ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1840/2024

Ședința publică din data de 15 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 09.12.2022, pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Pensii Publice, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești și Casa Județeană de Pensii Timiș, a solicitat:

- să se constate încetarea calității sale de asigurat al sistemului asigurărilor de sănătate din România, începând cu data de 31.07.2019,

- anularea răspunsului dat de pârâta Casa Națională de Pensii Publice prin adresa nr. x/31.03.2022,

- anularea răspunsului dat de pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești prin Adresa nr. x/25.03.2022,

- obligarea pârâților în solidar, la restituirea către reclamantă a sumelor reținute lunar din pensia acesteia cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, începând cu data de 01.01.2022 și până la soluționarea definitivă a prezentului litigiu, sume ce se solicită a fi reactualizate la data stingerii efective și integrale a debitului,

- obligarea pârâților la plata de daune interese reprezentând dobânzile legale pentru sumele de mai sus, calculate de la momentul încasării fiecărei sume de bani și până la restituirea integrală și efectivă a debitului,

- obligarea pârâților, în solidar, să nu mai rețină în viitor aceste sume, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, precum și

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 704/PI din data de 07.06.2023, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Timiș a reținut că prin cererea introductivă reclamanta a solicitat să se constate că nu mai are calitatea de asigurat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România și restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

Curtea a concluzionat că prezenta acțiune nu are ca obiect drepturi de pensie, indemnizații sau pensii de serviciu prevăzute de legi speciale, astfel că, în cauză, competentă este instanța în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul, în speță Tribunalul București.

Învestit cu soluționarea cauzei după declinare, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a pronunțat sentința civilă nr. 983 din data de 26.02.2024, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat compentența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.

În motivare, s-a reținut că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, și nu a alin. (2) cum a reținut instanța inițială, având în vedere calitatea reclamantei de pensionară, al cărei dosar de pensie este gestionat de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, care este și cea care a reținut și virat contribuția de asigurări sociale de sănătate a cărei restituire în parte se solicită.

Totodată, s-a reținut că, deși, în cauză, sunt formulate mai mute petite, primul având aparența unei cereri în constatare, în esență, aceasta este o acțiune în realizare deoarece se tinde la restituirea unor sume de bani pretins reținute fără temei prin raportare la situația reclamantei.

Astfel, constatarea că reclamanta mai are sau nu statutul de asigurat în sistemul asigurărilor de sănătate din România reprezintă aspectul de drept care stă la baza pretenției de restituie a sumelor pretinse, deci trebuie tranșat de instanță, iar adresele a căror anulare se solicită se circumscriu tot acestei constatări, toate acestea având natura unor cereri mijloc.

Cât privește sumele a căror restituire se solicită, Tribunalul București a reținut că acestea au legătură cu dreptul de pensie care nu se referă doar la stabilire, revizuire, recalculare, ci și la plată, astfel că intră sub incidența art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, textul articolului, prin termenii imperativi pe care îi întrebuințează, instituind în domeniul asigurărilor sociale un caz de competență teritorială exclusivă, și nu alternativă, astfel încât părțile nu au posibilitatea de a stabili competența altei instanțe.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Timiș, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată.

Astfel, Înalta Curte constată că a fost declinată reciproc competența de soluționare a cauzei între Tribunalul Timiș, secția I civilă și Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prima instanță reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, în timp ce Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a stabilit competența de soluționare a pricinii prin raportare la dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

În cauză, prin demersul judiciar inițiat la 09.12.2022, reclamanta A., a solicitat să se constate încetarea calității sale de asigurat al sistemului asigurărilor de sănătate din România, începând cu data de 31.07.2019; anularea răspunsului dat de pârâta Casa Națională de Pensii Publice prin adresa nr. x/31.03.2022; anularea răspunsului dat de pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești prin adresa nr. x/25.03.2022; obligarea pârâților în solidar, la restituirea către reclamantă a sumelor reținute lunar din pensia acesteia cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, începând cu data de 01.01.2022 și până la soluționarea definitivă a prezentului litigiu, sume ce se solicită a fi reactualizate la data stingerii efective și integrale a debitului; obligarea pârâților la plata de daune interese reprezentând dobânzile legale pentru sumele de mai sus, calculate de la momentul încasării fiecărei sume de bani și până la restituirea integrală și efectivă a debitului; obligarea pârâților, în solidar, să nu mai rețină în viitor aceste sume, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 227/2015, O.U.G. nr. 125/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privând Codul fiscal, art. 265 alin. (2) și art. 270 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, O.U.G. nr. 130/2021 și decizia CCR nr. 650/15.12.2022, prin care, începând cu data de 28.12.2022, a fost suspendată aplicarea dispozițiile O.U.G. nr. 130/2021.

În speță, reclamanta se consideră vătămată de reținerea contribuției de asigurări sociale de sănătate, solicitând restituirea sumelor reținute și despăgubiri.

Este necontestat că natura litigiului este de asigurări sociale, obiectul său vizând calitatea reclamantei de asigurat și modalitatea în care a fost stabilită și reținută contribuția la asigurările sociale de sănătate.

Raportat la obiectul litigiului, astfel cum a fost anterior arătat, precum și la faptul că pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș este cea care a reținut și virat contribuția de asigurări sociale de sănătate a cărei restituire în parte se solicită, acțiunea fiind una în realizare, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază competent pentru soluționarea prezentei cauze Tribunalul Timiș, sesizat inițial de către reclamantă.

Potrivit art. 154 din Legea nr. 236/2010, "(1) Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Conform obiectului cererii deduse judecății, se constată că litigiul se referă la recunoașterea unor drepturi de pensie, în contradictoriu cu casa teritorială de pensii.

În aceste condiții, față de dispozițiile legale sus-evocate, de obiectul și părțile procesului, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, astfel încât tribunalul competent să soluționeze cauza în primă instanță este cel în a cărui rază teritorială își are domiciliul reclamanta.

Din actele dosarului a rezultat că reclamanta are domiciliul în municipiul Timișoara, astfel că instanța competentă teritorial este Tribunalul Timiș, secția I civilă, în favoarea căreia, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2024.