ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1842/2022

Ședința publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 23 iulie 2015 sub nr. x/2015, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat să fie obligată pârâta să execute obligația contractuală de plată a sumei de 232.372,36 RON, debit reprezentând contravaloarea costurilor de întreținere și exploatare a C.., în procent de 50%, costurile privind consumul de apă și energie electrică ce-i revin pârâtei conform convenției autentificate cu nr. x din 27 mai 2010 de BNP D., aferente perioadei mai 2013 - iunie 2015, precum și să fie obligată pârâta la plata penalităților de întârziere calculate de la scadența sumelor de plată până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.

Prin precizările depuse la data de 17 noiembrie 2015, reclamanta A. S.A. arată că și-a majorat valoarea obiectului primului capăt de cerere la valoarea de 266.406,60 RON, cu valoarea de 34.034,24 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de mentenanță și salariile personalului în procent de 50%, contravaloarea consumului de apă și energie electrică, furnizate către pârâtă pentru perioada 1 iulie – 1 noiembrie 2015, devenite scadente.

Prin sentința civilă nr. 7254/2016 din 17 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2015 s-a admis cererea reclamantei A. S.A. și a fost obligată pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 266.406,60 RON, reprezentând 50% din contravaloarea costurilor de întreținere și exploatare C. și contravaloare consum de apă și energie electrică, aferente perioadei mai 2013-01.11.2015, suma de 19.279,95 RON, cu titlu de penalități de întârziere, precum și suma de 7.338 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 145A/2018 din 19 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 7254 din 17 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2015

Împotriva deciziei civile nr. 145A/2018 din 19 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă a declarat recurs pârâta B. S.R.L..

Prin memoriul de recurs, pârâta B. S.R.L. a solicitat în principal, casarea deciziei atacate, precum și a încheierii din 19 ianuarie 2018, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea suplimentarii probatoriului cu o expertiză tehnică specialitatea resurse umane, precum și specialitatea organizării activităților de exploatare și mentenanță ale construcțiilor și instalațiilor, iar în subsidiar, casarea deciziei atacate și cu ocazia rejudecării respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susține recurenta, sunt aplicabile în cauză, întrucât de apel a respins administrarea probei cu expertiză de specialitate ca neutilă cauzei, deși obiectul apelului său viza tocmai lipsa de transparență în ceea ce privește modalitatea de calcul a costurilor aferente salariaților reclamantei însărcinați cu supravegherea C. și neclaritatea modului de calcul al penalităților de întârziere, în cuantum de 15.333 RON, aferente acestor remunerații pentru perioada mai 2013 - iunie 2015.

Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, este aplicabil în opinia recurentului, întrucât instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 969 si 970 alin. (1) C. civ. din 1864.

Tot în cadrul acestui motiv de recurs, recurenta consideră că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 420 și 431 alin. (2) C. proc. civ., întrucât instanța a apreciat că apărările recurentei, urmează a fi înlăturate față de considerentele sentinței civile nr. 3448/17 iunie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014, care se impune cu putere de lucru judecat în prezenta cauză, aspect din care rezultă că instanța a reținut și valorificat concluziile expertizei în specialitatea instalații pentru construcții efectuată în cauza respectivă, potrivit cărora, operațiile propriu-zise de exploatare a C. necesită alocarea de resurse umane la nivelul a 2-3 persoane pe fiecare tură, aflate permanent în instalații.

Deși instanța de apel a considerat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 430 alin. (2) C. proc. civ., recurenta solicită instanței de recurs să observe că litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2014 a vizat cu totul un alt obiect, respectiv restituirea unei sumei de bani cu titlu de plată nedatorată și constatarea inexistentei dreptului reclamantei de a pretinde o suma mai mare de 3200 RON/lună, cu titlu de cost de întreținere și administrare a C. și cu personalul, iar cel de-al doilea dosar a vizat obligarea recurentei la achitarea unor sume de bani reprezentând costuri de întreținere și mentenanța a C..

