ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1911/2024

Pretenția dedusă judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 02.09.2022, pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: 1. obligarea pârâtei la plata sumei de 182.000 Euro, echivalentul în RON din ziua plății cu titlu de debit principal, 2. obligarea pârâtei la plata sumei de 20.482 Euro, echivalentul în RON din ziua plății, sumă de bani reprezentată de dobânda contractuală de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere la plata debitului principal și până la data redactării cererii de chemare în judecată, 24.08.2022, 3. obligarea pârâtei la plata dobânzii contractuale de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere de la data formulării cererii de chemare în judecată - 24.08.2022 și până la data plății efective, 4. obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată. Pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate intervenirea rezilierii, prin declarație unilaterală a Contractului de asistență financiară încheiat la data de 24.03.2022.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 1469/C/07.07.2023 pronunțată de Tribunalul Brașov a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta pârâtă reconvențională A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta reclamantă reconvențională S.C. B. S.R.L. și, în consecință: - a fost obligată pârâta reclamantă reconvențională S.C. B. S.R.L. la plata către reclamanta pârâtă reconvențională A. S.R.L. a sumei de 42.000 Euro; - a fost respinsă în rest cererea formulată de către reclamanta pârâtă reconvențională A. S.R.L.; - a fost respinsă cererea reconvențională formulată de către pârâta reclamantă reconvențională S.C. B. S.R.L.; - a fost obligată pârâta reclamantă reconvențională S.C. B. S.R.L. la plata către reclamanta pârâtă reconvențională A. S.R.L. a sumei de 16.207,59 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale; - a fost respinsă cererea pârâtei reclamante reconvențională S.C. B. S.R.L. privind obligarea reclamantei pârâte reconvențională A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea pronunțată în apel Împotriva acestei sentințe civile, au declarat apel principal pârâta-reclamantă reconvențional S.C. B. S.R.L., și apel incident reclamanta-pârâtă reconvențional S.C. A. S.R.L. Prin decizia civilă nr. 2036/A din data de 19 decembrie 2023, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins apelul principal formulat de pârâta -reclamantă reconvenientă S.C. B. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 469/C/07.07.2023 pronunțată de Tribunalul Brașov, ca neîntemeiat și a respins apelul incident formulat de reclamanta-pârâtă reconvenientă A. S.R.L. împotriva aceleiași sentințe, ca neîntemeiat.

Recursul exercitat în cauză Împotriva deciziei civile nr. 2036/A din data de 19 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, la data de 08.02.2024, a declarat recurs pârâta reclamantă S.C. B. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate și în rejudecare, să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată și admiterea cererii reconvenționale formulată. Recurenta pârâtă S.C. B. S.R.L. a reiterat situația de fapt, prezentând scopul pentru care a contractat serviciile societății S.C. A. S.R.L. și modalitatea în care a înțeles să rezilieze contractul de asistență financiară. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a apreciat că raționamentul instanței de apel este vădit eronat, raportat la dispozițiile legale aplicabile în speța pendinte. Astfel, a apreciat că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile contractului de asistență financiară, coroborându-le eronat cu dispozițiile din C. civ. incidente în cauză, raportat la situația de fapt expusă. A precizat recurenta că instanța de apel a reținut incidența art. 1552 alin. (1) din C. civ. și a art. 1523 alin. (2) lit. c) teza finală C. civ., în virtutea acestor aspecte instanța de apel achiesând la opinia instanței de fond și înlăturând susținerile societății recurente din cuprinsul notificării de reziliere, în mod vădit nelegal și netemeinic. Potrivit susținerilor invocate, părțile ar fi avut în vedere termenul de 15.03.2022, până la care partea reclamantă să ofere asistență financiară de specialitate, în vederea contractării unui credit, întrucât contractul de asistență financiară a fost încheiat la 24.03.2022, deci ulterior termenului invocat, însă omisiunea instanței este reprezentată de faptul că termenul limită a suferit o serie de modificări, astfel cum rezultă din actele adiționale depuse la dosarul cauzei la data de 16.05.2023. Recurenta a reiterat că scopul contractului de asistență financiară era acela de a obține finanțarea până la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, dată care în speță a fost prelungită prin actele adiționale ce au fost depuse la dosarul cauzei, până la data de 30.04.2022 și ulterior, până la data de 30.05.2022. De asemenea, recurenta a criticat calificarea dată de către instanțele de fond obligației ca fiind una cu executare succesivă și faptul că notificarea de reziliere unilaterală a contractului de asistență financiară a fost apreciată ca fiind ineficace, contractul nefiind considerat a fi încetat din ființă. În continuare, recurenta a prezentat clauzele prin care s-a stabilit durata de valabilitate a contractului și dispozițiile contractului de asistență financiară privind remunerația stabilită, apreciind raționamentul instanței de apel ca fiind vădit eronat, recurenta pârâtă nedatorând reclamantei suma de 42.000 euro, prin prisma faptului că scopul contractului nu a fost atins. În plus, recurenta a criticat reținerea instanței de apel cu privire la aplicabilitatea disp.art. VI.5. din Contract, susținând că la data contractării cu C. contractul nu mai producea efecte. Față de toate acestea, recurenta pârâtă a solicitat să se constate că aspectele reținute de către instanța de apel sunt bazate pe interpretarea eronată a dispozițiilor legale incidente, prin raportare la situația de fapt expusă, susținută de probatoriul administrat în cauză, sens în care a solicitat admiterea prezentului recurs, astfel cum a fost formulat.

Apărările formulate în cauză La data de, intimații-reclamanți au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului și au solicitat, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 19.02.2024 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fișa Ecris. În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 06.06.2024, s-a fixat termen de judecată la data de 15.10.2024, în ședință publică, cu citarea părților. La termenul din 15.10.2024, după dezbateri contradictorii, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului, amânând pronunțarea, pentru data de 29.10.2024. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului, invocată de intimatul-reclamant A. S.R.L., asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a reținut următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e, precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității". Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Așadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă este sancționată cu anularea recursului. Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că prin cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Se constată că recurenta-pârâtă a indicat formal motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât din expunerea argumentelor evocate rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. Este de amintit că recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului. În acest sens sunt și dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora: "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile". Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar nemulțumirea părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și restabilirea situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport cu dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Împrejurarea că se indică anumite dispoziții reținute de instanța de apel (art. 1552 alin. (1) și art. 1523 alin. (2) lit. c), teza finală C. civ. și dispoziții ale contractului încheiat de părți), fără să se susțină o minimă argumentație în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză. Astfel, argumentele recurentei cu referire la împrejurarea că aspectele reținute de către instanța de apel sunt bazate pe interpretarea eronată a dispozițiilor legale incidente, prin raportare la situația de fapt expusă, susținută de probatoriul administrat în cauză, nu reprezintă critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, iar în lipsa unor argumente care să vizeze considerentele hotărârii atacate, instanța de recurs nu se poate substitui părții, formulând în locul său critici de nelegalitate care să vizeze în mod concret considerentele instanței de apel. În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 489 alin. (2) din același act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2036/A/din 19 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă. Totodată, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 451-453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurenta-pârâtă să plătească, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 8.871,27 RON către intimatul-reclamant A. S.R.L., cheltuieli dovedite a fi efectuate în recurs prin documentele justificative depuse la dosarul de recurs.