ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4171/2024

Ședința publică din data de 1 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 21.12.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Timiș, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

Prin sentința civilă nr. 178 din 12 aprilie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată.

A respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș.

A admis în principiu cererea pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și Casei Județene de Asigurări de Sănătate Timiș.

A respins excepțiile inadmisibilității acțiunii, a lipsei capacității juridice și a lipsei calității procesual pasive, invocate de pârâtul Guvernul României.

A admis în parte acțiunea și a dispus obligarea pârâților Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Timiș să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând echivalentul sumelor reținute din pensii, în baza O.U.G. nr. 130/2021, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate, sumele urmând a fi indexate cu rata inflației.

Totodată, a dispus obligarea pârâților Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Timiș să plătească reclamantului despăgubiri constând în plata dobânzilor legale penalizatoare aferente sumelor reținute din pensiile reclamanților cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului.

A respins în rest cererea de chemare în judecată.

A admis cererea pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și Casei Județene de Asigurări de Sănătate Timiș și a dispus obligarea chematelor în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș la plata către pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș a sumelor pe care pârâta le va plăti reclamantului în temeiul prezentei hotărâri, cu titlul de despăgubiri reprezentând echivalentul contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, sume virate în baza O.U.G. nr. 130/2021 de Casa Județeană de Pensii Timiș la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, actualizate cu rata inflației și dobânda legală, potrivit solicitării reclamanților, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 178 din 12 aprilie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Timiș și chemata în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Guvernul României, prin Secretariatul General, a criticat hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, subliniind caracterul special al acestei reglementări. Prima critică vizează interpretarea eronată a art. 9 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond dispunând acordarea de despăgubiri fără a fi formulată o cerere principală specifică contenciosului administrativ, respectiv anularea unui act administrativ emis în baza ordonanței declarate neconstituționale. Potrivit jurisprudenței și doctrinei de specialitate, repararea prejudiciului nu poate fi dispusă în lipsa recunoașterii dreptului și anulării actului administrativ care a generat vătămarea.

A doua critică se referă la stabilirea nelegală a unei obligații de plată în sarcina Guvernului, fără verificarea condițiilor răspunderii civile delictuale. Instanța de fond a ignorat faptul că sumele reținute din pensii reprezintă componente ale raportului de asigurări sociale, iar obligația de restituire revine entităților plătitoare ale pensiilor, nu Guvernului. În acest sens, se invocă aplicabilitatea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, nu a Legii nr. 554/2004.

A treia critică privește lipsa capacității juridice civile și a calității procesuale pasive a Guvernului României. Se argumentează că Guvernul are o capacitate juridică specială de drept public, reglementată de art. 102 și 108 din Constituție și de O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, fiind subiect al raporturilor juridice administrative, nu civile. În susținerea acestei teze se invocă Decizia ÎCCJ nr. 363/2014 și dispozițiile art. 187 și urm. din Legea nr. 287/2009 privind C. civ.

Critica a patra vizează faptul că, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, legiuitorul delegat a reglementat expres procedura de restituire a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate reținute nelegal, stabilind competența caselor teritoriale și sectoriale de pensii, precum și sursa bugetară necesară. În acest context, cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, conform art. 194 lit. c) din C. proc. civ., iar menținerea hotărârii instanței de fond ar conduce la o dublă încasare a sumelor, ceea ce este inadmisibil.

În continuare, se invocă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Deciziile nr. 3526/2011 și nr. 3792/2011 - care stabilesc că litigiile privind despăgubiri salariale sau pensii trebuie soluționate de instanțele specializate, nu de cele de contencios administrativ, în lipsa unor dispoziții speciale precum cele din art. 109 din Legea nr. 188/1999.

Critica a cincea se referă la nelegalitatea obligării Guvernului la plata dobânzilor legale penalizatoare și la actualizarea sumelor cu rata inflației, în condițiile în care obligația principală de restituire nu îi aparține. Potrivit art. 1 alin. (4) din O.G. nr. 13/2011, dobânda penalizatoare este datorată de debitorul obligației bănești, care în speță nu este Guvernul, ci entitățile plătitoare ale pensiilor.

