ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 29 octombrie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea/F din 04 aprilie 2024 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024 (nr. 896/2024), în baza art. 278 C. proc. pen.., a fost admisă cererea formulată de petenta A. și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul sentinței penale nr. 131/27.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2016 în sensul că: se va citi "se anulează copia falsificată a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/19.01.2007 a B.", în loc de "se anulează contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/19.01.2007 a B.". S-a dispus ca îndreptarea să fie efectuată în ambele exemplare originale ale minutei și sentinței penale nr. 131/27.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2016.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

La 18.03.2024, a fost înregistrată, sub nr. x/2024, cererea formulată de petenta A. privind îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința penală nr. 131/27.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2016, în sensul menționării în mod expres că se dispune anularea copiei falsificate a contractului de vânzare-cumpărare autentificat în baza încheierii nr. 132 din data de 19.01.2007 a B.N.P.A. B..

Petenta a arătat că a formulat cererea în vederea îndeplinirii obligației stabilite în sarcina sa de Judecătoria Sectorului 1 București, prin încheierea din 31.05.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Aceasta a precizat că a avut calitatea de parte civilă în: a) dosarul penal nr. x/2012, soluționat prin sentința penală nr. 74/F/22.04.2015 de către Curtea de Apel București, soluție modificată prin decizia penală nr. 447/A/03.12.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la latura penală; b) din dosarul nr. x/2012 s-a format, prin disjungere, dosarul penal nr. x/2015 pentru judecarea inculpaților ce nu au folosit procedura abreviată; cauza nr. 1988/2/2015 s-a soluționat prin sentința penală nr. 100/23.05.2016 (definitivă prin decizia penală nr. 431/A/3.11.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind respinse apelurile); c) din dosarul nr. x/2015 s-a format, prin disjungere, dosarul penal nr. x/2016, soluționat definitiv prin sentința penală nr. 131/27.06.2017 de către Curtea de Apel București, modificată prin decizia penală nr. 294/A/09.11.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la latura penală.

Petenta A. a menționat că procedurile penale s-au finalizat prin recunoașterea dreptului său de proprietate, aspect statuat cu putere de lucru judecat și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 294/A/09.11.2018, care a reținut că partea civilă A. este și a fost încă de la momentul perfectării contractului de vânzare-cumpărare autentificat în baza încheierii nr. 132 din 19.01.2007 a B., Secula-Dan Tătaru, proprietarul imobilului în discuție, situat în municipiul București.

Astfel, prin decizia penală nr. 294/A/09.11.2018 pronunțată în dosarul x/2016, s-a statuat cu putere de lucru judecat că: "În urma anulării actelor falsificate ce au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 28.03.2008 a BNP "C." încheiat cu D., apelanta (n.a. A.) rămâne proprietara imobilului respectiv.

Și în acest caz, între respectarea dreptului de proprietate și buna-credință a dobânditorului ulterior instanța trebuie să protejeze dreptul de proprietate.

Deoarece dreptul de proprietate al apelantei (n.a. A.) nici nu a ieșit în mod valabil din patrimoniul acesteia putem spune că nici nu l-a pierdut vreodată."

Petenta a mai arătat că, în urma pronunțării deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a adresat O.C.P.I. București pentru rectificarea cărții funciare în acord cu cele statuate prin decizia penală nr. 294/A/09.11.2018, dar a întâmpinat dificultăți în finalizarea demersurilor sale, solicitându-i-se să prezinte o nouă hotărâre judecătorească, având ca obiect "rectificare carte funciară".

Drept urmare, a promovat cerere de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, având ca obiect "acțiune în constatare + rectificare carte funciară nr. x" pentru a reflecta situația reală a imobilului, conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, acțiunea fiind înregistrată sub nr. x/2021.

Lecturând decizia penală nr. 294/A/09.11.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Judecătoria Sectorului 1 București (în cadrul dosarului nr. x/2021) a apreciat că este necesară parcurgerea unor demersuri suplimentare pentru îndreptarea erorilor materiale constatate prin decizia pronunțată de instanța supremă, aspecte care sunt consemnate în încheierea din 31.05.2023, anexată cererii.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 278 C. proc. pen.

