ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 31 octombrie 2024

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 174/20.12.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023 al Tribunalului Mureș, în baza art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (1), (2) și (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 20.000 RON amendă penală (adică 200 zile amendă a câte 100 RON ziua amendă) pentru comiterea infracțiunii de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efect psihoactiv, prev. și ped. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. - 5 acte materiale și art. 41 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 43 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu aplicarea art. 61 alin. (1), (2), (4) lit. c) din C. pen., cu art. 374 alin. (4) din C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinței penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Târgu-Mureș.

Prin decizia penală nr. 361/A din data de 26 iunie 2024 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Târgu Mureș împotriva sentinței penale nr. 174/20.12.2023 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2023, a fost desființată în parte sentința penală atacată, în ceea ce îl privește pe inculpatul A. și în rejudecare:

În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu referire la art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efect psihoactiv, prev. și ped. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. - 5 acte materiale și art. 41 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 43 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. i s-a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. i s-a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În temeiul art. 104 alin. (1) din C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului A. dispusă prin sentința penală nr. 988/25.11.2020 a Judecătoriei Aiud rămasă definitivă prin necontestare la data de 03.12.2020 cu un rest de 225 zile.

În temeiul art. 104 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 43 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că prezenta infracțiune a fost săvârșită în condițiile recidivei postcondamnatorii și s-a dispus adăugarea la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare a restului rămas neexecutat de 225 zile închisoare.

În temeiul art. 60 din C. pen., pedeapsa rezultantă de 1 an, 6 luni închisoare și 225 zile urma a se executa în regim de detenție.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Curtea de Apel Târgu - Mureș a arătat că nu este de acord cu soluția adoptată de Tribunalul Mureș deoarece, deși numărul actelor materiale descoperite nu este foarte mare, perioada în care inculpatul A. și-a desfășurat activitatea infracțională este una întinsă în timp, acesta având ocazia să se desisteze sau să își înceteze acțiunile ilicite, sistarea activității infracționale intervenind doar la intervenția organelor de anchetă.

Totodată, curtea a avut în vedere și faptul că substanța traficată, respectiv 3-CMC a fost catalogată, prin Legea nr. 77 din 03 aprilie 2023 drept drog de mare risc, infracțiunea fiind astfel una extrem de gravă, precum și numărul însemnat de persoane cu care inculpatul purta discuții referitoare la activitatea de trafic de etnobotanice.

Pe cale de consecință, în ceea ce privește motivul de apel vizând individualizarea pedepsei, instanța de apel, procedând la reevaluarea condițiilor prevăzute de art. 74 din C. pen., a circumstanțelor reale și personale ale inculpatului, a apreciat că pedeapsa amenzii aplicată inculpatului de prima instanță este prea blândă, raportat la împrejurările comiterii faptei și la urmările acesteia, la trecutul infracțional al inculpatului, la inadaptarea acestuia la o viață socială normală precum și la riscul recidivei. Astfel, curtea a schimbat natura pedepsei în închisoare, ca pedeapsă principală, cu singura modalitate de executare ca fiind în mediul carceral, având în vedere faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea în termenul liberării condiționate.

În continuare, curtea a apreciat că motivele familiale reținute de prima instanță nu pot fi avute în vedere, cu atât mai mult cu cât Tribunalul Mureș nu a avut în vedere riscul de recidivă al inculpatului, raportat la multiplele condamnări ale acestuia, precum și la faptul că a reluat activitatea infracțională la un interval de doar 3 luni de la data liberării sale dintr-o pedeapsă anterioară.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Curtea de Apel Târgu-Mureș a apreciat că, în cazul dat, numai o pedeapsă cu executare în regim privativ de libertate este de natură a satisface scopul pedepsei, respectiv asigurarea prevenției speciale și generale (constrângerea și reeducarea infractorului), prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, precum și funcțiile sale (constrângere, reeducare, exemplaritate), o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere nefiind în măsură să asigure realizarea acestor deziderate, mai ales că nici nu ar putea fi dispusă, față de starea de recidivă post condamnatorie, dar și pentru că nu ar fi în măsură să răspundă scopului pedepsei.

