanțiile pe care autoritatea judiciară emitentă le-a detaliat în cuprinsul mandatului european de arestare, referitoare la dreptul persoanei solicitate de a obține rejudecarea propriei cauze penale în care a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru viol săvârșit asupra soției sale B..

În consecință, în temeiul art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte va admite contestația formulată de persoana solicitată A., va desființa sentința primei instanțe iar, în rejudecare, în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin. (1) coroborat cu art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, va admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 19.10.2023 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Creta de Est, Grecia, pe numele persoanei solicitate A., în referire la executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin hotărârea de condamnare nr. 156a-162/2018 din 11.09.2018 a Tribunalului Mixt Heraklion, Grecia, definitivă, pentru infracțiunea de viol în formă continuată (consumat și tentativă), prevăzută de art. 98 și art. 336 alin. (1) lit. a) C. pen. grec, înlocuit prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3500/2006 și art. 344 C. pen. grec.

Va constata că persoana solicitată A. a consimțit la predare și nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității.

Va dispune predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare grecești, cu respectarea regulii specialității și a garanțiilor prevăzute la pct. 3.4 din mandatul european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Creta de Est, la data de 10.10.2023.

În temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, va dispune arestarea în vederea predării persoanei solicitate A. pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 26.11.2024 până la data de 25.12.2024, inclusiv.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, va dispune emiterea mandatului de arestare.

Va lua act că persoana solicitată a fost reținută, arestată provizoriu și arestată la domiciliu de la 07.08.2024 până la data de 13.09.2024 și aflată în executarea pedepsei închisorii de 10 ani aplicată de autoritățile judiciare elene de la 13.09.2024 la zi, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 112 din data de 13 septembrie 2024 emis de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală pe numele persoanei solicitate A..

Cheltuielile judiciare efectuate la judecata în primă instanță și în contestație rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial acordat apărătorului din oficiu pentru persoana solicitată, în sumă de 300 RON, la judecata în primă instanță, precum și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 1.163 RON, rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 85 din data de 13 septembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

Desființează sentința penală atacată și rejudecând:

I. Înlătură dispoziția de recunoaștere pe cale incidentală a hotărârii nr. 156a-162/2018 din 11.09.2018 a Tribunalului Mixt Heraklion, Grecia, definitivă, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol în formă continuată (consumat și tentativă), prevăzută de art. 98 și art. 336 alin. (1) lit. a) C. pen. grec, înlocuit prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3500/2006 și art. 344 C. pen. grec, având corespondent în infracțiunea de viol în formă continuată prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen. român cu aplic.art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

Înlătură dispoziția de executare de către persoana solicitată A. a pedepsei principale de 10 ani închisoare pentru infracțiunea de viol în formă continuată (consumat și tentativă), prevăzută de art. 98 și art. 336 alin. (1) lit. a) C. pen. grec, înlocuit prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3500/2006 și art. 344 C. pen. grec., având corespondent în infracțiunea de viol în formă continuată prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen. român cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., într-un penitenciar din România.

Înlătură dispoziția privind interzicerea, ca pedeapsă complementară, a exercitării de către persoana solicitată a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., și anume dreptul a de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege pe o perioadă de 5 ani.

Înlătură dispoziția privind interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a exercitării de către persoana solicitată a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege pe perioada executării pedepsei.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 112 din data de 13 septembrie 2024 emis de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală pe numele persoanei solicitate A..

II. În baza art. 110 raportat la art. 109 alin. (1) coroborat cu art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Dispune punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 19.10.2023 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Creta de Est, Grecia, pe numele persoanei solicitate A., privind executarea hotărârii de condamnare nr. 156a-162/2018 din 11.09.2018 a Tribunalului Mixt Heraklion, Grecia, definitivă, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol în formă continuată (consumat și tentativă), prevăzută de art. 98 și art. 336 alin. (1) lit. a) C. pen. grec, înlocuit prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3500/2006 și art. 344 C. pen. grec.

Constată că persoana solicitată A. a consimțit la predare și nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității.

Dispune predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare grecești, cu respectarea regulii specialității și a garanțiilor prevăzute la pct. 3.4 din mandatul european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Creta de Est, la data de 10.10.2023.

Dispune arestarea în vederea predării persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 26.11.2024 până la data de 25.12.2024, inclusiv.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, dispune emiterea mandatului de arestare.

Ia act că persoana solicitată a fost reținută, arestată provizoriu și arestată la domiciliu de la 07.08.2024 până la data de 13.09.2024 și aflată în executarea pedepsei închisorii de 10 ani aplicată de autoritățile judiciare elene de la 13.09.2024 la zi, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 112 din data de 13 septembrie 2024 emis de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală pe numele persoanei solicitate A..

Prezenta hotărâre se comunică de îndată Centrului de Cooperare Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și Direcției de Drept Internațional și Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară în Materie Penală din cadrul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare efectuate la judecata în primă instanță și în contestație rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial acordat apărătorului din oficiu pentru persoana solicitată, în sumă de 300 RON, la judecata în primă instanță, precum și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 1.163 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2024.