ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 mai 2024

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 322 din 15 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 431 din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 1626 din 23.11.2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a hotărî în acest sens, curtea a reținut că, în cauză, condamnatul A. a invocat cazul de contestație în anulare prev. de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., care privește situația în care inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

S-a reținut că încetarea procesului penal poate fi dispusă doar pentru incidența unui caz prevăzut în art. 16 alin. (1) lit. e) - h) și j) din C. proc. pen., respectiv:

"e) lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; f) a intervenit amnistia, prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii."

Analizând prezenta cauză din perspectiva instituției prescripției răspunderii penale, prin prisma deciziilor Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 și nr. 358 din 26 mai 2022, Curtea a reținut că, în ciuda declarării prevederilor art. 155 alin. (1) din C. pen. ca fiind neconstituționale, în cauză, condamnarea inculpatului s-a realizat înăuntrul termenului general de prescripție.

Contestatorul A. a fost condamnat definitiv de către Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 1626 din 23.11.2023 pentru săvârșirea infracțiunii pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev.de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) din C. pen. cu aplic. art. 77 lit. d) din C. pen., această faptă fiind săvârșită la data de 31.03.2018.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, conform art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) din C. pen., este închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Conform art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen.:

"(1) Termenele de prescripție a răspunderii penale sunt: c) 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani."

Așadar, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat contestatorul este de 8 ani.

Cum potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen. termenul de prescripție a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârșirii infracțiunii, s-a constatat că la data soluționării apelului (23.11.2023) acesta nu era împlinit, cazul de contestație în anulare fiind invocat în mod formal de către contestatorul condamnat, nefiind susținut de actele dosarului.

Împotriva deciziei nr. 322 din 15 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, apelantul A. a declarat apel.

La termenul din 23 mai 2024, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității apelului formulat.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată:

Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate de art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

În cauză, apelantul A. a declarat apel împotriva deciziei nr. 322 din 15 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În același timp, se reține că, prin decizia nr. 322 din 15 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 431 din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 1626 din 23.11.2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Analizând dispozițiile cuprinse în Secțiunea 1 a Capitolului V din Titlul III din C. proc. pen., se constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile menționate la art. 426 din C. proc. pen., iar potrivit art. 432 alin. (1) din C. proc. pen., dacă găsește contestația întemeiată, instanța desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează de îndată la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare. Totodată, dispozițiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen. cu referire la art. 551 și art. 552 din C. proc. pen., prevăd că decizia dată în contestația în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate în apel este definitivă.

Pe de altă parte, din examinarea dispozițiilor art. 408 din C. proc. pen. se constată că doar sentințele sunt susceptibile de reformare prin calea de atac a apelului, dacă nu se prevede altfel.

În aceste condiții, în raport, cu dispozițiile textelor de lege anterior menționate, se constată că apelul este declarat împotriva unei hotărâri definitive (decizie pronunțată în contestația în anulare ce a vizat o altă decizie pronunțată în apel), apelantul învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestei căi de atac, deși calea de atac promovată nu întrunește cerințele legale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva deciziei nr. 322 din 15 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva deciziei nr. 322 din 15 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2024.