ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 22 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 1769 din 07 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Oradea, în baza art. 41 alin. (1) lit. a), art. 50 alin. (3) C. proc. pen., a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de persoana vătămată A. în dosarul nr. x/2024 și, în consecință, a declinat soluționarea cauzei în care a fost trimis în judecată inculpatul B. Sorel, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj judiciar, prev. de art. 279 alin. (2) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. în favoarea Judecătoriei Târgu Lăpuș.

Totodată, a constatat conflict negativ de competență, iar în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

S-a reținut că la data de 16.07.2024 a fost înregistrată la Judecătoria Oradea, ca urmare a declinării cauzei de la Judecătoria Târgu Lăpuș, cauza privind pe inculpatul B. Sorel, trimis în judecată prin rechizitoriul din 23.02.2024 emis în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj judiciar, prev. de art. 279 alin. (2) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

De asemenea, s-a mai arătat că în cadrul camerei preliminare, în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Târgu Lăpuș, inculpatul a invocat cereri și excepții referitoare la legalitatea și loialitatea administrării probelor în faza de urmărire penală, precum și cu privire la neregularitatea actului de sesizare al instanței, care au fost reiterate, în scris, și în fața judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Oradea, întrucât judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Târgu Lăpuș nu s-a pronunțat cu privire la acestea, ci doar cu privire la excepția necompetenței teritoriale.

Persoana vătămată A., prin memoriul depus în data de 16.07.2024 a invocat în fața judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Oradea excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe, apreciind că în mod greșit Judecătoria Târgu Lăpuș a considerat că Judecătoria Oradea ar fi competentă teritorial să judece prezenta cauză raportat la domiciliul inculpatului și reținând în mod greșit că infracțiunea s-a consumat în locul în care se afla inculpatul.

Analizând excepția de necompetență teritorială, Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Oradea a reținut că inculpatul B. Sorel a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de ultraj judiciar, prev. de art. 279 alin. (2) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., faptă constând în aceea că, inculpatul în mod repetat în baza aceleiași rezoluții infracționale în perioada 08.09.2023-01.02.2024 a postat pe pagini ale unor rețele de socializare din conturile create și administrate de inculpat mesaje, imagini, clipuri video, fotografii cu conținut injurios și denigrator precum și amenințări directe și indirecte cu moartea, cu fapte de violență sau cu fapte păgubitoare la adresa persoanei vătămate, judecătorul A. din cadrul Judecătoriei Baia Mare și a familiei sale, în legătură cu exercitarea de către persoana vătămată a atribuțiilor de serviciu, fapta fiind comisă în scop de răzbunare și intimidare a magistratului, ca urmare a pronunțării sentinței penale nr. 2430/03.07.2023 a Judecătoriei Baia Mare, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani și 8 luni în regim de detenție, care i-au cauzat acesteia o stare de temere accentuată.

Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Oradea a reținut că infracțiunea de amenințare în formă continuată la care se raportează infracțiunea de ultraj judiciar pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este o infracțiune de pericol concret, care nu presupune o urmare materială, urmarea concretizându-se într-o stare de pericol pentru valoarea protejată prin norma de incriminare și, contrar opiniei judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Târgu Lăpuș, a reținut că infracțiunea de amenințare se consumă în momentul în care mesajul amenințător ajunge la victimă.

În speță, chiar dacă inculpatul a postat mesaje amenințătoare la adresa persoanei vătămate în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu a acestuia, care se circumscriu infracțiunii de amenințare prev. de art. 206 C. pen. la care face trimitere textul art. 279 alin. (2) C. pen., infracțiunea nu s-ar fi consumat dacă persoana vătămată nu ar fi recepționat respectivele mesaje, dar citindu-le, starea de pericol concret s-a produs, iar locul în care s-a consumat infracțiunea este locul în care mesajele au ajuns la victimă, neavând relevanță locația inculpatului la momentul postării mesajelor pe rețelele de socializare (în același sens s-a pronunțat ÎCCJ prin încheierea nr. 303/27.08.2020).

Așa cum au reținut și organele de cercetare penală, persoana vătămată A. a luat la cunoștință despre mesajele amenințătoare la adresa vieții și integrității sale și a familiei sale în timp ce se afla la locul de muncă de la Judecătoria Baia Mare sau la reședința acestuia din aceeași localitate, acesta fiind locul unde s-a consumat infracțiunea de ultraj prin amenințare.

Susținerile inculpatului potrivit cărora Judecătoria Oradea ar fi competentă să soluționeze cauza au fost înlăturate pentru considerentele avute în vedere la admiterea excepției de necompetență teritorială, în concret, pentru faptul că în mod greșit Judecătoria Târgu Lăpuș și inculpatul apreciază competența Judecătoriei Oradea în condițiile în care se încalcă criteriul preferinței legale reglementat de art. 41 alin. (1) C. proc. pen.. Acest text de lege determină competența teritorială în următoarea ordine: locul unde s-a săvârșit infracțiunea, locul unde a fost prins suspectul sau inculpatul, locuința suspectului sau inculpatului la momentul la care a săvârșit fapta sau locuința persoanei vătămate. În prezenta cauză judecătorul de cameră preliminară, având în vedere actele de urmărire penală efectuate în cauză reține că este incident primul caz prev. de art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv locul unde s-a săvârșit infracțiunea, care reprezintă locul în care persoana vătămată a accesat postările inculpatului de pe rețelele de socializare.

