ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5556/2023

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 19.12.2022, sub nr. x/2022 reclamantele A., B., C. și D., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Timiș, repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV, pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, din data de 17.12.2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, respectiv:

- obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, rețineri făcute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10 % din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensie și până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexat cu rata inflației (art. 9, alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);

- obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale penalizatoare aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri din pensie și până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 3, alin. (2)-(4) din O.G. nr. 13/2011);

- obligarea pârâților să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensia reclamantului a contribuțiilor sociale de sănătate, de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON, începând cu data pronunțării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004);

- în temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, solicită sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, din 17.12.2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituționalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuțiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, (art. XXIV, pct. ll-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeași Ordonanță, prevederile fiind neconstituționale în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 138 din 22 martie 2023 pronunțată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate; a admis excepția lipsei parțiale de interes și a respins ca lipsite de interes petitele II și IV din acțiunea formulată de reclamantele A., B., C. și D., în ceea ce privește despăgubirile principale, respectiv sumele reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depășește suma lunară de 4.000 RON și obligarea pârâților la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensie.

Totodată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele A., B., C. și D. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Timiș și a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș la plata către reclamante a dobânzilor legale penalizatoare și a sumelor cuvenite cu titlu de indexare cu rata inflației, aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului.

A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș în contradictoriu cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a obligat chemata în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate să plătească pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș dobânzile legale penalizatoare și sumele cuvenite reclamantelor cu titlu de indexare cu rata inflației, aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului.

A respins cererea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 138 din 22 martie 2023 a Curții de Apel Timișoara au exercitat recursuri pârâții Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Timiș, precum și chemata în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

3.1. În dezvoltarea recursului pârâtului Guvernului României, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se susține interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, atât în ceea ce privește respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, cât și admiterea, în parte, a acțiunii și în contradictoriu cu Guvernul României.

Instanța de fond, referitor la calitatea procesuală pasivă a Guvernului României, reține că acesta răspunde, în temeiul dispozițiilor art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, dar a fost admisă și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș, dobânzile legale penalizatoare și sumele cuvenite reclamantelor cu titlu de indexare cu rata inflației.

Instanța de fond, deși respinge excepția inadmisibilității acțiunii nu motivează soluția.

Cu privire la calitatea procesuală pasivă a Guvernului României se arată că acesta poate sta în judecată, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ atunci când se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, în conformitate cu disp. art. 102 și art. 108 din Constituția României, respectiv în litigii de drept public și nu de drept privat și dacă va cădea în pretenții și va fi obligat să restituie reclamanților sumele de bani reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, titlul executoriu nu va putea fi dus la îndeplinire tocmai din lipsa capacități juridice civile.

3.2. Recursul pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în dezvoltarea motivelor invocate partea susține respingerea în totalitate a acțiunii reclamantelor, sentința fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate și cu aplicarea greșită a prevederilor art. 1531 alin. (1) și alin. (2), art. 1353 din C. civ. republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de fond apreciază, în mod nelegal, că întinderea despăgubirilor principale cuvenite reclamantelor este echivalentă cu sumele reținute din pensiile acestora cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, de la data de 01.01.2022 până la data de 27.12.2022, inclusiv.

Restituirea sumelor astfel reținute implică recalcularea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, și reținerea diferențelor pe impozit pe venit datorate.

Prin nereținerea contribuției de asigurări sociale de sănătate în procent de 10%, se majorează baza de calcul pentru impozitul pe venit, astfel încât reclamantele nu ar fi încasat în integralitate sumele reținute din pensiile acestora, cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, pe perioada în discuție.

Prevederile art. 1531 alin. (1) din C. civ. vizează neexecutarea unei obligații, iar prevederile art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, definesc dobânda penalizatoare ca fiind dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență.

Astfel, dispozițiile legale sus-menționate ar fi incidente, doar dacă sumele reținute din veniturile din pensii realizate de reclamante, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, diminuate cu sumele reprezentând diferențele de impozit pe venitul din pensii corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea nu s-ar restitui lunar, la scadență, împreună cu drepturile de pensii aferente fiecărei luni, în decurs de un an, în perioada de 1 martie 2023 - 28 februarie 2024.

La data pronunțării sentinței civile recurate, nu era scadentă plata tuturor sumelor care se cuvin a fi restituite lunar reclamantelor după recalcularea venitului impozabil și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate, or, o obligație bănească principală care nu este scadentă, nu poate genera obligații accesorii.