Curtea a mai constatat că ulterior comiterii de către inculpatul A. a infracțiunii de efectuare fără drept de operațiuni comerciale cu substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive, prev. și ped. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, respectiv la data de 5 martie 2023 a intrat în vigoare Legea nr. 45/2023 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 178/02.03.2023) prin care s-a modificat regimul sancționator al infracțiunii menționate limitele speciale de pedeapsă majorându-se de la 2 la 7 ani, fiind eliminată amenda. În aceste condiții, instanta de apel a constatat că, în cauză a intervenit o succesiune de legi penale și aplicând la situația concretă dedusă judecății principiul legii penale mai favorabile prevăzut la art. 5 din C. pen., s-a reținut ca lege penală mai favorabilă, în privința inculpatului A., forma Legii nr. 194/2011 anterioară modificării aduse prin Legea nr. 45/2023, care prevedea ca limite speciale de pedeapsă pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani alternativ cu amenda.

Curtea a reținut, pe lângă gravitatea ridicată a faptei de efectuare fără drept de operațiuni comerciale cu substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive comise, și faptul că, deși este o persoană tânără, care putea, extrem de facil, să se încadreze în muncă, pentru a-și câștiga onest existența, a ales să obțină venituri în mod ilicit, distribuind, contra cost, substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive extrem de periculoase, fără a fi interesat de consecințele extrem de nefaste asupra sănătății cumpărătorilor, în marea lor majoritate persoane foarte tinere. De asemenea, într-o perioadă îndelungată de timp (aproximativ 2 ani), a procurat, deținut și distribuit substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive extrem de nocive, care, la scurt timp după epuizarea infracțiunii, au fost introduse în categoria drogurilor de mare risc. Pericolul social al faptelor este reliefat totodată de efectele negative ale consumului de droguri și de substanțe ce cad sub incidența Legii nr. 194/2011 - de ordin medical, psihologic si social - asupra numeroaselor victime ale acestui viciu.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că faptele de care este acuzat inculpatul A. reprezintă una dintre principalele preocupări ale criminalității organizate, având la bază principiul creării unei stări de dependență, care are ca rezultat în final exploatarea financiară a consumatorilor și obținerea de profituri impresionante, astfel că, faptul că inculpatul ar fi vândut ocazional astfel de substanțe, sunt împrejurări care nu pot fi primite, inculpatul A. fiind cunoscut ca distribuitor de substanțe interzise. Astfel, instanța de apel a considerat că motivul pentru care vindea substanțe psihoactive, nu este relevant din punct de vedere al reținerii vreunei circumstanțe atenuante, întrucât pericolul social ridicat al acestor fapte constă în chiar punerea pe piață a substanțelor interzise, având în vedere efectul deosebit de nociv al acestora asupra sănătății sau chiar a vieții consumatorilor și nu motivația internă a vânzătorului (pentru a face rost de sume de bani sau pentru a-și procura gratis propriile doze). Faptul că organele judiciare au acționat și au oprit (teoretic) vânzările de substanțe psihoactive către consumatori, este exclusiv meritul acestora.

S-a avut în vedere și împrejurarea că inculpatul a solicitat ca judecata să fie făcută în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform dispozițiilor art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. a făcut să devină incidente dispozițiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., limitele pedepselor ce au fost aplicate acestuia fiind reduse cu o treime.

Prin urmare, curtea a apreciat că pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, este proporțională cu gravitatea faptei concrete reținute în sarcina inculpatului și este de natură să ducă la îndeplinire unul din scopurile procesului penal, respectiv să atragă în mod serios atenția inculpatului asupra imperativului de a nu încălca pe viitor normele penale în general și cele referitoare la substanțe psihoactive sau alte droguri, în special. Inculpatului i s-a mai aplicat o pedeapsă într-un cuantum redus prin sentința de condamnare anterioară, însă nu a fost de natură să-l oprească pe inculpat să continue săvârșirea de infracțiuni.

În privința cuantumului sancțiunii penale, curtea a mai subliniat faptul că inculpatul a vândut produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, deși se afla sub termenul de supraveghere a liberării condiționate (ce pune în evidență o îndrăzneală deosebită a acestuia în comiterea de acte ilicite), împrejurarea că inculpatul nu s-a limitat la un singur act material de vânzare de astfel de substanțe, preocuparea inculpatului de a obține sume de bani pe alte căi decât cele licite, ținând cont și de persoana inculpatului, care este recidivist.

