ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1448/2024

Ședința publică din data de 23 mai 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Liești la data de 16 februarie 2023 sub nr. x/2023, formulată în procedura specială a cererilor cu valoare redusă, reglementată de art. 1025 și următoarele din C. proc. civ., reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige la plata sumei de 1158,79 RON reprezentând debit principal, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 790 din 07 iunie 2023, Judecătoria Liești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bîrlad, reținând că, în raport de calitățile părților de consumator, respectiv de profesionist, conform art. 2 pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 21/1992 și art. 3 alin. (2) și alin. (3) din C. civ., în temeiul prevederilor art. 121 din C. proc. civ., competența teritorială aparține judecătoriei în circumscripția căreia domiciliază pârâta; cum pârâta domiciliază în jud. Vaslui, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Bârlad.

Prin sentința civilă nr. 357/2024 din 29 februarie 2024, Judecătoria Bârlad a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Liești, reținând că adresa în raport de care se impune a fi stabilită competența teritorială a instanței este cea menționată în cuprinsul întâmpinării formulate de către pârâtă.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Bărlad a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Liești, reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța cu soluționarea unei cereri de valoare redusă.

Potrivit dispozițiilor art. 1027 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.

Potrivit art. 1028 alin. (1) C. proc. civ., competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei. Alin. (2) al aceluiași text de lege prevede: competența teritorială în cazul unor astfel de cereri se stabilește potrivit dreptului comun.

Referitor la normele de competență de drept comun aplicabile cauzei, se reține că reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 1158,79 RON reprezentând debit principal.

Creanța reclamantei provine din serviciile oferite pârâtei și neachitate de către aceasta, raporturile juridice deduse judecății fiind acelea dintre un profesionist și un consumator.

În aceste coordonate, astfel cum au reținut și instanțele aflate în conflict, devin aplicabile dispozițiile art. 121 C. proc. civ., ce instituie un caz de competență teritorială exclusivă:

"cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului."

Chestiunea de drept care a determinat însă ivirea prezentului conflict de competență privește interpretarea diferită pe care instanțele de judecată aflate în conflict au dat-o noțiunii de domiciliu.

Noțiunea de domiciliu este definită de dispozițiile art. 87 din C. civ., potrivit cărora "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală". În același sens, al locuinței declarate ca locuință principală, a fost modificată și norma ce definește noțiunea de domiciliu din O.U.G. nr. 97/2005, republicată, privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români (art. 27 alin. (1) - "Domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuința principală").

De asemenea, art. 91 din același cod prevede că "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.".

Înalta Curte reține că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este astfel definit în vederea exercitării drepturilor și libertăților civile ale persoanei fizice.

În plan procesual-civil însă, din rațiuni care țin de verificarea și informarea efectivă a părților cu privire la existența și desfășurarea procesului, înțeleasă ca o condiție a dreptului la un proces echitabil, interesează domiciliul ca situație de fapt, astfel că dovada acestuia se poate face, în principiu, prin orice mijloc de probă, pentru ca, într-adevăr, să se poată stabili în mod real localitatea unde persoana fizică își are locuința efectivă, care, uneori, poate fi și într-o altă localitate decât aceea menționată în actul de identitate.

În speță, Înalta Curte constată însă că pârâta nu domiciliază efectiv la adresa din evidențele Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, ci locuiește, în realitate, la adresa din sat Călmățui, str. x, comuna Grivița, județul Galați, aspect relevat prin întâmpinarea formulată în cauză și de faptul că procedura de citare și/sau comunicare cu pârâta a fost legal îndeplinită la adresa din Galați.

Prin urmare, se reține că, la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, mențiunile cuprinse în cartea de identitate a pârâtei nu corespund cu locuința efectivă a acesteia.

În consecință, în raport de dispozițiile art. 121 C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile legale mai sus-menționate, precum și cu situația de fapt ce rezultă din actele procedurale și înscrisurile de la dosar, se constată că domiciliul de fapt al pârâtei este în municipiul Galați, sat Călmățui, comuna Grivița, unitate administrativ-teritorială aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Liești

În concluzie, față de cele sus-menționate, Înalta Curte constată că revine Judecătoriei Liești competența teritorială de soluționare a prezentei cauze.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Liești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Liești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2024.