Ultima critică privește obligarea Guvernului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 130 RON, considerată nelegală în lipsa îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 453 alin. (1) din C. proc. civ.. Se subliniază că partea care a câștigat procesul trebuie să probeze cheltuielile efectuate, iar culpa procesuală a pârâtului nu a fost dovedită, mai ales în contextul reglementării intervenite prin O.U.G. nr. 4/2023.

În concluzie, Guvernul României solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței civile nr. 178/2023 și respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, invocând lipsa obiectului, lipsa calității procesuale pasive, neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale și competența materială a instanțelor specializate în asigurări sociale.

Casa Națională de Asigurări de Sănătate a invocat lipsa calității procesuale pasive în calitate de chemată în garanție, solicitând admiterea excepției de ordine publică, întrucât nu există un raport juridic direct între instituție și reclamant, iar atribuțiile CNAS nu includ nici calculul, nici reținerea contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate. Potrivit art. 280 din Legea nr. 95/2006, CNAS nu intră în raporturi juridice fiscale cu contribuabilii și nu are competențe în colectarea sau restituirea contribuțiilor, acestea revenind Ministerului Finanțelor Publice prin ANAF, conform art. 265 și art. 270 din aceeași lege, coroborate cu dispozițiile Codului de procedură fiscală.

În continuare, CNAS a susținut inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție formulată de Casa Județeană de Pensii Timiș, întrucât între cele două instituții nu există o obligație legală sau contractuală de garanție ori despăgubire, condiție esențială prevăzută de art. 72 din C. proc. civ.. În acest sens, s-a invocat Decizia nr. 10/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, care stabilește că lipsa unui raport juridic de garanție între părți atrage inadmisibilitatea cererii.

Pe fondul cauzei, CNAS a criticat faptul că instanța de fond nu a analizat și nu a respins ca inadmisibil cel de-al patrulea capăt al cererii introductive, prin care reclamantul solicita obligarea pârâților la emiterea unui act administrativ privind încetarea reținerii contribuției de asigurări sociale de sănătate. CNAS a arătat că nu are competența de a emite acte administrative individuale referitoare la obligațiile fiscale ale persoanelor fizice, iar dispozițiile declarate neconstituționale din O.U.G. nr. 130/2021 și-au încetat efectele prin Decizia Curții Constituționale nr. 650/2022.

În ceea ce privește obligarea CNAS la plata despăgubirilor constând în sumele reținute din pensii, actualizate cu rata inflației și dobânda legală, instituția a susținut că prejudiciul invocat de reclamant a fost cauzat exclusiv de Guvernul României, emitentul ordonanței declarate neconstituționale, conform art. 115 alin. (6) din Constituție. În acest sens, CNAS a invocat dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, coroborate cu art. 1349 din C. civ., subliniind că răspunderea patrimonială revine autorității emitente a actului nelegal, nu instituției care administrează fondurile.

De asemenea, CNAS a arătat că O.U.G. nr. 4/2023 reglementează expres procedura de restituire a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, stabilind competența caselor de pensii și a entităților plătitoare, precum și sursa bugetară necesară, iar instanța nu poate interveni asupra acestui mecanism administrativ. În susținerea acestei teze, CNAS a invocat jurisprudența Curții de Apel Oradea și a Curții de Apel Timișoara, care au statuat că obligația de restituire revine caselor de pensii, nu CNAS.

În concluzie, CNAS a solicitat admiterea recursului, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție și, pe fond, respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la plata despăgubirilor, dobânzilor și cheltuielilor de judecată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru angajarea răspunderii patrimoniale.

Casa Județeană de Pensii Timiș a criticat soluția instanței de fond, considerând nelegală obligarea sa la plata dobânzilor legale penalizatoare și la actualizarea cu rata inflației a sumelor ce urmează a fi restituite reclamantului, în temeiul O.U.G. nr. 130/2021. Instituția a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., subliniind că reglementarea ulterioară prin O.U.G. nr. 4/2023 a instituit o procedură administrativă clară de restituire din oficiu a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate reținute nelegal, în perioada 1 ianuarie 2022 - 27 decembrie 2022, fără a include obligația de plată a accesoriilor.