În ceea ce privește elementul material al infracțiunii, s-a reținut că acesta este reprezentat de fapta de a efectua, fără drept, operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, pentru existența elementului material, pe lângă săvârșirea acțiunii, legiuitorul prevăzând necesitatea îndeplinirii unei condiții esențiale (atașate elementului material), aceea de nu deține autorizație eliberată în condițiile Legii nr. 194/2011. Prin urmare, subiectul activ al infracțiunii trebuie să îndeplinească, fără drept, operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, în contextul în care pentru îndeplinirea acelor operațiuni legea impune autorizarea prealabilă, iar subiectul activ nu deține această autorizație (așa cum rezultă din cuprinsul Deciziei nr. 202 din data de 25.03.2021 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 692 din 13 iulie 2021).

În cauza de față, curtea a apreciat că elementul material al laturii obiective îl constituie operațiunile interzise efectuate de inculpat, respectiv procurarea, deținerea în scopul punerii pe piața de consum și vânzarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, inculpații efectuând aceste acțiuni fără a fi autorizați, așa cum prevede art. 2 lit. h) din Legea nr. 194/2011, urmarea imediată a infracțiunii a constat în crearea unei stări de pericol pentru sănătatea publică, iar sub aspectul laturii subiective, inculpații au săvârșit aceste infracțiuni cu intenție în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) din C. pen., întrucât au avut reprezentarea consecințelor acțiunilor lor și au acceptat că prin acțiunea lor pun în pericol sănătatea publică, chiar dacă nu au urmărit producerea lui.

Împotriva deciziei penale nr. 361/A din data de 26 iunie 2024 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a formulat recurs în casație inculpatul A. la data de 08 iulie 2024.

În motivarea cererii de recurs în casație, a susținut că a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale), primul act material fiind comis la data de 23.03.2021, iar ultimul în iarna 2022-2023.

În continuare, a arătat că, la momentul epuizării faptei infracțiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/20211 era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amendă penală, iar din martie 2023 limitele de pedeapsă au fost majorate, infracțiunea fiind sancționată cu închisoarea de la 2-7 ani, lege care, însă nu îi este aplicabilă inculpatului. Totodată, a arătat că, în prezent, fapta este încadrată la trafic de droguri de mare risc, lege care, de asemenea, nu îi este aplicabilă.

De asemenea, a învederat că, în cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că, în cursul urmăririi penale a formulat un denunț și a facilitat astfel tragerea la răspundere penală a unei persoane ce a fost trimisă în judecată, apreciind că sunt incidente prevederile art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016, referitoare la reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Ulterior, în fața instanței de fond a uzat de procedura simplificată de judecată, astfel încât limitele de pedeapsă au fost reduse cu 1/3, instanța de fond stabilind o pedeapsă cu amenda penală, în cuantum de 20.000 RON.

A mai arătat că, prin decizia recurată a fost admis apelul promovat de procuror și a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale) și art. 41 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) din C. pen. (recidivă postcondamnatorie) revocându-se liberarea condiționată acordată prin sentința penală nr. 988/25.11.2020 a Judecătoriei Aiud și s-a adăugat la pedeapsa de 1 an și 6 luni restul de pedeapsă de 225 zile, însă nu i s-au reținut, în mod eronat, prev. art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016, respectiv reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute.

În acest context, a susținut că pedeapsa de 1 an și 6 luni este o pedeapsă în afara limitelor legale, întrucât instanța de apel nu a ținut seama de faptul că limitele de pedeapsă de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amenda penală au fost reduse succesiv cu 1/2 ca urmare a formulării și valorificării unui denunț dar și ca urmare a reducerii cu 1/3, urmare a procedurii simplificate de judecată.