În probațiune, petenta a depus încheierea din 31.05.2023 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. x/2021.

Examinând cererea privind îndreptarea erorii materiale formulată de petenta A., Curtea de Apel București a reținut următoarele:

Potrivit art. 278 C. proc. pen.., erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de instanța care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu. (...) Despre îndreptarea efectuată, organul judiciar după caz, întocmește un proces-verbal sau o încheiere, făcându-se mențiune și la sfârșitul actului corectat.

Instituția îndreptării erorii materiale și-a găsit aplicare în practica judiciară în scopul remedierii acelor greșeli materiale care s-au strecurat în dispozitiv/hotărâre cu prilejul redactării ei.

S-a constatat că prin decizia penală nr. 294/A/09.11.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2016, la pagina 312 (respectiv fila x verso dosar nr. x/2016), s-au reținut următoarele: Susținerea apelantei în sensul că din considerentele instanței de fond nu rezultă dacă este vorba de contractul original ori de copia falsificată de inculpați sunt corecte, însă nu poate duce la desființarea parțială a sentinței fiind evident că este vorba de o simplă eroare materială a instanței de fond care a uitat să menționeze că ceea ce se anulează este copia falsificată a contractului autentificat sub nr. x din 19.01.2007 a BNPA "B." - așa cum s-a anulat și în celelalte situații similare (a se vedea, de exemplu, fapta descrisă la pct. 11 din starea de fapt).

Nu este vorba de o eroare de judecată, instanța de fond nu a fost învestită și nu a analizat operațiunea dobândirii dreptului de proprietate de către apelanta A. (și nici nu avea de ce), astfel că referirea la faptul că ceea ce se anulează este copia falsificată a contractului este îndreptabil prin procedura erorii materiale.

În urma anulării actelor falsificate ce au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 28.03.2008 a BNP "C." încheiat cu D., apelanta rămâne proprietara imobilului respectiv.

Așadar, fiind vorba de o eroare materială evidentă, în baza art. 278 C. proc. pen.., a fost admisă cererea formulată de petenta A. și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul sentinței penale nr. 131/27.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2016 în sensul că se va citi "se anulează copia falsificată a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/19.01.2007 a B." în loc de "se anulează contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/19.01.2007 a B.".

Împotriva încheierii/F din 04 aprilie 2024 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024 (nr. 896/2024), a declarat apel D..

Prin memoriul depus la dosar, apelantul D. a solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului și, pe fond, admiterea apelului, desființarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Referitor la solicitarea privind repunerea în termenul de declarare a apelului, s-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) C. proc. pen.., apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia. Sub acest aspect, apelantul a învederat că nu i-a fost comunicată încheierea apelată și nici nu a fost citat în cauză. Prima oară când a aflat de încheierea apelată a fost la 09 septembrie 2024, când a avut loc judecata recursului declarat de A. împotriva încheierii de suspendare din dosarul nr. x/2021 pronuntată la 15 februarie 2024, iar apărătorul acesteia, în cadrul administrării probei cu înscrisuri, a depus, în copie, încheierea apelată.

S-a învederat că apelul a fost declarat în termen de 10 zile de la data luării la cunostință (09 septembrie 2024) de existența încheierii apelate, fiind formulat la 19 septembrie 2024, apreciindu-se, astfel, că este îndeplinită prima condiție de admisibilitate.

Cu privire la condiția cauzei întârzierii declarării apelului în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii, apelantul a arătat că și aceasta este îndeplinită, având în vedere că nu i-a fost comunicată hotărârea, astfel cum se poate observa din actele dosarului nr. x/2024

Față de cele expuse, s-a solicitat să se constate că sunt îndeplinite cele două condiții de admisibilitate a declarării apelului peste termen, motiv pentru se impune repunerea în termenul de declarare a apelului împotriva încheierii penale/F pronunțată din 04 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2024.

