ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2232/2024

Ședința publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Timiș a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

(i) repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

- obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna noiembrie 2022 din pensia reclamantului, rețineri făcute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensie și până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflației (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);

- obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011);

- obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensia reclamantei a contribuțiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunțării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004);

(ii) în temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, a solicitata sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, respectiv neconstituționalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care au fost introduse contribuțiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeași Ordonanță, prevederile fiind neconstituționale în raport de Constituția României;

Apărările formulate în fața instanței de fond

Intimata Casa Județeană de Pensii Timiș a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a acesteia.

La rândul său, pârâtul Guvernul României a invocat, având în vedere motivarea în fapt și în drept a acțiunii introductive, excepția necompetentei materiale a instanței.

De asemenea, pentru eventualitatea înlăturării susținerilor anterioare, a invocat excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului și excepția inadmisibilității acțiunii, în întregime, având în vedere că demersul judiciar al părții reclamante se întemeiază pe dispozițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș a formulat cerere de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și a Casei Județene de Asigurări de Sănătate Timiș, pentru ca, în cazul în care instanța va admite cererea reclamantului, chemații în garanție să fie obligați la restituirea sumelor reținute în perioada 01.01.2022 - 27.12.2022, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, din pensia sus-numitului reclamant și virate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, actualizate cu rata inflației și dobânda legală penalizatoare, potrivit solicitării reclamantului precum și la plata cheltuielilor de judecată către acesta.

Chemata în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat, la rândul său, cerere de chemare în garanție a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Prin sentința civilă nr. 114 din 16 martie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a obligat pârâtul Guvernul României la despăgubiri către reclamant constând în dobânda legală aferentă sumelor de bani reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului, respingând restul pretențiilor.

De asemenea, a respins excepțiile necompetenței materiale, netimbrării acțiunii, nulității acțiunii și inadmisibilității acțiunii invocate de Guvernul României, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins ca inadmisibile cererile de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Împotriva acestei hotărâri, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, pârâtul Guvernul României a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că, la data pronunțării soluției, obiectul pretențiilor deduse judecății fusese realizat și că cererea intimatului-reclamant trebuia respinsă în integralitate. În acest sens, recurentul a susținut că a adus la cunoștință instanței de fond prin întâmpinarea formulată în cauză faptul că, în Monitorul Oficial al României, partea I nr. 138 din 17 februarie 2023, a fost publicată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2023, sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de, asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie eșalonat, din oficiu, de către Casa Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum și de către casele de pensii sectoriale și de către entitățile care plătesc venituri din pensii.

Prin urmare, fiind reglementate măsuri reparatorii printr-o normă legală specială, care prevede imperativ modalități concrete de punere în executare, stabilind termene, surse bugetare și responsabilități precise ale autorităților publice cu atribuții și competențe în domeniu, respectiv Casa Națională de Pensii Publice și casele teritoriale de pensii, precum și Casa Națională de Asigurări de Sănătate este evident că demersul judiciar al intimatului-reclamant, în mod obiectiv, nu mai putea fi finalizat printr-o hotărâre judecătorească de obligare a Guvernului României, alături de instituțiile co-pârâte, la satisfacerea pretențiilor deduse judecății, soluția nefiind conformă cu legea specială.

Altfel spus, de la intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2023, restituirea sumelor prevăzute de art. 1 din acest act normativ se poate realiza numai prin procedura specială și în limitele stabilite expres de această lege.

În continuare recurentul arată că în mod nelegal instanța de fond a stabilit, implicit, și o altă sursă bugetară pentru plata sumelor solicitate de intimatul-reclamant, deși art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2023 prevede că plata "se face prin diminuarea veniturilor bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și se evidențiază la o poziție distinctă de venituri bugetare".

Or, întotdeauna concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială. Pe de altă parte, cererea privind actualizarea sumelor restituite se impunea a fi respinsă întrucât Decizia Curții Constituționale nr. 650 din data de 15 decembrie 2022 produce efecte pentru viitor.

Intimatul-reclamant A., în termen legal, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Guvernul României este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin raportare la cadrul factual astfel stabilit, Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a susținut existența unei vătămări în drepturile și interesele sale legitime prin modificările legislative operate prin O.U.G. nr. 130/2021, pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate și în cazul veniturilor din pensii, pentru partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON.

În acest sens, reclamantul a formulat prezenta acțiune, considerând că este vătămat în drepturile și interesele sale legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiilor de serviciu.

