ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1903/2024

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă la 30 octombrie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să anuleze decizia nr. R32545 din 29 septembrie 2023, emisă de pârâtă și să o oblige pe aceasta să emită o nouă decizie de pensie pentru limită de vârstă pentru perioada în care reclamanta a avut calitatea de salariat în România, în perioada 15 octombrie 1982-23 aprilie 1990, conform actelor de vechime în muncă și a documentelor existente la dosarul de pensionare și să îi achite reclamantei dreptul de pensie începând cu data formulării cererii, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 221/PI din 20 februarie 2024, Tribunalul Timiș, secția I civilă și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, față de împrejurarea că reclamanta are domiciliul în Germania, nu se poate stabili competența prin aplicarea regulii prevăzute de art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, ci potrivit art. 1.072 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul cărora instanța competentă este Tribunalul București.

Astfel învestit, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 4908 din 26 iunie 2024, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș; constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivarea soluției de declinare, a avut în vedere art. 55 din Decizia nr. 112/2009 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a Regulamentului (CEE) nr. 1.408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1.408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu salariații și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunității, potrivit căruia,,(3) În cazul solicitanților domiciliați pe teritoriul altui stat membru, instanța competentă unde se poate contesta o decizie de admitere sau de respingere a cererii de pensionare emisă de o casă teritorială de pensii este tribunalul din raza teritorială în care se află instituția care a emis respectiva decizie".

În consecință, a stabilit că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și cu faptul că domiciliul reclamantei se află pe teritoriul Germaniei, iar decizia atacată se referă la acordarea unor drepturi de pensie comunitară, Tribunalului Timiș îi revine competența de soluționare a cauzei, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș fiind emitenta deciziei contestate de reclamantă.

Constatând existența conflictului negativ de competență între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ., stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, pentru următoarele considerente:

Este necontestată competența instanțelor române în soluționarea litigiului de asigurări sociale dintre părți și, din perspectiva celei materiale, competența tribunalului.

Potrivit art. 1.072 alin. (1) C. proc. civ., "Când instanțele române sunt competente potrivit dispozițiilor cărții de față, competența se determină conform regulilor din prezentul cod și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale".

Interpretarea acestei dispoziții legale relevă că în cazul în care nu este posibilă stabilirea competenței prin aplicarea regulilor regăsite în legile speciale, în considerarea domiciliului reclamantei situat în străinătate, ea se va determina potrivit regulii de drept comun prevăzute de normele procesuale civile.

Cauza de față are ca obiect contestație formulată de reclamanta, domiciliată în Germania, în condițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva pârâtei Casa de Pensii Timiș, ce are sediul în Timișoara.

În considerarea domiciliului reclamantei din străinătate, fixarea competenței în acord cu normele legale ultim enunțate nu poate fi realizată, în lipsa unui domiciliu în România, instanța română competentă neputând fi determinată.

Prin urmare, la stabilirea competenței trebuie avută în vedere regula de drept comun instituită de art. 107 C. proc. civ., respectiv instanța de la sediul pârâtului.

Așa fiind, reținând că pârâta Casa de Pensii Timiș are sediul în Timișoara, localitate aflată în circumscripția Tribunalului Timiș, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestui tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2024.