Chiar și în ipoteza în care nu s-ar aplica primul criteriu prev. de art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. ar trebui analizate în ordine celelalte criterii, locul în care s-a aflat inculpatul la momentul postării mesajelor amenințătoare fiind al treilea în ordinea de preferință legală reglementată de dispozițiile C. proc. pen.

Având în vedere că în prezenta cauză competența teritorială aparține instanței de la locul săvârșirii infracțiunii, respectiv Judecătoriei Baia Mare, în privința căreia s-a stabilit că toți judecătorii secției penale sunt incompatibili să soluționeze cauza, fiind desemnată o altă instanță - Judecătoria Târgu Lăpuș, judecătorul de cameră preliminară a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oradea, apreciind competentă teritorial Judecătoria Târgu Lăpuș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 18 octombrie 2024, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu prim termen de judecată la data de 22 octombrie 2024.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Lăpuș pentru următoarele considerente:

Conflictul de competență reprezintă situația juridică provocată de hotărârile a două instanțe care își declină reciproc judecarea aceleiași cauze.

Determinarea competenței teritoriale a instanțelor de judecată se realizează în funcție de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., potrivit căruia, pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârșirii infracțiuni, astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiași text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta și locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Totodată, dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. pen. definesc locul săvârșirii infracțiunii ca fiind locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, iar prevederile alin. (3) al aceluiași articol statuează că, în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să judece.

Prin urmare, prin norma de procedură se instituie competența egală a tuturor instanțelor judecătorești în circumscripția cărora s-a desfășurat activitatea infracțională, fără a avea relevanță juridică, sub acest aspect, dacă în raza instanței sesizate s-a desfășurat întreaga activitate obiectivă circumscrisă verbum regens al infracțiunii deduse judecății sau, dimpotrivă, s-a produs numai rezultatul acesteia.

În consecință, legiuitorul a optat pentru a nu institui un subcriteriu de preferință pentru stabilirea competenței teritoriale, recunoscând, în schimb, competența egală a instanțelor, competentă fiind atât instanța în circumscripția căreia a fost săvârșită activitatea infracțională cât și instanța în circumscripția căreia s-a produs urmarea imediată a infracțiunii.

Or, ca efect al opțiunii legislative relevate de dispozițiile art. 41 alin. (1) sau art. 41 alin. (3) C. proc. pen., sesizarea uneia dintre instanțele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului de lege are ca efect încetarea vocației celorlalte la judecarea cauzei, competența recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condițiile legii.

În cauză, se constată că prin rechizitoriul din 23.02.2024 emis în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, a fost trimis în judecată inculpatul B. Sorel pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj judiciar, prev. de art. 279 alin. (2) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., la Judecătoria Baia Mare.

Înalta Curte constată că urmărirea penală s-a efectuat în considerarea criteriului locului săvârșirii infracțiunii, conform art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Din perspectiva "locului de desfășurare a activității infracționale", prin aplicarea criteriului referitor la locul săvârșirii infracțiuni, prevăzut de art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., atât Judecătoria Baia Mare (în a cărui rază teritorială s-a desfășurat o parte a activității infracționale și s-a produs rezultatul infracțiunii), cât și Judecătoria Oradea (în a cărui rază teritorială s-a desfășurat parte a activității infracționale) dețin competența de soluționare a cauzei.

Pe de altă parte, este de observat că Tribunalul Maramureș, secția penală, în procedura prevăzută de art. 68 alin. (9) din C. proc. pen., constatând incompatibilitatea judecătorilor de la Judecătoria Baia Mare, a desemnat Judecătoria Târgu Lăpuș să soluționeze cauza. Acest fapt prezintă relevanță doar din perspectiva analizei primei instanțe sesizate cu rechizitoriu, nu și din punct de vedere al analizei competenței teritoriale sau materială, care este specifică procedurii de cameră preliminară.

Dat fiind că în cauză a existat o sesizare succesivă a ambelor instanțe (prin rechizitoriu x Judecătoria Târgu Lăpuș și prin declinare a competență - Judecătoria Oradea), în cauză devin incidente dispozițiile art. 41 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cărora, în caz de sesizare succesivă a mai multor instanțe deopotrivă competente, competența de judecare a cauzei aparține celei mai întâi învestite.

Având în vedere că Judecătoria Târgu Lăpuș a fost prima instanță sesizată cu rechizitoriu, competența de soluționare a cauzei va reveni acestei instanțe.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul B. Sorel în favoarea Judecătoriei Târgu Lăpuș, instanță căreia i se trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul B. Sorel în favoarea Judecătoriei Târgu Lăpuș, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2024.