ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 16 octombrie 2024

Deliberând asupra admisibilității căii de atac de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 458/A din data de 17.04.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2024, în baza art. 432 C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de contestatorul A. în anularea deciziei penale nr. 74/A din data de 23.01.2024, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că prin cererea înregistrată la data de 23.02.2024 pe rolul Curții de Apel București, secția I Penală sub nr. x/2024, contestatorul condamnat A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 74/A/23.01.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2021, solicitând admiterea contestației și rejudecarea cauzei, apreciind că magistratul care a soluționat cauza, respectiv domnul judecător B., începând cu data de 22.01.2019, nu era judecător al Curții de Apel București deoarece la data menționată, prin hotărârea nr. 100 a Consiliului Superior al Magistraturii, nu a fost respectat art. 44 lit. b) din Legea 242/12.10.2018 ce reglementează condițiile de vechime pentru promovarea în funcția de judecător cu grad de curte de apel. În acest sens, a arătat că articolul 44 lit. b) din Legea 242/12.10.2018 prevedea condiția unei vechimi de 10 ani ca judecător sau procuror pentru promovarea în funcția de judecător la Curtea de Apel și procuror la Parchetul de pe lângă această instanță.

Față de eroarea de judecată foarte gravă, în opinia contestatorului, prin decizia nr. 74A/23.01.2024 din dosarul nr. x/2021, instanța nu s-a pronunțat pe cererea formulată în temeiul art. 386

1

C. proc. pen. și nici pe cererea de recuzare a completului, formulată la data de 22.01.2024. Totodată, cu toate că instanța de control judiciar a admis apelul, nu a respectat principiul neagravării situației în propria cale de atac, dispunând condamnarea.

În drept, au fost invocate disp. art. 426, alin. (1) lit. d) C. proc. pen., art. 281 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 05.04.2024, față de dispozițiile art. 431 rap. la art. 426 C. proc. pen. s-a constatat admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, fiind acordat cuvântul asupra temeiniciei căii de atac și, în subsidiar, în situația admiterii, și asupra apelului.

Procedând la judecarea contestației în anulare după admiterea în principiu a acesteia, potrivit prevederilor art. 432 C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta este nefondată.

Astfel, Curtea a reținut că această cale extraordinară de atac poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale.

În drept, Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 426 lit. d) din C. proc. pen. potrivit cărora împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și susținerile condamnatului, Curtea a constatat faptul că pe calea contestației în anulare, contestatorul-condamnat a invocat că instanța de apel care a pronunțat decizia penală nr. 74/A/23.01.2024, în dosarul nr. x/2021 nu a fost compusă potrivit legii, întrucât din componența completului de judecată a făcut parte un judecător (în speță, domnul judecător B.) care, la momentul transferului la Curtea de Apel București (data transferului fiind 15.02.2019, astfel cum rezultă din Hotărârea nr. 100/22.01.2019 a Consiliului Superior al Magistraturii - dosar), nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 44 lit. b) din Legea 242/12.10.2018 ce reglementează condițiile de vechime pentru promovarea în funcția de judecător cu grad de curte de apel.

În prealabil, Curtea a apreciat că promovarea examenului de dobândire a gradului profesional la o instanță superioară precum și procedura transferului la o altă instanță de judecată reprezintă un aspect administrativ ce nu poate face obiectul analizei în cadrul procesului penal, întrucât verificarea îndeplinirii cerințelor legale și modalitatea de promovare a acestui examen sau de soluționare a cererii de transfer se prezumă că s-au realizat în condiții de legalitate și temeinicie.

În ceea ce privește temeinicia susținerilor contestatorului, Curtea a apreciat că acestea sunt nefondate.

Astfel, s-a constatat că domnul judecător B. a promovat examenul de dobândire a gradului de judecător de Curte de apel la data de 16.09.2018.

În acest sens, s-a notat că dispozițiile arătate de contestatorul-condamnat din Legea nr. 242/12.10.2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor prevedeau la pct. 58 că art. 44 din Legea 303/2004 se modifică și va avea următorul cuprins:

"Pot participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare judecătorii și procurorii care au avut calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani, au funcționat efectiv timp de cel puțin 3 ani la instanța sau parchetul ierarhic inferior celui la care doresc să promoveze și îndeplinesc următoarele condiții minime de vechime:

a).

b) 10 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovare în funcții de judecător de curte de apel și procuror la parchetul de pe lângă aceasta.

Totodată, s-a reținut că disp. art. 110 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cuprinse în Titlul V "Dispoziții tranzitorii și finale", în vigoare la data de 18.10.2018 prevedeau următoarele:

"Judecătorii și procurorii care au dobândit un grad profesional superior ca urmare a concursului de promovare până la data intrării în vigoare a prezentei legi pot fi transferați la instanțele și parchetele superioare".

Ca atare, Curtea a reținut că această normă instituie un caracter derogatoriu, făcând posibil transferul magistraților la instanțe superioare fără îndeplinirea criteriului de vechime în funcția de judecător de 10 ani, sub condiția dobândirii, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004, la data de 18.10.2018, a gradului profesional superior.

Pe cale de consecință, s-a constatat că, prin dobândirea gradului de Curte de apel, de către domnul judecător B., aferent examenului de promovare pe loc susținut la data de 16.09.2018 (promovat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea 242/12.10.2018 și prin care s-a introdus condiția de vechime), dispozițiile art. 110 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, permiteau transferul la instanțele superioare și fără îndeplinirea condiției de 10 ani vechime în funcție.

Referitor la motivele de contestație în anulare prin care contestatorul-condamnat a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la cererea formulată în temeiul art. 386

1

C. proc. pen. și nici cu privire la cererea de recuzare a completului, formulată la data de 22.01.2024, Curtea a apreciat că aspectele invocate nu pot face obiectul contestației în anulare.

