ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2259/2024

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2024

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 24.12.2021, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare, solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 269.934,90 RON, reprezentând contravaloarea unor lucrări executate parțial până la 16.08.2021, și a sumei de 85.298,63 RON, cu titlu de prejudiciu; în subsidiar, a cerut ca pârâta să fie obligată la plata contravalorii lucrărilor executate parțial până la 16.08.2021, apreciind că această sumă reprezintă o îmbogățire fără justă cauză, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3118/12.12.2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe civile, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1814/27.11.2023, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii civile, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

În motivarea recursului, după ce a redat situația de fapt, aceasta a susținut că instanța de apel a depășit limitele învestirii, nejudecând ceea ce i s-a cerut, deoarece a pornit de la mai multe premise eronate care excedează cadrului procesual stabilit.

Recurenta a subliniat că acțiunea sa a vizat exclusiv plata contravalorii lucrărilor parțial executate până la 16.08.2021, precum și reconsiderarea valorii lucrărilor neexecutate și recalcularea garanției de bună execuție; în acest sens, a arătat că nu a susținut niciodată că lucrările aferente contractului ar fi fost realizate în întregime și că nici pârâta nu a ridicat astfel de apărări.

Potrivit recurentei, instanța de apel, la fel ca și tribunalul, nu a analizat problema de drept cu care a fost învestită prin acțiune, ci a analizat dacă A. poate fi sau nu exonerată de răspundere contractuală pentru neexecutarea în întregime a contractului, în condițiile în care intimata nu a formulat o astfel de solicitare. Prin urmare, instanțele au conchis eronat că A. ar fi în culpă întrucât nu și-ar fi executat obligațiile contractuale și, prin urmare, nu ar fi îndrituită la despăgubirile privind contravaloarea lucrărilor realizate parțial până la 16.08.2021, nici pe tărâm contractual, nici pe tărâm delictual.

De asemenea, recurenta a susținut că sunt întrunite toate condițiile angajării răspunderii civile contractuale ale intimatei în neîndeplinirea obligației de plată a facturii restante, afirmație în sprijinul căreia a detaliat pe larg argumentele care conduc la existența faptei ilicite, a prejudiciului suferit, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

La 12.07.2024, intimata a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția netimbrării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248, raportat la art. 24, coroborat cu art. 32 și cu art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, reține următoarele:

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, "Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență".

Dispozițiile art. 32 din aceeași ordonanță stabilesc că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege, iar art. 33 alin. (1) statuează că acestea se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ..", iar la alin. (2) se prevede că "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

Pe de altă parte, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În speță, în etapa regularizării, constatându-se că recursul nu este timbrat, s-a stabilit în sarcina recurentei obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4.657,66 RON, conform art. 24 alin. (1) și (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

Astfel, recurentei i s-a pus în vedere să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul datorat, sub sancțiunea anulării cererii, potrivit dovezii de înmânare a adresei ce i-a fost comunicată la 04.07.2024, măsură asupra căreia nu s-a conformat.

Prin urmare, având în vedere faptul că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de timbrare ce îi revenea și că nu operează scutirea legală - personală sau obiectivă - de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor art. 32 și art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și ale art. 197 C. proc. civ., în sensul anulării ca netimbrată a cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1814/27.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2024.