Ulterior introducerii cereri de chemare în judecată -19 decembrie 2022, s-a publicat în Monitorul Oficial Decizia Curții Constituționale nr. 650/2022, reclamantul A. renunțând verbal în ședință la cererea de sesizare a Curții Constituționale. Chiar dacă Decizia Curții Constituționale nr. 650/2022 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1262 din 28 decembrie 2022, Înalta Curte reține că potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, în prezenta speță sunt aplicabile dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 650/2022.

Prin criticile formulate recurentul-pârât acesta a susținut, în principal, inadmisibilitatea acțiunii, în contextul adoptării O.U.G. nr. 4/2023, lipsa atribuțiilor legale de plată a sumelor ce fac obiectul cererii și aplicarea retroactivă a Deciziei Curții Constituționale nr. 650/15.12.2022.

Prin considerentele Deciziei nr. 650/2022 Curtea Constituțională a reținut "că reglementarea contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele fizice care au calitatea de pensionari în privința pensiilor lor este o măsură care conduce în mod implicit la diminuarea pensiilor respective", "(…) diminuarea cuantumului pensiei, fie ea contributivă sau de serviciu, cu sume de bani considerabile afectează dreptul la pensie privit lato sensu", iar "…ordonanța de urgență nu poate diminua cuantumul pensiei aflate în plată, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuții, pentru că o asemenea măsură conduce la o diminuare inevitabilă a cuantumului pensiei. (...). 52. În consecință, Guvernul, impunând prin ordonanță de urgență plata unei contribuții de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele fizice care au calitatea de pensionari în privința pensiilor care depășesc 4.000 RON, a încălcat art. 115 alin. (6) din Constituție, cu referire la interdicția de a afecta drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, în speță, dreptul la pensie - prevăzut și garantat de art. 47 alin. (2) din Constituție."

Cu privire la efectele deciziilor Curții Constituționale în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării în Monitorul Oficial, Partea I, Curtea reține că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Curtea Constituțională a constatat că "... întrucât deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, cele stabilite prin prezenta decizie urmează a se aplica de către Casa Națională de Pensii Publice, prin casele județene de pensii și casele sectoriale de pensii, de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I; totodată, instanțele judecătorești vor aplica prezenta decizie numai în cauzele pendinte la momentul publicării acesteia, cauze în care respectivele dispoziții sunt aplicabile, precum și în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate până la data sus-menționată, în această ultimă ipoteză decizia pronunțată de Curtea Constituțională constituind temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din C. proc. civ..".

Teza evocată de recurentul- pârât este cea a existenței unui fine de neprimire generat, în opinia părții recurente, de reglementarea, prin O.U.G. nr. 4/2023, a unei proceduri administrative ce, în viziunea recurentului, ar înlătura dreptul intimatului- reclamant la plata sumelor în privința cărora instanța de fond a admis acțiunea.

În esență, instanța de contencios constituțional a reținut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuții la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, însă, prin ordonanță de urgență nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuții, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituție, care interzice afectarea drepturilor și libertăților fundamentale prin ordonanțe de urgență.

Drept urmare, după cum a precizat chiar recurentul-pârât Guvernul României, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reținute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituționale.

Curtea constată că, urmare a publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 650/2022, pârâtul Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate prin care, potrivit art. 1 alin. (1)-(5):

"(1) Sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate.

(2) Diferențele de impozit pe venit se calculează separat față de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se rețin la data efectuării plății sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc și se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 de RON.

(4) Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023.

(5) În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept."

În acest context, pensia intimatului -reclamant a fost grevată de contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, reținerea făcându-se la sursă de către Casa Teritorială de Pensii, prin aplicarea procentului de 10% cu privire la sumele ce depășesc 4.000 RON din venitul din pensii, prin aplicarea modificărilor legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, începând cu luna ianuarie 2022.

Faptul că reținerile din pensie, păgubitoare pentru reclamant, au fost efectuate de casa de pensii, nu exonerează Guvernul României de plata despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională. Acțiunea de față nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamantă și casa sectorială de pensii, în raport de atribuțiile conferite prin lege acestei autorități, ci, după cum s-a arătat anterior, obiectul cauzei de față îl reprezintă acordarea despăgubirilor pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanță de urgență declarată neconstituțională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanțe de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat doar operațiunile materiale de aducere la îndeplinire a dispozițiilor actului normativ.

Nici împrejurarea că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate se face prin intermediul acelorași case de pensii nu este de natură a schimba această concluzie, atât timp cât obiectul cauzei nu poartă asupra executării obligațiilor instituite prin actul normativ menționat, ci se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanța de urgență declarată neconstituțională.