O altă critică a recurentei vizează greșita aplicare a dispozițiilor art. 663 alin. (2) C. proc. civ., întrucât instanța de apel, în mod nelegal a respins apărările sale referitoare la neîndeplinirea în cauză a cerințelor evocate, creanța reclamantei nefiind certă, lichidă și exigibilă.

Prin întâmpinarea depusă la data de 25 aprilie 2018, intimata-reclamantă A. S.A. a solicitat respingerea recursului și menținerea soluției instanței de apel ca fiind legală și temeinică.

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată, depus la data de 17 mai 2018, recurenta-pârâtă B. S.R.L. a solicitat înlăturarea susținerilor intimatei ca fiind nefondate și admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a reținut că recursul este inadmisibil, decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nefiind incidentă în acuză.

Prin încheierea din 20 iunie 2018, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a formulat punct de vedere prin care a învederat inadmisibilitatea recursului raportat la data introducerii acțiunii.

Recurenta-pârâtă a formulat punct de vedere învederând admisibilitatea recursului.

Prin cererea depusă la dosar la data de 18.07.2018 recurenta-pârâtă a formulat excepția de neconstituționalitate a art. 521 alin. (3) și a art. 27 C. proc. civ. prin raportare la Decizia nr. 52/2018 pronunțată la data de 18.06.2018 de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin încheierea din data de 27 septembrie 2018 a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentă și, totodată, a fost suspendată judecata recursului, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 752 din 4 noiembrie 2021, a fost respinsă ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a art. 27 C. proc. civ. în interpretarea Deciziei nr. 52/2018 pronunțată la data de 18.06.2018 de Înalta Curte de Casație și Justiție. Totodată, a fost respinsă ca inadmisibilă și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, precum și a prevederilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ.

La termenul din 29 septembrie 2022, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a reținut următoarele:

Înalta Curte reține că hotărârea atacată a fost pronunțată într-o cerere evaluabilă în bani, prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să execute obligația contractuală de plată a sumei de 266.406,60 RON, reprezentând 50% din contravaloarea costurilor de întreținere și exploatare C..

În raport cu acest aspect, recursul este inadmisibil având în vedere că pricina privește o cerere evaluabilă în bani, valoarea pretențiilor în litigiu situându-se sub pragul valoric de 1.000.000 RON.

Aceasta deoarece, relevanță în stabilirea regimului juridic al căilor de atac aplicabil speței are valoarea contractului de credit ipotecar, ea însăși fiind sub plafonul de 1.000.000 RON necesar pentru exercitarea căii de atac a recursului.

Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 își produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispozițiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora: "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". În schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanței de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Astfel, în sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanță, astfel încât suprimarea sau recunoașterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condițiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare și a cerințelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanțelor judecătorești.

Tot în același context, se reține și incidența dispozițiilor privind legea aplicabilă proceselor noi, respectiv art. 24 C. proc. civ., potrivit căruia: "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestea în vigoare".

Prin urmare, modificarea dispozițiilor art. XVIII alin. (2) C. proc. civ., prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanțelor judecătorești înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curții Constituționale) sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare.

Din prevederile textului constituțional rezultă că efectul declarării neconstituționalității unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenței acesteia, decizia Curții Constituționale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituțională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situațiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituțională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanței de contencios constituțional "constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor".

Sunt aplicabile dispozițiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Cum, în speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 23 iulie 2015, așadar, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula, potrivit căreia, hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condițiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condițiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispozițiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influențeze.

În consecință, Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu este incidență în cauza de față, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, având în vedere data declanșării procesului.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă E. S.R.L. (succesoarea în drepturi și obligații a B. S.R.L.) împotriva deciziei civile nr. 145A/2018 din 19 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă E. S.R.L. (succesoarea în drepturi și obligații a B. S.R.L.) împotriva deciziei civile nr. 145A/2018 din 19 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.A.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2022.