Pe fondul cauzei, apelantul a arătat că, astfel cum rezultă din actele dosarului în care a fost pronunțată încheierea apelată, pentru petenta A. a răspuns apărătorul ales, avocat E., consemnându-se că procedură de citare este legal îndeplinită.

În considerarea dispozițiilor art. 278 alin. (2) C. proc. pen.., în vederea îndreptării erorii, părțile pot fi chemate spre a da lămuriri, însă Curtea de Apel București nu a citat toate părțile care au luat parte la judecata în fond și apel a cauzei penale ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016, alegând, în mod imparțial, să o citeze doar pe petenta A., deși obiectul cererii îl privea și pe apelant, producând efecte diametral opuse față de starea de fapt și de drept reținută în cele două faze de judecată ale dosarului mai sus menționat, motiv pentru care s-a apreciat că se impune admiterea apelului, desființarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Raportat la obiectul cererii privind îndreptarea erorii materiale, precum și față de natura juridică a acestei proceduri, apelantul a învederat că prin cererea formulată de petenta A. se tinde la soluționarea în fond a cauzei. Or, prin utilizarea acestui mijloc procesual nu se poate ajunge la modificarea dispozițiilor hotărârii definitive care au intrat în puterea lucrului judecat, nefiind vorba de o eroare materială câtă vreme sentința penală nr. 100/2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, a rămas definitivă prin neapelare, iar sentința penală nr. 74/2015, pronunțată în dosarul penal nr. x/2012, a rămas definitivă tot prin neapelare.

Spre deosebire de erorile de judecată, erorile materiale sunt simple omisiuni sau greșeli strecurate cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale, astfel că ele pot fi îndreptate de instanța care a pronunțat hotărârea judecătorească, însă în prezenta cauză nu ne aflăm în prezenta unei simple omisiuni.

În situația în care în hotărârea judecătorească există erori de judecată, nu simple greșeli minore, strecurate cu ocazia redactării hotărârii, partea nemulțumită de raționamentul instanței de judecată cuprins în considerente sau de soluția pronunțată, trebuie să urmeze căile de atac deschise de lege.

Dimpotrivă, în situația în care hotărârea este afectată de o mică eroare, de redactare, ce nu afectează însă spiritul hotărârii judecătorești și soluția pronunțată, partea ce sesizează o astfel de eroare se adresează instanței care a pronunțat hotărârea, în vederea îndreptării erorii materiale.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.. si art. 6 paragraful 1 C.E.D.O., apelantul a solicitat admiterea apelului, desființarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru asigurarea achitabilității procedurii, prin citarea legală a tuturor părților ce au legătura cu săvârșirea infracțiunii pentru care s-a solicitat îndreptarea erorii materiale.

La momentul dezbaterilor, apărătorul ales al apelantului D. a precizat că nu poate fi vorba de o repunere în termenul de apel, având în vedere dispozițiile art. 410 alin. (3) și art. 409 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., întrucât calea de atac a fost declarată în termen de 10 zile de la momentul luării la cunoștință de încheierea atacată, iar partea justifică un interes în cauză. S-a învederat că partea nu a beneficiat de apărare calificată în cauză, neavând cunoștință de existența acesteia întrucât nu a fost citată.

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că se impune admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București, pentru următoarele motive:

Preliminar, referitor la termenul privind declararea prezentei căi de atac, instanța reține următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 408 C. proc. pen.., "(1) sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. (2) încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel. (3) Apelul declarat împotriva sentinței se socotește făcut și împotriva încheierilor."

Art. 409 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., prevede că poate declara apel orice persoană fizică ori juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanței, în ceea ce privește dispozițiile care au provocat asemenea vătămare, iar potrivit art. 410 alin. (3) C. proc. pen.., pentru persoanele prevăzute la art. 409 alin. (1) lit. f), termenul de apel este de 10 zile și curge de la data la care acestea au aflat despre actul sau măsura care a provocat vătămarea.

Înalta Curte constată că în dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel București, secția a II-a Penală, în care a fost pronunțată încheierea apelată, s-a procedat doar la citarea petentei A., care a fost reprezentată de apărător ales la termenul din 04 aprilie 2024 și i-a fost comunicată acesteia încheierea prin care s-a soluționat cererea privind îndreptarea erorii materiale.