Astfel, nu sunt fondate alegațiile recurentului în sensul că, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte ar fi rămas fără obiect și nu ar mai subzista interesul intimatului-reclamant de a acționa, câtă vreme prin această ordonanță s-a dispus doar restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, fără a se dispune repararea integrală a prejudiciului suportat de reclamant prin reținerile nelegale din pensie, în sensul indexării cu rata inflației a sumelor ce vor fi restituite potrivit O.U.G. nr. 4/15.02.2023 și plății dobânzilor legale aferente acestor sume, reținute începând cu luna ianuarie 2022.

Prin urmare, în mod corect prima instanță l-a obligat pe pârât la actualizarea sumei cu indicele de inflație și la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire, fiind aplicabile și dispozițiile art. 1357 și art. 1385 alin. (1) C. civ., potrivit cărora repararea prejudiciului suferit trebuie să fie integrală în privința pierderii suferite de către reclamantă, dar și a lipsei de folosință asupra sumei reținute din contravaloarea activului personal net acumulat.

Obligația de plată a despăgubirii nu poate fi imputată caselor de pensii, răspunderea pentru prejudiciul constând, pe de-o parte, în devalorizarea monedei datorită inflației și, pe de altă parte, în lipsirea reclamantei de folosința sumei solicitate (dobânda legală), aparținând Guvernului României, care a generat acest prejudiciu prin impunerea în sarcina reclamantei, printr-un act normativ neconstituțional, a obligației de plată a unei contribuții.

Astfel, referitor însă la acoperirea prejudiciului prin acordarea dobânzii legale, instanța reține că potrivit art. 1535 alin. (1) C. civ., care reglementează daunele moratorii în cazul obligațiilor bănești, "În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic".

Prin urmare, în mod corect instanța a reținut că principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor - ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii - impune și acordarea beneficiului de care acesta a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale, prejudiciu care este distinct de pierderea efectiv suferită de creditor, (damnum emergens) și care este remediat prin măsura indexării sumelor cu rata inflației.

Înalta Curte mai reține că și soluțiile date de către instanța fondului excepțiilor invocate de pârâtul Guvernul României sunt corecte.

Astfel, referitor la excepția necompetenței materiale a secției de contencios administrativ și fiscal invocată de către pârâtul Guvernul României, aceasta a fost respinsă, întrucât acțiunea formulată de către reclamant se întemeiază pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, competența revenind instanței de contencios administrativ.

In ceea ce privește excepția netimbrării acțiunii și aceasta a fost respinsă întrucât instanța nu a stabilit în sarcina reclamantului obligația achitării taxei judiciare de timbru, iar cât privește excepția nulității acțiunii pentru neîndeplinirea cerințelor legale referitoare la cuprinsul acțiunii, și aceasta va fi respinsă întrucât cererea de chemare în judecată respectă exigențele art. 194 C. proc. civ.

S-a mai invocat de către pârât excepția inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că demersul părții reclamante este exclusiv reprezentat de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIV pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021, în raport cu dispozițiile art. 44, art. 47, art. 115, art. 125 și art. 156 din Constituția României, însă a fost pronunțată de către Curtea Constituțională Decizia nr. 650/2022.

Instanța fondului nu a reținut această excepție deoarece obiectul acțiunii reclamantului constă în obligarea pârâtului Guvernul României la repararea prejudiciului cauzat reclamantului prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 în temeiul art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, sens în care pârâtul justifică și legitimare procesuală pasivă în cauză raportat la obiectul și temeiul legal al acțiunii. Pronunțarea Curții Constituționale în alte dosare nu determină inadmisibilitatea acțiunii având în vedere art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 conform căruia "(4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I".

În consecință, instanța a respins, ca neîntemeiate, și excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii, Curtea a reținut în mod corect că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă, întrucât, după cum s-a arătat, obiectul acțiunii reclamantului constă în obligarea la repararea prejudiciului cauzat reclamantului prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 în temeiul art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, text de lege ce reglementează acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului și stabilește dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale să introducă acțiune la instanța de contencios administrativ. Ori emitentul ordonanțelor este Guvernul, Casa Județeană de Pensii neavând nicio atribuție în acest sens, astfel că nu justifică legitimare procesuală pasivă în cauză.

Ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii, pârâtă care a formulat cerere de chemare în garanție a C.N.A.S., care, la rândul său a chemat în garanție A.N.A.F., instanța fondului, în temeiul art. 72-74 C. proc. civ., a respins ca inadmisibile cererile de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

II. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinței nr. 114 din 16 martie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 17 aprilie 2024.