ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1332/2024

Ședința publică din data de 7 martie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată, la data de 20.12.2022, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantele A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României,

- repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV, pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, din data de 17.12.2021, publicată în MO nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie;

- obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamanți a unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensiile reclamanților, rețineri făcute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensia fiecărui reclamant și până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflației (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);

- obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri din pensia fiecărui reclamant și până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011);

- obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensia reclamantei a contribuțiilor sociale de sănătate, de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunțării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004);

- în temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, au solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv neconstituționalitatea acelor prevederi prin care s-au introdus contribuțiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. .XXIV, pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeași Ordonanță, prevederile fiind neconstituționale în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 20.01.2023, reclamantele au formulat cerere de modificare a acțiunii, în sensul că au chemat în judecată, în calitate de pârâți, și Ministerul Finanțelor și Casa Județeană de Pensii Timiș.

Prin sentința nr. 218 din 26 aprilie 2023, Curtea a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția inadmisibilității și excepția litispendenței față de dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Timișoara.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea formulate de reclamante față de acest pârât ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepția lipsei parțiale de interes și a respins ca lipsite de interes petitele II și IV din acțiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Timiș, în ceea ce privește despăgubirile principale, respectiv sumele reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depășește suma lunară de 4.000 RON și obligarea pârâților la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensie.

A admis în parte acțiunea, astfel cum a fost modificată, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Timiș și a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș la plata către reclamante a dobânzilor legale penalizatoare și a sumelor cuvenite cu titlul de indexarea cu rata inflației, aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantelor în ceea ce privește obligarea sa la plata către reclamante a dobânzilor legale și a sumelor cuvenite cu titlul de indexarea cu rata inflației.

A arătat recurenta-pârâtă că, prin O.U.G. nr. 4/2023, a fost creat cadrul legal care reglementează procedura administrativă de restituire, din oficiu, de către Casa Națională de Pensii Publice prin casele teritoriale de pensii, precum și de către casele de pensii sectoriale și de către entitățile care plătesc venituri din pensii, a sumelor reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv.

A citat recurenta dispozițiile art. 1 alin. (1)-(4) și art. 2 alin. (1)-(3) și (5) din O.U.G. nr. 4/2023, precizând că există temei legal în baza căruia să fie restituite sumele reținute din pensie cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate din pensiile care depășesc 4.000 RON pentru partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON, aferente perioadei 01.01.2022-27.12.2022, iar obligarea sa la plata dobânzilor legale penalizatoare și a sumelor cuvenite cu titlul de indexare cu rata inflației (aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului) este total nejustificată.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantele C., A. și B. au susținut existența unei vătămări în drepturile și interesele lor legitime prin modificările legislative operate prin O.U.G. nr. 130/2021, pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate și în cazul veniturilor din pensii, pentru partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON.

Reține Înalta Curte că, prin Decizia nr. 650 din 15.12.2022, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)

2

)

Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a

1

) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 157

3

Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum și al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)

2

), alin. (5) în privința trimiterii la art. 157

3

și alin. (7)

1

Codul fiscal] și pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)

2

) Codul fiscal] și art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 Codul fiscal și pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, dispozițiile mai sus menționate fiind declarate neconstituționale.

În esență, instanța de contencios constituțional a reținut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuții la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, însă, prin ordonanță de urgență nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuții, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituție, care interzice afectarea drepturilor și libertăților fundamentale prin ordonanțe de urgență.

Drept urmare, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reținute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituționale.

Prima instanță a reținut că acțiunea reclamantelor a devenit lipsită de interes, în ceea ce privește sumele reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, însă, constatând că O.U.G. nr. 4/2023 nu asigură o reparare integrală a prejudiciului, respectiv nu prevede și actualizarea sumelor restituite cu rata inflației și nici plata dobânzii legale aferente, a admis în rest acțiunea, obligând pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș la plata acestor sume.

În recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș a susținut greșita interpretare a dispozițiilor legale incidente și a făcut trimitere la art. 1 și art. 2 din O.U.G. nr. 4/2023, fără, însă, a preciza care sunt normele legale greșit aplicate sau interpretate de instanța de fond

Înalta Curte constată că prezentul litigiu este unul de natura contenciosului administrativ, despăgubirile fiind cerute de reclamante în temeiul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe considerate neconstituționale sau declarate ca atare să solicite acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului.

Pretențiile reclamantelor nu au natură civilă, ci vizează acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a vătămării produse prin emiterea de către Guvernul României a unei ordonanțe de urgență declarate neconstituționale, iar obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș la plata despăgubirilor a fost dispusă în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 4/2023, conform cărora sumele în cauză se transferă de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, la solicitarea Casei Naționale de Pensii Publice, caselor de pensii sectoriale și entităților care plătesc venituri din pensii.

Prin urmare, în mod corect prima instanță a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost modificată, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Timiș, și a obligat pârâta la actualizarea sumei cu indicele de inflație și la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței nr. 218 din 26 aprilie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.