Totodată, contestatorul a invocat faptul că, deși a fost admis apelul său, totuși a fost condamnat, fiind încălcat principiul neagravării situației în propriul apel.

Curtea a avut în vedere disp. art. 430 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată (art. 430 alin. (1) C. proc. civ.).

S-a reținut că a dispune în sens contrar, ar însemna înlăturarea autorității de lucru judecat pentru o hotărâre penală definitivă care își produce efectele, ceea ce este în contradicție cu voința legiuitorului care a consacrat calea extraordinară de atac a contestației în anulare pentru aspecte de procedură, cât și cu principiul securității raporturilor juridice.

Întrucât decizia pronunțată este legală și temeinică deoarece, astfel cum s-a arătat, instanța de apel a fost compusă potrivit legii, Curtea a constatat că nu poate reanaliza fondul cauzei, hotărârea având autoritate de lucru judecat.

Totodată, Curtea de Apel, prin încheierea din data de 07 iunie 2024, în baza art. 278 C. proc. pen. a admis sesizarea din oficiu de îndreptare a erorii materiale și, în consecință, a îndreptat eroarea materială strecurată în cuprinsul minutei decizie penale nr. 458/17.04.2024, pronunțate în dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel București, secția I Penală în sensul consemnării corecte a decizie penale obiect al contestației în anulare, respectiv decizia penală nr. 74/A din data de 23.01.2024, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021, în loc de decizia penală nr. 212/A din data de 27.02.2024, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția I penală cum din eroare s-a consemnat.

Împotriva deciziei penale nr. 458/A din data de 17.04.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, la data de 11 iunie 2024 precum și împotriva încheierii din data de 07 iunie 2024 de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul deciziei anterior menționate, a formulat "contestație" contestatorul A..

În cuprinsul motivelor scrise, contestatorul a susținut, în esență, că, la data de 08.03.2024, pe portalul Curții de Apel București a fost înregistrat dosarul nr. x/2024, având ca obiect contestație în anulare - apel, contrar cererii formulate de acesta, având ca obiect contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

A susținut că, la data de 06.03.2024, a formulat cerere în temeiul art. 356 alin. (3) C. proc. pen., cerere care a avut ca obiect contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. iar la data de 17.04.2024, instanța s-a pronunțat în baza art. 432 C. proc. pen., dispoziție legală care reglementează procedura de judecare a contestației în anulare.

În continuare, a susținut că dosarul nr. x/2024, care a fost soluționat prin decizia nr. 212/A/27.02.2024, are ca obiect contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 C. proc. pen. - lămurire dispozitiv - și anume stabilirea competenței prin raportare la sesizarea din oficiu și nicidecum ca urmare a unei cereri făcute de către acesta.

Pe cale de consecință, a solicitat, în temeiul art. 425

1

, alin. (7), paragraful 2 C. proc. pen., desființarea hotărârii nr. 458/2024 din data de 17.04.2024, dar și a încheierii din data de 07.06.2024, prin care a fost îndreptată eroarea materială.

Totodată, la data de 15.10.2024, contestatorul A. a transmis la dosar note scrise în cuprinsul cărora a solicitat admiterea contestației în anulare în temeiul art. 426 alin. (1) lit. a), b), d), e) și f) C. proc. pen. formulată împotriva deciziei nr. 74/2024 din data de 23.01.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel București susținând, în esență, că decizia nr. 74/2024 nu a rămas definitivă la data de 30.09.2024, întrucât decizia rămâne definitivă numai prin aplicarea art. 552 C. proc. pen., raportat la art. 406 și art. 407 C. proc. pen.

La termenul fixat, 16 octombrie 2024, reprezentantul Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea căii de atac, concluziile acestuia fiind fidel redate în practicaua prezentei hotărâri.

*************************************************************

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că obiectul prezentei căi de atac îl constituie decizia penală nr. 458/A din data de 17.04.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, prin care, în baza art. 432 C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de contestatorul A. în anularea deciziei penale nr. 74/A din data de 23.01.2024, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021.

Această hotărâre, fiind pronunțată în calea de atac a contestației în anulare prev. de art. 426 C. proc. pen., raportat la art. 432 alin. (4) C. proc. pen., este definitivă.

Astfel, potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen., sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Totodată, Înalta Curte constată că, deși contestatorul susține în cuprinsul motivelor scrise că, în realitate, a declarat contestație la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. iar instanța de fond, în mod greșit, a soluționat cauza în baza dispozițiilor legale care reglementează contestația în anulare, Înalta Curte constată că obiectul cauzei a fost stabilit de către Curtea de Apel București prin raportare la cererea petentului. Astfel, la dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel, contestatorul menționează în mod expres:

"anexez completările la contestația în anulare dosar x/2024 și în dosarul x/2024, având același obiect" (cerere din data de 04 aprilie 2024), "anexez partea a II-a a completărilor la contestația în anulare dosar x/2024 și în dosarul x/2024, având același obiect" (cerere din data de 04 aprilie 2024).

Criticile contestatorului (prin care se invocă cazuri de contestație în anulare) formulate în cuprinsul notelor scrise transmise la dosar la data de 15.10.2024 privesc decizia penală nr. 74/A din data de 23.01.2024, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021, însă, obiectul prezentei cauze îl constituie calea de atac formulată împotriva deciziei penale nr. 458/A din data de 17.04.2024 prin care a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de contestator în anularea deciziei penale nr. 74/A.

Pentru considerentele prezentate, constatând că, în speță, contestatorul condamnat A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 432 alin. (4) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată de acesta.

În consecință, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva deciziei penale nr. 458/A din data de 17.04.2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2024.