ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1940/2024

HOTĂRÂRE

29.10.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1940/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 29 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 13 decembrie 2022 pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă sub nr. x/2022, reclamanții A., B. și C. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării obligarea acestora la plata diferenței dintre sumele achitate cu titlu indemnizații de încadrare prin valorificarea unui coeficient de multiplicare de K19 și suma care ar fi trebuit achitată, prin recalcularea indemnizației de încadrare raportat la un coeficient de multiplicare de Kl 9 fără a se ține cont de plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, pe ultimii 3 ani, calculați de la data depunerii cererii; actualizarea sumelor solicitate cu indicele de inflație; aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată, asupra diferențelor de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței și până la plata efectivă a sumelor cuvenite; obligarea pârâților ca și pe viitor să achite indemnizația de încadrare prin valorificarea unui coeficient de multiplicare de K19, fără să se țină cont de plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, precum și obligarea acestora la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești solicitate.

Prin sentința civilă nr. 2104/2023 din 2 noiembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare, secția competentă pentru soluționarea litigiilor de muncă, în ceea ce privește cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu toți pârâții.

A fost disjunsă cererea formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu toți pârâții, dispunându-se formarea unui dosar separat, pe rolul aceluiași complet.

Totodată, a fost disjunsă cererea formulată de reclamantul C. în contradictoriu cu toți pârâții, dispunându-se formarea unui dosar separat, pe rolul aceluiași complet, cu termen la data de 13.12.2023, în vederea discutării excepției necompetenței teritoriale a instanței.

Prin sentința civilă nr. 36/2024 din 12 ianuarie 2024 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă în dosarul nr. x/2023 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași, ridicată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția competentă pentru soluționarea litigiilor de muncă.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut, în primul rând, în ceea ce privește momentul invocării excepției, că aceasta a fost ridicată din oficiu anterior primului termen la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe și au putut pune concluzii - 18.10.2023, de vreme ce la primul termen de judecată, din 26.04.2023, cauza a fost amânată pentru introducerea în cauză a pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție, procedura nefiind legal îndeplinită cu toate părțile.

De asemenea, s-a constatat că, în raport cu art. 269 alin. (2) din Codul muncii și domiciliul reclamantului, instanța competentă din punct de vedere teritorial este Tribunalul Gorj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la 27.02.2024 sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 1940/2024 din 12 septembrie 2024 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă exceptia necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

De asemenea, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată judecarea cauzei, dispunându-se înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționare.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut, în esență, că verificarea competenței teritoriale de către instanța sesizată s-a efectuat după primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate și puteau pune concluzii, cu nerespectarea dispozițiilor art. 131 C. proc. civ.

Prin urmare, nefiind invocată excepția necompetenței în termenul prescris de lege, s-a apreciat că Tribunalul Iași și-a consolidat competența în mod definitiv.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 07.10.2024 sub același număr.

Înalta Curte, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competență ivit între cele două instanțe, Înalta Curte constată că în prezenta cauză Tribunalul Iași, secția I civilă a fost învestit în cadrul dosarului inițial nr. x/2022 cu soluționarea unui litigiu de muncă, având ca obiect pretenții care vizează drepturi salariale, cererea de chemare în judecată fiind formulată de reclamanții A., B. și C., având funcția de judecători.

Acțiunea formulată în comun prin care reclamanții, în calitate de judecători, pretind angajatorului acordarea unor drepturi salariale, se întemeiază pe aceeași cauză juridică, raporturile juridice deduse judecății fiind similare, motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 59 C. proc. civ., privind coparticiparea procesuală facultativă.

În cauză, se constată că, la termenul din 2 noiembrie 2023, Tribunalul Iași, secția I civilă a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii formulate de reclamanta A., prin raportare la domiciliul acesteia, în favoarea Tribunalului Satu Mare și disjungerea cererilor formulate de ceilalți doi reclamanți, sens în care au fost constituite noi dosare, în dosarul nr. x/2023 reclamant fiind C..

În dosarul nou constituit, la termenul din data de 12 ianuarie 2024, raportat la domiciliul reclamantului, aflat în județul Gorj, Tribunalul Iași, secția Civilă a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, declinând competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Gorj.

Înalta Curte formulează observația că măsura disjungerii, ca măsură de administrare judiciară, pentru a se justifica ulterior măsura declinării competenței de soluționare a raporturilor juridice individuale, nu poate avea drept consecință pierderea competenței instanței inițial învestite, cu ignorarea coparticipării procesuale.

Prin urmare, astfel conturat raportul juridic litigios, Înalta Curte reține că Tribunalul Iași, secția Civilă a fost în mod corect și legal sesizat de reclamanți în conformitate cu dispozițiile art. 116 C. proc. civ., în cauză, luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale neputând să atragă pierderea competenței instanței inițial învestite, cu atât mai mult cu cât nu s-a constatat lipsa coparticipării procesuale.

Față de considerentele anterior expuse, în conformitate dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă.