ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 888/2022

Ședința publică din data de 12 aprilie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1270, art. 1350, art. 1349-1396 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 2381 din data de 26.11.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Prin încheierea din 2 iulie 2021 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de recuzare a domnilor judecători C. și D., formulată de apelanta-reclamantă A. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 1165 din 5 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă.

În ceea ce privește recursul formulat împotriva încheierii din 2 iulie 2021 privind soluționarea cererii de recuzare, recurenta a arătat că această încheiere este nelegală întrucât în mod greșit instanța de apel a reținut că respingerea probelor solicitate nu poate conduce la imparțialitatea completului.

Recurenta arată că, prin respingerea probatoriului propus, au fost încălcate dispozițiile art. 476 din C. proc. civ. privind caracterul devolutiv al apelului.

Referitor la recursul formulat împotriva deciziei nr. 1165 din 5 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, recurenta susține că nelegalitatea deciziei vizează critici care au făcut și obiectul apelului.

Aceste critici se referă la faptul că intimata a apreciat eronat asupra creanței reclamantei față de dispozițiile Legii nr. 85/2014, dar și că prima instanță nu a motivat neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile contractuale, dând eficiență numai apărărilor pârâtei, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 211, art. 237 alin. (1) pct. 7, art. 254 alin. (2) pct. 2, art. 297, art. 298 și art. 169 C. proc. civ.

Recurenta susține că instanța de apel a reținut că, din adresele nr. x din 24 07.2015 și 130 din 27.082015, rezultă că au fost efectuate de către recurentă lucrări, însă nu au fost finalizate și că toate apărările intimatei demonstrează în realitate efectuarea lucrărilor, care nu au fost achitate de intimată.

De asemenea, s-a mai arătat că instanța de apel a reținut în mod contradictoriu că reclamanta nu a făcut nicio dovadă a executării lucrărilor asumate prin contractul de antrepriză.

Recurenta menționează că prima instanță a respins prin încheierea din 27.11.2018 probele suplimentare rezultate din dezbateri, iar criticile formulate în apel au fost respinse ca neconcludente, instanța de apel apreciind că atestarea lucrărilor în valoare de 201.299,83 RON, conform Raportului de expertiză, trebuie coroborate si cu alte prevederi contractuale.

Potrivit recurentei, niciuna dintre instanțe nu s-a pronunțat asupra îmbogățirii fără just temei a intimatei cu suma de 201.299,83 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate, de care a beneficiat direct.

Recurenta susține că au fost încălcate dispozițiile art. 293 din C. proc. civ., referitor la depunerea înscrisurilor deținute de intimată, respectiv Procese-verbale de recepție predate și nerestituite în mai 2015, conform corespondenței din perioada mai 2015- iunie 2016.

La 22 octombrie 2021 intimata Hidroconstructia S.A. București a depus întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului.

La 15 noiembrie 2021 recurenta A. S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă, la data de 9 septembrie 2021.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, cu mențiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă acestea nu au exercitat acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 14 aprilie 2022.

La termenul din 14 aprilie 2022, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare excepția nulității, invocată de intimată, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, "sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Recursul fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond, în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel, este necesar ca acesta să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege.

Referitor la criticile privind nelegalitatea încheierii din 2 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, Înalta Curte reține următoarele considerente:

În cauză, se constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, este invocat formal de recurentă întrucât nu sunt indicate normele de drept material aplicate ori interpretate greșit de către instanța de apel.

În cauză, se constată că prin încheierea recurată s-a respins cererea de recuzare întemeiată pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. cu motivarea că respingerea unei probe este rezultatul unei deliberări prin raportare la prevederile art. 255 și art. 257 Cod procedură civilă iar modalitatea în care completul a dispus nu oferă indicii care să susțină îndoiala privind imparțialitatea completului de judecată.

Potrivit recurentei instanța de apel a reținut greșit că prin respingerea probelor solicitate nu este încălcată imparțialitatea completului de judecată, întrucât prin modul de deliberare asupra probatoriilor solicitate a avut o atitudine favorabilă intimatei. De asemenea, a susținut recurenta că prin respingerea probelor solicitate s-au încălcat dispozițiile art. 476 C. proc. civ. privind caracterul devolutiv al apelului.

Înalta Curte constată că recurenta nu indică norma legală încălcată sau aplicată greșit de instanța de apel prin soluția de respingere a cererii de recuzare a completului de judecată, prin raportare la cazul de incompatibilitate prevăzut la art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Nemulțumirea recurentei privind respingerea probelor solicitate nu reprezintă o critică de nelegalitate a încheierii recurate în sensul prevăzut de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ci vizează aspecte de netemeinicie care nu poate forma obiectului controlului de legalitate al instanței de recurs.

Prin urmare, criticile formulate de recurentă trebuie să vizeze argumentele reținute de instanța de apel în justificarea soluției de respingere a cererii de recuzare, cu referire la aspectele de nelegalitate constatate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În consecință, se constată că recurenta nu a indicat în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute expres și limitativ în art. 488 alin. (1) C. proc. civ., respectiv ce dispoziții legale au fost încălcate de către instanța de prim control judiciar prin respingerea cererii de recuzare a completului de judecată și nici nu au fost identificate motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod.

