ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1970/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1970/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 31 octombrie 2024
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 6 iulie 2021 pe rolul Judecătoriei Iași, secția civilă, sub nr. x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună asupra următoarelor capete de cerere:
- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4.919,40 RON, reținută abuziv prin poprire.
- aplicarea penalizărilor de 0,1% pe zi de întârziere din suma datorată de la data promovării acțiunii și până la momentul restituirii efective.
Prin sentința civilă nr. 1087/2022 din 9 februarie 2022, pronunțată de Judecătoria Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 8909/2019 din 29 iulie 2019, pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr. x/2018 față de cauza dedusă judecății; s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. PRIN B. S.R.L., ca fiind sub autoritate de lucru judecat; s-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Iași, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 1451/2023 din 7 septembrie 2023, a admis excepția inadmisibilității apelului sub aspectul cererii de obligare la plata sumei de bani în temeiul plății nedatorate și a respins apelul sub acest aspect, ca inadmisibil; a respins apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 1087/2022 din 9 februarie 2022 a Judecătoriei Iași, secția civilă, care a fost păstrată; a respins cererea apelantului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată din apel, ca neîntemeiată.
Prin decizia nr. 62/2024 din 4 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a respins recursul formulat de A. împotriva deciziei civile nr. 1451/2023 din 7 septembrie 2023 a Tribunalului Iași, secția I civilă, hotărâre care a fost menținută.
La data de 22 aprilie 2024 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 62/2024 din 4 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă.
Intimata B. S.A. PRIN B. S.R.L. a transmis la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, fie ca urmare a admiterii excepțiilor invocate, fie ca neîntemeiată; intimata a invocat motive de inadmisibilitate a recursului în interesul legii, excepția netimbrării capătului de cerere cu privire la contractul de cesiune, excepția lipsei de interes în susținerea capătului de cerere referitor la nulitatea contractului de cesiune și excepția lipsei calității procesuale active a recurentului cu privire la capătul de cerere privind nulitatea contractului de cesiune de creanță.
Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare la data de 27 iunie 2024 (conform plicului atașat), prin care a invocat următoarele excepții: excepția lipsei calității de reprezentant și a puterii de reprezentare în fața instanței a intimatei B. S.A., nulitatea întâmpinării pentru lipsa semnatarului cererii, excepția lipsei calității de mandatar a avocatului intimatei și excepția tardivității întâmpinării .
Prin rezoluția din 10 iulie 2024 s-a fixat termen la data de 31 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.
În conformitate cu prevederile art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina calea de atac intitulată "recurs în interesul legii", din perspectiva regimului juridic aplicabil cererii de recurs.
Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul cauzei".
În cauză, recurentul A. supune căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluționată o altă cerere de recurs, în sensul respingerii recursului - hotărâre care, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, este definitivă.
Drept urmare, cum în speță, recursul este exercitat împotriva unei decizii definitive (pronunțate în soluționarea unui alt recurs), prezenta cale de atac apare ca inadmisibilă, fiind un recurs la recurs.
Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. presupune faptul că o "hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta".
Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele anterior expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) din același cod, Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de recurentul A., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 62/2024 din 4 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 octombrie 2024.