ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 05 noiembrie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 900 din data de 08.07.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în baza art. 431 din C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1365 din data de 20.12.2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul din nr. x/2021

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reținut că, deși în drept contestatorul a invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., vizând existența unei cauze de încetare a procesului penal, în fapt contestatorul nu a indicat nicio cauză de încetare a procesului penal, în realitate solicitând să se constate că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, învederând instanței de apel că cele relevate de concluziile raportului medico-legal pe care a înțeles să îl prezinte și Curții, nu ar fi fost avut în vedere la pronunțarea deciziei atacate.

Curtea a opinat că obiecțiile contestatorului în sensul susținerii nevinovăției sale, date fiind limitele rejudecării impuse de temeiul juridic al contestației în anulare, nu pot fi analizate după ce existența infracțiunilor și a vinovăției sale au fost verificate printr-o cercetare judecătorească în două grade de jurisdicție.

Cum motivele invocate nu se încadrează în tiparul cazului de contestație în anulare indicat și nici în cel al altor cazuri de contestație în anulare dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen., în realitate contestatorul urmărind achitarea sa și nu încetarea procesului penal, s-a apreciat că demersul judiciar inițiat de contestator este inadmisibil.

Mai mult, s-a constată și că numitul A. a mai formulat contestații în anulare împotriva deciziei penale nr. 1365 din data de 20.12.2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2021 pentru aceleași motive invocate ca și în prezenta, iar prin decizia penală nr. 875 din data de 06.06.2023, în baza art. 431 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnat.

Împotriva acestei decizii persoana condamnată A. a formulat apel.

În esență, a solicitat admiterea contestației în anulare formulate, motivând că la soluționarea cauzei nu s-a avut în vedere certificatul medico - legal și, mai mult decât atât, sunt doi martori care nu au spus adevărul. A menționat faptul că a formulat și o plângere și a susținut că nu a avut niciun raport sexual cu niciuna dintre persoane. A arătat că a primit o pedeapsă de 16 ani și 4 luni închisoare, fiind condamnat abuziv, pentru că actul sexual pentru care a fost judecat nu există.

Examinând apelul, cu prioritate sub aspectul admisibilității, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 408 din C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului se poate exercita numai atunci când legea prevede expres această cale de atac.

Prin decizia penală nr. 900 din data de 08 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1365 din data de 20.12.2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2021, decizie care este definitivă. Conform art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă. Or, decizia atacată cu apel a fost dată în apel, deci este definitivă.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Față de considerentele expuse anterior, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 900 din data de 08.07.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga ontestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 720 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 900 din data de 08.07.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 noiembrie 2024.