În speță, susține recurenta-pârâtă, nu este incident nici art. 1353 din C. civ., nefiind vorba despre un prejudiciu cauzat reclamantelor prin exercitarea abuzivă a unui drept.

3.3. În susținerea recursului său, chemata în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în privința respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive de chemat în garanție, prin raportare la prevederile O.U.G. nr. 42/2023, precum și obligarea sa la plata către Casa Județeană de Pensii Timiș a dobânzii legale penalizatoare și a sumelor cuvenite reclamantelor cu titlu de indexare cu rata inflației, aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate.

Arată recurenta-chemată în garanție faptul că instanța nu poate interveni asupra mecanismului de restituire a sumelor în litigiu, rațiune pentru care aceasta nu poate avea calitate procesuală de chemat în garanție.

Cu privire la accesorii, se susține că plata dobânzilor este legată de existența unei legături de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, cu observarea laturii subiective, respectiv a formei de vinovăție, prin urmare nu există o legătură de cauzalitate între obligația de restituire a contribuției de asigurări sociale de sănătate și plata dobânzilor și actualizărilor acestor sume, prin raportare la vreo formă de vinovăție a CNAS.

Intimata-chemată în garanție arată că obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru pensiile care depășesc 4.000 RON a fost instituită de Guvernul României prin O.U.G. nr. 130/2021 de modificare a Codul fiscal, aprobată prin Legea nr. 227/2015 și nu a Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, astfel că CNAS, ca parte a puterii executive, are obligația legală de a pune în executare prevederile legale incidente și nu se poate reține o culpă a acesteia, cât timp legiuitorul prevedea în mod expres reținerea contribuției.

Mai mult, CNAS a inițiat din oficiu executarea plăților către casele de pensii, astfel că nu se poate reține vreo culpă sau vreo obligație de a plăti accesorii, care ar avea un impact negativ asupra bugetului FNUASS.

În faza procesuală a recursului intimații-reclamanți nu au depus întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate în cererile de recurs raportat la prevederile legale aplicabile, Înalta Curte reține că toate recursurile sunt nefondate și le va respinge în consecință, pentru considerentele ce succed.

Analiza motivelor de casare

Recurentul-pârât susține, în primul rând, interpretarea și aplicarea greșită a disp. art. 9 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, cu referire la soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii și, în al doilea rând, deși nu invocă expres motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nemotivarea hotărârii sub acest aspect.

Înalta Curte constată că recurentul-pârât a invocat în fața primei instanțe, prin întâmpinare, excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că demersul reclamantelor este reprezentat exclusiv de excepția de neconstituționalitate a disp. art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, în raport cu disp. art. 44, art. 47, art. 115, art. 156 din Constituția României, dar și că, în data de 15.12.2022, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 650, în sensul neconstituționalității acestor dispoziții legale.

Excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă și motivată de prima instanță, ținându-se seama de petitele acțiunii introductive, de obligarea părților la plata despăgubirilor alături de solicitarea de sesizare a Curții Constituționale, dar și de faptul că prin Decizia nr. 650/2022 dispozițiile legale invocate au fost declarate neconstituționale.

Prin urmare, disp. art. 9 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată au fost interpretate și aplicate corect de prima instanță, criticile urmând să fie respinse ca nefondate.

Referitor la greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, se reține existența doar a unei capacități juridice speciale de drept public și nu de drept privat, astfel că nu poate fi obligat la plata despăgubirilor constând în restituirea sumelor reținute nelegal și la eventuale accesorii ale acestora.

Critica este nefondată și urmează să fie respinsă, avându-se în vedere că instanța de fond nu a obligat recurentul-pârât Guvernul României la plata vreunei sume de bani cu titlu de despăgubiri, calitatea sa procesuală pasivă în prezenta cauză este întemeiată pe disp. art. 9 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, ca emitent al O.U.G. nr. 130/2021, de unde rezultă și necesitatea de a participa ca pârât în procesul declanșat de reclamante.

Recurenta-pârâtă invocă încălcarea prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023 și aplicarea greșită a disp. art. 1531 alin. (1) și alin. (2) și art. 1353 din C. civ.

Astfel, se reține că s-a stabilit greșit întinderea despăgubirilor principale și accesorii, deoarece prejudiciul nu este echivalent cu sumele reținute din pensie, sumele de restituit de calculează prin diminuarea acestora cu sumele reprezentând diferențele de impozit pe venitul din pensii corespunzător lunilor pentru care se face restituirea.

În privința celor două dispoziții legale din C. civ., recurenta-pârâtă consideră că acestea nu sunt incidente în prezenta cauză, deoarece se referă la alte situații și, în plus, la data pronunțării sentinței de fond, nu era scadentă plata tuturor sumelor care se cuvin a fi restituite reclamantelor.

Înalta Curte va respinge ca nefondate criticile formulate de recurenta-pârâtă și reține că prima instanță, respingând ca lipsit de interes petitul II al acțiunii, s-a referit la faptul că s-a emis un act normativ prin care s-a dispus restituirea sumelor reținute nelegale, O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, fără să calculeze despăgubirile și fără să arate în concret modul de calcul.

Trimiterea a fost făcută la dispozițiile O.U.G. nr. 4/2023, prin urmare este nefondată afirmația recurentei-pârâte conform căreia prima instanță a nesocotit disp. art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023.

În ceea ce privește accesoriile, acestea se calculează în raport de debitul principal și de principiile prevăzute de disp. art. 1531 și art. 1353 din C. civ., iar dobânda legală este datorată în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011.

Înalta Curte constată că textele reținute de prima instanță sunt incidente în cauză, acestea reprezentând normele generale, în baza cărora debitorul are obligația să plătească nu numai pierderea efectiv suferită de creditor, dar și beneficiul de care acesta este lipsit.

Reținerea contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate reclamată în dosar s-a făcut în baza unui act normativ declarat neconstituțional, dreptul de a reține aceste sume a fost exercitat abuziv, în sensul disp. art. 1353 din C. civ. și naște dreptul la repararea integrală a prejudiciului.

Cu privire la disp. art. 1531 alin. (1) din C. civ., Înalta Curte reține că acesta se referă la reținerea abuzivă a contribuției și la dreptul la repararea integrală a prejudiciului, ca urmare a neexecutării creanței pe perioada 01.01.2022 - 27.12.2022 și nu la faza executării silite.

Cu privire la împrejurarea că la data pronunțării instanței de fond nu era scadentă plata tuturor sumelor care se cuvin a fi restituite lunar reclamantelor, astfel că nu pot fi generate obligații accesorii, Înalta Curte va constata că este nefondată critica, O.U.G. nr. 4/2023 referindu-se la modalitatea și procedura de restituire a sumelor reținute nelegal, însă scadența plății debitului principal s-a produs lunar, în perioada 01.01.2022 - 27.12.2022, iar accesoriile se calculează de la această dată pentru fiecare lună, până la achitarea sumei.

În esență, recurenta-chemată în garanție susține greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive, a inexistenței laturii subiective, respectiv a vinovăției, precum și inexistența unei legături de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, cu privire la plata accesoriilor.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție a fost respinsă corect de prima instanță, în raport de disp. art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 4/2023, conform cărora sumele în cauză se transferă de către CNAS, la solicitarea Casei Naționale de Pensii Publice, caselor de pensii sectoriale și entităților care plătesc venituri din pensii, astfel că aceasta are obligația legală să restituie sumele, prin diminuarea bugetului FNUASS.

Cu privire la inexistența unei legături de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, dar și la lipsa vinovăției chematei în garanție, critica este nefondată, disp. art. 1531 și art. 1353 din C. civ. și cele ale O.G. nr. 13/2011 sunt incidente speței, cum s-a arătat anterior, neplata la scadență a debitului naște dreptul la plata accesoriilor, conform principiului despăgubirii integrale a creditorului.

Referitor la inexistența vinovăției chematei în garanție, se reține că prin O.U.G. nr. 4/2023, aceasta a fost obligată să plătească despăgubirea principală, iar din preambulul ordonanței se observă că s-a urmărit reglementarea de urgență a restituirii sumelor și pentru a limita plata unor sume însemnate ca accesorii la obligația principală.

Se observă că recurentul-pârât Guvernul României a nominalizat prin ordonanță de urgență autoritatea publică responsabilă cu plata despăgubirilor, prin urmare, chemata în garanție are obligația transferării de fonduri către entitățile care achită drepturile de pensie.

Față de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâții Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței nr. 138 din 22 martie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, precum și recursul declarat de chemata în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.