Or, conform cauzelor de reducere obligatorie indicate mai sus, limitele între care se putea dispune condamnarea inculpatului A. la pedepsa închisorii erau în mod obligatoriu între 2 luni și 1 an închisoare, acesta fiind condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În aceste condiții, a apreciat că instanța de apel a omis că limitele de pedeapsă se reduc cu 1/2 ca urmare a denunțului, întrucât, în considerentele deciziei nu se menționează, deși cauza de reducere cu 1/2 a fost reținută de către procurorul de caz și era obligatorie pentru instanțele de judecată, astfel că instanța de apel (care a luat în calcul reducerea limitelor doar cu 1/3 ca urmare a procedurii recunoașterii vinovăției) nu a dispus condamnarea la pedeapsa maximă care era de 2 ani (3 ani redus cu 1/3), ci a dispus condamnarea la o pedeapsă mai mică decât maximul redus în greșita aplicare a legii doar cu 1/3 nu și cu 1/2.

Or, în această situație, adaptarea pedepsei de 1 an și 6 luni ani (care nu este maximul pe care putea să îi aplice) la pedeapsa de 1 an (care este maximul pe care putea să îi aplice) este o procedură care impune reevaluarea aspectelor ce țin de criteriile de individualizare ale pedepsei, aspect ce necesită o reapreciere a instanței de apel, nefiind suficientă o simplă reducere matematică de către instanța de recurs în casație. Cu alte cuvinte, pentru respectarea unei proceduri echitabile, inculpatul, prin apărător ales a considerat că ar fi oportună rejudecarea cauzei de către instanța de apel pentru pronunțarea unei pedepse juste și legale.

În concluzie, a menționat că, atât procurorul, cât și instanța de apel au reținut în sarcina sa doar recidiva postcondamnatorie, caz în care tratamentul penal este adăugarea restului de pedeapsă neexecutat la nouă pedeapsă și nicidecum mărirea limitelor de pedeapsă cu 1/2 conf. prev. art. 43 alin. (5) din C. pen., astfel încât, nici din această perspectivă, nu se poate aprecia că pedeapsa de 1 an și 6 luni ar fi situată în limitele legale.

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea cererii, astfel cum a fost formulată.

Constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 361/A din data de 26 iunie 2024 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie este introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., dar și pe cele prev. de art. 437 raportat la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., prin încheierea din data de 19 septembrie 2024, Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis-o în principiu și a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac, reținându-se, în esență, că doar argumentele dezvoltate sub aspectul aplicării unui regim sancționator eronat se circumscriu formal cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Examinând recursul în casație formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., invocat de către recurent, se observă că acesta este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, delimitându-se sfera de aplicabilitate a cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., s-a statuat că acesta vizează nu doar erori de drept produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale, ci întreg regimul sancționator aplicat unei situații juridice concrete, respectiv ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută, și anume, pedepse principale, complementare sau accesorii, pe care legiuitorul le prevede în mod explicit stabilind astfel limitele legale ale sancțiunilor ce pot fi aplicate și modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei (deciziile penale nr. 543/RC din 14 decembrie 2016, nr. 418/RC din 13 octombrie 2016, publicate pe site-ul www.x.ro).

Totodată, s-a subliniat că, deși o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune, există, însă, și situații în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă (deciziile nr. 226/RC din 14 iunie 2016, nr. 18/RC din 17 ianuarie 2017, nr. 439/RC din 15 noiembrie 2019, nr. 316/RC din 20 septembrie 2019, nr. 340/RC din 06 octombrie 2020, publicate pe site-ul www.x.ro). Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi și de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).

În cauza de față, recurentul inculpat A. a criticat hotărârea curții de apel. În acest sens a susținut că instanța de apel a calculat greșit pedeapsa, deoarece, în mod eronat nu a reținut în favoarea sa prevederile art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016 și nu a redus la jumătate limitele pedepsei în condițiile în care, în cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că, în cursul urmăririi penale inculpatul a formulat un denunț și a facilitat astfel tragerea la răspundere penală a unei persoane ce a fost trimisă în judecată, fiind incidente prevederile legale antemenționate. Totodată, a arătat că, în fața instanței de fond a uzat de procedura simplificată de judecată, astfel încât limitele de pedeapsă au fost reduse cu 1/3, instanța de fond stabilind o pedeapsă cu amenda penală, în cuantum de 20.000 RON.

În acest context, a susținut că pedeapsa de 1 an și 6 luni este o pedeapsă în afara limitelor legale, întrucât instanța de apel nu a ținut seama de faptul că limitele de pedeapsă de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amenda penală au fost reduse succesiv cu 1/2 ca urmare a formulării și valorificării unui denunț dar și ca urmare a reducerii cu 1/3 a urmare a procedurii simplificate de judecată.

