ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2276/2024

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea privind ordonanța de plată înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung la 19.09.2023, creditoarea SALF S.R.L. a chemat în judecată debitoarea A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.776,55 RON, reprezentând debit restant.

Prin sentința civilă nr. 934/2024 din 20.03.2024, Judecătoria Câmpulung a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

Pentru a hotărî astfel, a evocat incidența art. 1.016 și art. 107 alin. (1) C. proc. civ. și a reținut că sediul debitoarei este situat în comuna Hulubești, Sat Hulubești nr. 162, Județul Dâmbovița, care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Găești.

Prin sentința civilă nr. 1641/2024 din 24.09.2024, Judecătoria Găești a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că în cauză competența teritorială nu era una exclusivă, ci era dată de regula generală în materia competenței teritoriale, înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care stabilește că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în circumscripția căreia își are sediul pârâtul, norma instituind o competență teritorială de ordine privată, conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ.

Instanța a constatat, de asemenea, că excepția necompetenței teritoriale de ordine privată a fost invocată de către instanța inițial sesizată din oficiu, cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., precum și faptul că, prin cererea sa, creditoarea a indicat expres faptul că părțile au convenit, prin clauza de la art. 32 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/11.09.2019, ca litigiile ce s-ar putea ivi în legătură cu acest contract să fie soluționate de instanța competentă de la sediul sau punctul de lucru al vânzătoarei, acesta aflându-se în Câmpulung.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 07.11.2024.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Instanța a fost învestită cu o cerere privind ordonanța de plată, prin care creditoarea SALF S.R.L. a chemat în judecată pe debitoarea A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.776,55 RON, reprezentând debit restant.

Potrivit art. 1.016 C. proc. civ., "(...) creditorul poate introduce cererea la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei de la prima instanță", iar conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Astfel, având în vedere obiectul cererii, aceasta nu atrăgea incidența unor norme de competență teritorială exclusivă, iar în prezența unor reguli dispozitive, excepția necompetenței teritoriale relative poate fi invocată numai de pârât, în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. în lipsa unei manifestări procesuale din partea pârâtului, instanța nu se poate dezînvesti pentru acest motiv.

În procesul de față, debitoarea nu a depus întâmpinare, conform art. 1.019 alin. (3) C. proc. civ., și nu a invocat o atare excepție.

Față de impedimentul legal ce opera cu privire la instanța învestită cu soluționarea cauzei, care nu era abilitată să invoce din oficiu necompetența de ordine privată, competența ratione personae vel loci s-a fixat în favoarea acesteia, iar orice altă instanță a devenit necompetentă.

În plus, creditoarea a subliniat că sesizarea Judecătoriei Câmpulung s-a realizat în conformitate cu art. 32 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/11.09.2019, potrivit căreia "Litigiile care s-ar putea ivi în legătură cu prezentul contract (...) vor fi deferite spre soluționare instanței competente de la sediul sau punctul de lucru al vânzătorului (...)"; în susținerea acestei opțiuni, creditoarea a indicat că are sediul în Câmpulung, care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Câmpulung, justificând astfel alegerea instanței sesizate.

Așa fiind, pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2024.