Se arată că această ordonanță a fost adoptată în considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 650/2022, care a declarat neconstituționale anumite dispoziții din O.U.G. nr. 130/2021, iar legiuitorul delegat a intervenit pentru a evita blocarea instanțelor și pentru a asigura un mecanism eficient de restituire, susținut de la bugetul de stat. În acest context, instanța de fond nu ar fi trebuit să oblige Casa Județeană de Pensii Timiș la plata dobânzilor și actualizărilor, întrucât acestea nu sunt prevăzute de actul normativ incident.

De asemenea, se invocă faptul că potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 4/2023, restituirea se face din oficiu, prin casele teritoriale de pensii, iar plata către titularii drepturilor se efectuează împreună cu pensia lunară, în perioada martie 2023 - februarie 2024. Or, în lipsa unei prevederi legale care să impună plata dobânzilor și a actualizărilor, instanța nu poate suplini voința legiuitorului.

În drept, Casa Județeană de Pensii Timiș a invocat dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., precum și prevederile O.U.G. nr. 4/2023. În concluzie, se solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea în totalitate a acțiunii formulate de reclamant, în ceea ce privește obligarea la plata dobânzilor legale penalizatoare și la actualizarea sumelor cu rata inflației.

Înalta Curte, examinând sentința recurată în raport cu criticile formulate de recurenți, cu dispozițiile legale incidente și cu actele și lucrările dosarului, constată că recursurile declarate de pârâții Guvernul României, Casa Județeană de Pensii Timiș și chemata în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Având în vedere similaritatea criticilor formulate, Înalta Curte urmează a le analiza global, punctând elementele de diferențiere dintre cererile de recurs formulate.

Înalta Curte reține că, în cauză, intimatul-reclamant s-a considerat vătămat în drepturile și interesele sale legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în MO nr. 1202/18.12.2021 și pusă în aplicare începând cu 01.01.2022, care a modificat și completat Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 120/2021, introducându-se art. 155 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal) prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei sale.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum și al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privința trimiterii la art. 1573 și alin. (7)

1

Codul fiscal] și pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] și art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 Codul fiscal și pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, dispozițiile mai sus menționate fiind declarate neconstituționale.

În esență, instanța de contencios constituțional a reținut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuții la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate; or, prin ordonanță de urgență nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuții, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituție, care interzice afectarea drepturilor și libertăților fundamentale prin ordonanțe de urgență.

Drept urmare, în Monitorul Oficial din 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reținute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituționale.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023,,(1) Sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferențele de impozit pe venit se calculează separat față de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se rețin la data efectuării plății sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc și se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023".

Art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului", conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe considerate neconstituționale sau declarate ca atare posibilitatea promovării unei acțiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative".

Pretențiile solicitate de reclamant vizează despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind dobânda legală și actualizarea sumelor restituite cu indicele de inflație, iar, în raport cu acestea, Casa Județeană de Pensii Timiș nu are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care răspunderea pentru despăgubirile solicitate, ce i-au fost cauzate intimatului-reclamant prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituțională, aparținea emitentului, în speță Guvernului României.

Înalta Curte constată că una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii în justiție este calitatea procesuală, ce presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății - calitate procesuală activă, și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în baza aceluiași raport juridic - calitate procesuală pasivă, instanța fiind obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raport de drept material dedus judecății. Astfel, conform art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

În speță, față de cauza juridică a acțiunii și față de dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile ce fac obiectul cauzei de față, Înalta Curte constată că nu există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecății și Casa Județeană de Pensii Timiș, astfel că aceasta din urmă nu justifica o calitate procesuală pasivă în proces.

În consecință, instanța de fond în mod greșit a apreciat că această pârâtă are calitate procesuală pasivă în cauză și, mai mult, a obligat-o la plata către reclamant a dobânzilor legale penalizatoare și a sumelor cuvenite cu titlul de indexarea cu rata inflației, aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și a Casei Județene de Asigurări de Sănătate Timiș, având în vedere aspectele anterior arătate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Chemarea în garanție constituie forma de participare forțată a terțelor persoane în procesul civil, prin intermediul căreia una dintre părți poate solicita introducerea în litigiu a acelor persoane față de care funcționează obligația de garanție sau de despăgubire.