Examinând susținerile recurentului prin raportare la actul de acuzare și hotărârile de condamnare, Înalta Curte constată că, prin rechizitoriul nr. x/2023 din data de 11 mai 2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial, în ceea ce îl privește pe inculpatul A., s-a reținut că, în cursul urmăririi penale acesta a depus un denunț după care a facilitat și înlesnit tragerea la răspundere penală a unei persoane sub aspectul comiterii unei infracțiuni prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, persoană care a fost trimisă în judecată, fiind incidente astfel, prevederile art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016.

Prin sentința penală nr. 174/20.12.2023 a Tribunalului Mureș, în baza art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (1), (2) și (10) din C. proc. pen., inculpatului A., i s-a aplicat pedeapsa de 20.000 RON amendă penală (adică 200 zile amendă a câte 100 RON ziua amendă) pentru comiterea infracțiunii de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efect psihoactiv, prev. și ped. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. - 5 acte materiale și art. 41 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 43 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu aplicarea art. 61 alin. (1), (2), (4) lit. c) din C. pen., cu art. 374 alin. (4) din C. proc. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere, pe lângă celelalte probe administrate și aspectul că, "în cursul urmăririi penale, inculpatul A. a depus un denunț după care a facilitat și înlesnit tragerea la răspundere penală a unei persoane sub aspectul comiterii unei infracțiuni prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, persoană care a fost trimisă în judecată, fiind astfel incidente prevederile art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016 și, potrivit textului legal persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență în competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor participanți la săvârșirea infracțiunii beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

În considerarea și a acestei cauze legale de reducere a pedepsei, pe lângă cea prevăzută de dispozițiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de care inculpatul a înțeles să se prevaleze, deși acesta a suferit multiple condamnări, Tribunalul Mureș, secția Penală, în aplicarea pedepsei s-a orientat spre pedeapsa amenzii, în cuantumul menționat mai sus.

Ulterior, prin decizia recurată, Curtea de Apel Târg- Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu referire la art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efect psihoactiv, prev. și ped. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. - 5 acte materiale și art. 41 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 43 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011(anterior modificării survenite prin Legea nr. 45/2023) fapta persoanei care, fără a deține autorizație eliberată în condițiile prezentei legi, efectuează fără drept operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive se pedepsea, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, dacă fapta nu constituia infracțiune mai gravă.

Potrivit dispozițiilor art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016 "Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență în competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor participanți la săvârșirea infracțiunii beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

De asemenea, conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) din C. proc. pen., în caz de condamnare, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime.

Astfel, Înalta Curte reține că limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, respectiv închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, reduse la jumătate, conform art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016 devin de la 3 luni la 1 an și 6 luni sau amendă, iar în urma aplicării art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., devin de la 2 luni la 1 an închisoare sau amendă.

Or, pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, de către instanța de apel, fără a se avea în vedere și cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016, reținută prin actul de inculpare, cât și în considerentele hotărârilor pronunțate, este o pedeapsă nelegală, fiind aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv peste maximul prevăzut de lege, motiv pentru care instanța de recurs constată incidența cazului de casare invocat, reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., cu consecința admiterii recursului în casație promovat și casării deciziei pronunțate.

Totodată, Înalta Curte apreciază că nelegalitatea constatată nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța supremă, deoarece implică reluarea operațiunii de individualizare judiciară a sancțiunii penale principale, în privința cuantumului acesteia, aspect care este atributul exclusiv al instanțelor de fond, singurele în măsură să stabilească o pedeapsă în limitele prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., se va admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 361/A din data de 26 iunie 2024 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Se va casa decizia penală recurată și se va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Târgu-Mureș.

Se va anula mandatul de executare nr. x din data de 26 iunie 2024 emis de Tribunalul Mureș și se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații A. și B. în sumă de câte 720 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului formulat inculpatul A. vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 361/A din data de 26 iunie 2024 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Târgu-Mureș.

Anulează mandatul de executare nr. x din data de 26 iunie 2024 emis de Tribunalul Mureș.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații A. și B. în sumă de câte 720 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de inculpatul A. rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 octombrie 2024.