Drept urmare, în condițiile în care petentul D. nu a fost citat în cauză și nu i s-a comunicat încheierea/F din 04 aprilie 2024 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024 (nr. 896/2024), acesta neavând, astfel, cunoștință de existența cererii privind îndreptarea unei erori materiale formulată de petenta A., Înalta Curte constată că prezenta cale de atac a fost formulată în termenul prevăzut de lege.

În continuare, instanța constată că apelantul D. justifică un interes în soluționarea cererii privind îndreptarea unei erori materiale formulată de petenta A., cele dispuse prin încheierea apelată producând efecte și cu privire la apelant.

Referitor la interesul apelantului D., sunt avute în vedere următoarele considerente ale deciziei penale nr. 294/A din 9 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2016:

"Apelanta A. nu este parte vătămată în prezenta cauză ca urmare a comiterii împotriva sa, în mod direct, a infracțiunii de înșelăciune - parte vătămată în acest caz fiind D., cumpărătorul imobilului - apelanta fiind afectată numai de comiterea infracțiunilor de fals (falsificarea actelor de identitate), prezentare sub identitate falsă, participație improprie la fals intelectual (inducerea în eroare a notarului public cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 07.03.2008 încheiat la BNP "F.").

Ca atare, restabilirea situației anterioare în cazul apelantei A. constă în anularea documentelor falsificate în care s-au folosit în mod ilicit datele sale personale, lucru care s-a și realizat.

Restabilirea situației anterioare în cazul apelantei nu trebuie confundată cu restituirea bunului în natură.

Dreptul de proprietate al apelantei nu este și nu poate fi afectat iar referirea sentinței în sensul anulării "contractului de vânzare-cumpărare autentificat în baza încheierii cu nr. 132 din 19.01.2007 a BNPA "B." " respectiv a contractului prin care A. a devenit proprietară, este înțeleasă de către instanța de apel numai în sensul anulării exemplarului falsificat de inculpați după acest contract.

Susținerea apelantei în sensul că din considerentele instanței de fond nu rezultă dacă este vorba de contractul original ori de copia falsificată de inculpați sunt corectă însă nu poate duce la desființarea parțială a sentinței fiind evident că este vorba de o simplă eroare materială a instanței de fond care a uitat să menționeze că ceea ce se anulează este copia falsificată a contractului autentificat sub nr. x din 19.01.2007 a BNPA "B., - așa cum s-a anulat și în celelalte situații similare (a se vedea, de exemplu, fapta descrisă la pct. 11 din starea de fapt)

Nu este vorba de o eroare de judecată, instanța de fond nu a fost investită și nu a analizat operațiunea dobândirii dreptului de proprietate de către apelanta A. (și nici nu avea de ce), astfel că referirea la faptul că ceea ce se anulează este copia falsificată a contractului este îndreptabil prin procedura erorii materiale.

În urma anulării actelor falsificate ce au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 28.03.2008 a BNP "C." încheiat cu D., apelanta rămâne proprietara imobilului respectiv.

Și în acest caz, între respectarea dreptului de proprietate și buna-credință a dobânditorului ulterior instanța trebuie să protejeze dreptul de proprietate."

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca la soluționarea cererii privind îndreptarea erorii materiale formulată de petenta A. să se procedeze și la citarea lui D., în vederea respectării, în privința acestuia din urmă, atât a dreptului la un proces echitabil din perspectiva dreptului la apărare, cât și a dublului grad de jurisdicție care impune o verificare de către instanța de control judiciar a legalității și temeiniciei unei soluții pronunțate de prima instanță.

Având în vedere considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte va admite apelul formulat de apelantul D. împotriva încheierii/F din 04 aprilie 2024 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024 (nr. 896/2024), va desființa încheierea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul formulat de apelantul D. împotriva încheierii/F din 04 aprilie 2024 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024 (nr. 896/2024).

Desființează încheierea atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2024.