Prin parte interesată se înțelege una dintre părțile în litigiul dedus judecății (reclamant, pârât, intervenient principal, chemat în garanție), acestea putând formula o cerere de chemare în garanție atunci când există o obligație de garanție în sarcina unui terț stabilită legal sau convențional cu acest titlu (garanție) sau când partea care a căzut în pretenții ar putea solicita despăgubiri de la un terț (daune/despăgubiri).

În cauză, cererea de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și a Casei Județene de Asigurări de Sănătate Timiș a fost formulată de Casa Județeană de Pensii Timiș în privind căreia instanța de recurs a constatat lipsa calității procesuale pasive, situație în care, cererea de chemare în garanție formulată apare ca a fi inadmisibilă.

În prezentul litigiu, în raport cu cauza juridică a acțiunii și cu dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile, Înalta Curte constată că, din punct de vedere al calității procesuale pasive, există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecății și pârâtul Guvernul României, în calitate de emitent al ordonanței declarate neconstituționale,

Nu pot fi primite criticile recurentului Guvernul României potrivit cărora, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte a rămas fără obiect și nu mai există interesul intimatului -reclamant de a acționa, câtă vreme s-a dispus doar restituirea sumelor reținute, nu și repararea prejudiciului cauzat prin reținerea sumelor de bani din drepturile de pensie ale intimaților în baza O.U.G. nr. 130/2021, declarată neconstituțională.

Astfel, pretențiile rămase în litigiu, la acest moment, vizează despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind dobânda legală și actualizarea sumelor restituite cu indicele de inflație, doar capătul de cerere privind plata despăgubirilor constând în contravaloarea contribuțiilor sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depășește suma de 4.000 RON rămânând fără obiect prin emiterea ordonanței de urgență menționate.

Contrar apărărilor recurentului Guvernul României, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii patrimoniale, potrivit art. 9 alin. (5) teza I din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 1349 C. civ., respectiv fapta ilicită (emiterea O.U.G. nr. 130/2021 cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție, conform celor constatate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 650/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022), prejudiciul material (reținerile efectuate din pensia reclamanților, în intervalul 01.01.2022-27.12.2022, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depășește suma lunara de 4000 RON), legătura de cauzalitate (reținerile au fost efectuate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 130/2021).

Prin urmare, în mod corect prima instanță a obligat pârâtul la actualizarea sumei cu indicele de inflație și la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire, fiind aplicabile și dispozițiile art. 1357 și art. 1385 alin. (1) C. civ., potrivit cărora repararea prejudiciului suferit trebuie să fie integrală în privința pierderii suferite de către reclamanți, dar și a lipsei de folosință asupra sumei reținute din contravaloarea activului personal net acumulat.

O astfel de modalitate de reparație impune acordarea atât a actualizării sumei reținute cu indicele de inflație, cât și acordarea dobânzii legale penalizatoare, conform prevederilor O.G. nr. 13/2011, începând cu data efectuării reținerii și până la data plății efective a debitului principal, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 4/2023.

În consecință, Înalta Curte reține că sunt fondate criticile pârâtului doar din perspectiva rămânerii fără obiect a capătului de cerere privind despăgubirile constând în contravaloarea contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate reținute conform O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei rețineri și până la încetarea acesteia.

Critica ce vizează soluția dată capătului de cerere privind suportarea cheltuielilor de judecată nu va fi analizată, întrucât recurentul - pârât nu a fost obligat, în prezenta cauză, la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinței nr. 178/2023 din 12 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Va casa în parte sentința atacată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei-pârâte Casa Județeană de Pensii Timiș și va respinge în consecință cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă; va respinge cererea de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și a Casei Județene de Asigurări de Sănătate Timiș, ca inadmisibilă și va respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata către reclamanți a unei despăgubiri egale cu sumele reținute ca și contribuții de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 și nerestituite în baza O.U.G. nr. 4/2023.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Timiș și chemata în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 178 din 12 aprilie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și, rejudecând cauza:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș si, în consecință:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge cererea Casei Județene de Pensii Timiș de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și Casei Județene de Asigurări de Sănătate Timiș, ca inadmisibilă.

Respinge, ca rămas fără obiect, petitul privind obligarea pârâtului Guvernul României la plata sumelor reținute în baza O.U.G. nr. 130/2021.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 1 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.