În ceea ce privește criticile de nelegalitatea a deciziei civile nr. 1165 din 5 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, Înalta Curte reține următoarele considerente:

Motivul de casare invocat de recurentă, prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., presupune relevarea normelor de drept material care au fost încălcate sau aplicate greșit de instanța de apel.

Verificând argumentele recurentei privind aprecierea creanței invocate prin raportare la dispozițiile Legii nr. 85/2014, nemotivarea de către prima instanță a neîndeplinirii condițiilor răspunderii civile contractuale, încălcarea dispozițiilor art. 211, art. 237 alin. (1) pct. 7, art. 254 alin. (2) pct. 2, art. 297, art. 298 și art. 169 C. proc. civ. și cele privind îmbogățirea fără just temei a intimatei cu suma de 201.299,83 RON, se constată că acestea reprezintă de fapt o reluare a criticilor din calea de atac devolutivă, care au primit o dezlegare de la instanța de prim control judiciar.

Astfel, instanța de apel, confirmând sentința primei instanțe, a reținut că tribunalul și-a expus raționamentul juridic și a răspuns aspectelor de fapt și de drept supuse dezbaterii judiciare, a analizat condițiile răspunderii civile contractuale, reținând că apelanta-reclamantă nu a făcut nicio dovadă că a executat lucrările asumate prin contractul de subantrepriză iar realizarea parțială a lucrărilor nu o poate îndreptăți la contravaloarea acestora atât timp cât calitatea și conformitatea acestora nu a fost confirmată în prealabil de inginer și antreprenorul general. Referitor la criticile privind încuviințarea probei testimoniale și suplimentarea probei cu înscrisuri, instanța de apel a reținut că în mod corect prima instanță le-a respins ca nefiind concludente pentru soluționarea cauzei.

De asemenea, instanța de apel a reținut că și critica referitoare la constatarea unui drept de creanță împotriva apelantei nu este fondată întrucât prima instanță nu a făcut nicio referire în acest sens.

Referitor la criticile privind îmbogățirea fără justă cauză a intimatei pentru lucrările efectuate și pentru care nu au fost depuse procesele-verbale de recepție semnate, în decizia recurată se reține că instanța de fond în mod corect a reținut că acestea nu au fost întocmite, fiind însă depuse la dosar situația plăților efectuate și graficul de execuție a lucrărilor.

Astfel, reiterarea prin recurs a criticilor din apel privind creanța reclamantei, îndeplinirea condițiilor răspunderii contractuale, încuviințarea și administrarea probelor și îmbogățirea fără just temei a intimatei, au primit o dezlegare din partea instanței de apel în sensul celor evocate, și nu reprezintă o motivare a recursului potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu sunt relevate critici de nelegalitate punctuale ale hotărârii atacate, prin evocarea greșelilor de judecată săvârșite de instanța de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, de strictă interpretare.

De asemenea, criticile privind dovedirea efectuării lucrărilor neachitate de intimata prin adresele nr. x din 24 07.2015 și 130 din 27.082015 și prin raportul de expertiză, nu sunt veritabile critici de nelegalitate ale hotărârii atacate, deoarece nu critică argumentele reținute de instanța de apel, ci se rezumă la a reitera motivele din apel.

Mai mult, aceste criticile nu reprezintă altceva decât trimiteri la situația de fapt și o reinterpretare a probelor administrate de instanțele de fond, aspecte de netemeinicie care nu pot forma obiectului controlului de legalitate al instanței de recurs.

Criticile recurentei privind încălcarea dispozițiilor art. 293 C. proc. civ. privind înscrisurile deținute de intimată constând în procesele-verbale de recepție a lucrărilor, nu vor fi analizate întrucât sunt invocate direct în recurs, cu încălcarea dispozițiilor art. 488 alin. (2) Cod procedură civilă.

Prin urmare, criticile formulate de recurentă trebuie să vizeze argumentele reținute de instanța de apel în justificarea soluției de respingere a apelului pârâtei, cu referire la aspectele de nelegalitate constatate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora "recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Trebuie subliniat că în calea extraordinară de atac a recursului, nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiectul judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel, sub aspectul nerespectării regulilor de drept.

În consecință, criticile recurentei privind decizia recurată nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu sunt relevate normele de drept material aplicate sau interpretate greșit de instanța de apel în soluția de respingere a apelului reclamantei.

În concluzie, Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în ce constă nelegalitatea încheierii și hotărârii recurate din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute expres și limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu au fost identificate motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancțiunea nulității recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. B., împotriva încheierii din 2 iulie 2021 și a deciziei civile nr. 1165 din 5 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. B., împotriva încheierii din 2 iulie 2021 și a deciziei civile nr. 1165 din 5 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 aprilie 2022.